logo

Forțarea ușilor deschise. Experții IPN


https://www.ipn.md/ro/fortarea-usilor-deschise-expertii-ipn-7978_1045308.html

În cadrul emisiunii „Fabrika”, din 13 noiembrie 2018, de la postul de televiziune Publika TV, deputatul din partea Partidului Democrat din Moldova (PDM), Eugeniu Nichiforciuc, a declarat că realizarea propunerii liderului PDM, Vlad Plahotniuc, de micșorare a numărului de deputați, de la 101 la 61, însoțită de oferirea dreptului alegătorilor de a revoca deputații, „va conduce la un randament mai mare” a Parlamentului. Potrivit lui Eugeniu Nichiforciuc, propunerea organizării unui referendum pentru reducerea numărului de parlamentari face parte dintr-un amplu proces de reformare a guvernării în ansamblu.  

Din declarațiile deputatului Nichiforciuc trebuie să înțelegem că referendumul propus de liderul PDM care urmează să aibă loc în aceeași zi cu alegerile parlamentare, la 24 februarie 2019, ar fi unul consultativ. În plus, revenirea liderului PDM la inițiativa de revocare a deputaților poate însemna un singur lucru – anularea sistemului electoral mixt și trecerea la sistemul electoral majoritar, așa cum se propusese la 6 martie 2017. Revocarea deputaților de către alegători este, în principiu, imposibilă în afara sistemului electoral majoritar. Adică, se dorește revenirea la sistemul electoral sovietic, lucru ce se confirmă prin afirmația -  „Va fi mult mai ușor de controlat activitatea deputaților”. În eventualitatea unui răspuns pozitiv din partea alegătorilor, „noi va urma să discutăm și cu experții, și cu Comisia de la Veneția, ca să găsim o formulă juridică corectă și să implementăm această dorință a cetățenilor”, a precizat deputatul. Așadar, chiar merită să încercăm să înțelegem ce urmărește PDM?

În primul rând, Curtea Constituțională, prin Hotărârea nr. nr. 24 din 27.07.2017 a stabilit că „rezultatele referendumului republican consultativ nu produc efecte juridice”. Deci, dacă e vorba doar de a afla dorințele alegătorilor, atunci ele pot fi aflate rapid, fără cheltuieli și complicații, prin sondaje de opinie. Putem presupune că orice sondaj ar arăta că cetățenii sunt favorabili reducerii cheltuielilor privind funcționarea instituțiilor publice, inclusiv reducerea numărului deputaților. Dacă e vorba de a convinge clasa politică de necesitatea micșorării numărului de deputați pentru a obține un suport larg al inițiativei PDM din partea partidelor politice, atunci un astfel de suport, în principiu, există și fără sondaje și referendumuri. În 2016, Platforma Demnitate și Adevăr (PDA) a colectat ~400 mii semnături ale cetățenilor în favoare unui referendum în vederea micșorării numărului de deputați. În 2017, liderul informal al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), Igor Dodon, a inițiat un referendum în acest sens, fiind sigur de susținerea cetățenilor. Deci, PDM se angajează într-un parcurs pe o cărare bătătorită demult, de fapt, forțează o ușă deschisă.

În al doilea rând, la ce răspuns se așteaptă PDM de la Comisia de la Veneția? Un răspuns l-am putea ghici. De exemplu, Comisia de la Veneția ar putea spune – la ce bun ne cereți opinia, dacă oricum procedați așa cum vă convine. Un astfel de răspuns ar absolut legitim, dovadă fiind modul în care a procedat PDM cu recomandarea privind schimbarea sistemului electoral. Dacă, totuși,  Comisia de la Veneția ar binevoi să răspundă solicitărilor PDM, putem intui că ar spune următoarele - este dreptul suveran al Republicii Moldova să decidă numărul de deputați în Parlamentul țării etc. Ar fi straniu să răspundă altfel. În privința revocării deputaților de către cetățeni, de asemenea, putem prezice, în baza multiplelor documente emise de Comisia de la Veneția pe marginea acestui subiect, că va spune aproximativ următoarele – pentru a putea revoca deputați trebuie eliminat din Constituție Articolul 68 referitor la mandatul reprezentativ, care prevede că „Orice mandat imperativ este nul”. Mandatul reprezentativ ar trebui înlocuit cu mandatul imperativ. Adică, dacă cetățenilor li se pare că deputatul nu face ceea ce ar trebui conform părerii unor media-holding-uri, atunci el ar putea fi revocat. Însă, Comisia de Veneția nu ar recomanda să se procedeze așa, fiindcă nicio țară europeană, democratică, nu are astfel de prevederi constituționale. Și iată de ce:  în lucrarea Constitutions d’Europe Centrale, Orientale et Balte, dedicată noilor democrații europene și publicată în 1995, sub auspiciile Consiliului Europei, se menționează că: deși în constituțiile fostelor  state comuniste puterea de stat era proclamată ca aparținând unei Adunări alese de popor, de fapt, prin intermediul mandatul imperativ, în baza căruia se pot revoca deputații, puterea era supusă în totalitate partidului conducător.  Așadar, să rămânem în așteptarea adresării liderilor PDM către Comisia de la Veneția pentru a ne convinge de acest lucru.

În al treilea rând, prin Hotărârea Curții Constituționale nr.1 din 22.09.2014 se afirmă în mod explicit că:

- Dacă desfășurarea unui referendum este interzisă cu 60 de zile înainte și 60 de zile după desfășurarea alegerilor, pentru a evita confuzia, a fortiori referendumul (orice tip de referendum) nu poate avea loc în ziua respectivă;
- „Comasarea” alegerilor parlamentare și a referendumului riscă să inducă o stare de confuzie în rândul electoratului, care se va vedea pus în situația de a vota cu un număr mai mare de buletine de vot. Astfel, prin organizarea concomitentă a alegerilor pentru Parlament și a referendumului, cetățenii vor avea de realizat o sarcină mult mai complexă - exprimarea opțiunii pe mai multe buletine de vot - ceea ce presupune creșterea esențială a timpului necesar votării pentru fiecare cetățean, luând în calcul în acest sens distribuirea buletinelor, timpul de vot în cabine, introducerea buletinelor de vot în diferite urne. Complexitatea operațiunilor de vot poate avea ca efect excluderea de la vot a alegătorilor, care, independent de voința lor, nu vor reuși să voteze în perioada de timp afectată exercitării votului, până la închiderea urnelor;
- Codul bunelor practici în materie electorală (CDL-AD(2002)023, adoptat de Comisia de la Veneția la 18-19 octombrie 2002), prevede ca procedura de votare să rămână cât mai simplă, pentru a lăsa deplină libertate alegătorilor de a-și exprima voința și a asigura astfel efectivitatea dreptului la vot și la alegeri libere.

Deci este foarte clar – potrivit Curții Constituționale desfășurarea alegerilor și a referendumului nu pot avea loc în aceiași zi. Sau înalta Curtea ar putea să-și schimbe părerea? Vom vedea-o și pe asta.

Așadar, revenim la întrebarea – ce urmărește, de fapt, PDM? Răspunsul pare să fie la suprafață – exact ceea ce a urmărit Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) în ajunul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014. Dar ce a urmărit PLDM în ajunul alegerilor din 2014? A urmărit să repete găselnița președintelui României Traian Băsescu la alegerile prezidențiale din 22 noiembrie 2009. Pentru a avea un drive puternic în competiția electorală, Traian Băsescu a decretat desfășurarea unui referendum consultativ privind trecerea de la un parlament bicameral la unul unicameral și reducerea numărului total de deputați cu aproximativ 300. Deși validat, prevederile acelui referendum nu au fost implementate niciodată. Însă găselnița l-a ajutat pe Traian Băsescu să-și învingă contra-candidatul social-democrat, Mircea Geoană. A propos, susținut de PDM prin lozinca - Ține minte trei cuvinte „Mircea Geoană – Președinte”.

Iată ce a dorit PLDM în 2014, iar Curtea Constituțională nu i-a permis. Asta, probabil, își dorește și PDM în ajunul parlamentarelor din 24 februarie 2019.

Experții IPN