Analiza IPN: Cine va fi următorul başkan al Găgăuziei? Locuitorii regiunii vor încerca să răspundă la această întrebare pe 22 martie. Care vor fi criteriile în baza cărora găgăuzii vor determina învingătorul, pot fi presupuse deja acum.
---
Cine va fi viitorul başkan al Găgăuziei? La această întrebare am putea răspunde în felul următor: acesta va fi un lider charismatic, în jurul căruia s-ar aduna o echipă de profesionişti, şi care va dispune de mari resurse mediatice şi financiare. Totodată, toate aceste însemne constituie nişte componente universale ale victoriei, practic, la orice alegeri. Dar în contextul cursei găgăuze astfel de criterii puţin ce ne pot spune, dat fiind faptul că de priorităţile menţionate vor beneficia jumătate dintre pretendenţii la postul de başkan. De aceea, pentru a evita raţionamentele stereotipice şi concluziile greşite, orice prognoze cu privire la rezultatele campaniei pentru ocuparea fotoliului de şef al regiunii trebuie să reiasă atât din specificul politicii găgăuze în ansamblu, cât şi din situaţia actuală, în special.
Partidul independenţilor
Principala particularitate a campaniilor electorale din Autonomia Găgăuză, fie alegerile în Adunarea Populară, ale başkanului sau chiar ale administraţiei locale, o constituie atitudinea critică a alegătorilor faţă de ,,promovaţii” partidelor. Legitatea aceasta poate fi observată deja mulţi ani la rând şi în rezultatul, practic, al tuturor alegerilor succesul principal l-au obţinut participanţii independenţi. Evenimentele politice din Găgăuzia se deosebesc de cele din orice raion din Moldova. În autonomie se desfăşoară procesele proprii, care au istoria, logica şi vectorul lor, iar participarea la acestea a forţelor din afară este percepută cu o insatisfacţie vizibilă.
La o anumită etapă, forţele politice moldoveneşti au luat în considerare în strategiile lor această particularitate. De aceea nu este de mirare că din pretendenţii la fotoliul de başkan, care au reuşit să declare deja despre intenţiile lor, toţi, fără excepţie, pornesc să cucerească voturile alegătorilor cu statutul de candidaţi independenţi. Astfel, vor încerca să simtă independenţa lor de partide posesorul biletului de partid al PDM, Nikolai Dudoglo, comunista Irina Vlah, unul dintre liderii Partidului regiunilor, Valeri Ianioglo. Încă un comunist, Oleg Garizan, se mai gândeşte, deocamdată. Zilele acestea, comitetul raional Ciadâr-Lunga al PCRM i-a propus să participe la alegeri, fireşte, în calitate de candidat independent.
Ca să fim drepţi, vom menţiona că Dudoglo şi Ianioglo şi-au sistat pentru perioada alegerilor calitatea lor de membri ai partidelor; iar Vlah s-a desolidarizat recent de PCRM, refuzând să intre în fracţiunea comuniştilor din Parlament. Aşa sau altfel, nu este clar, cine este în situaţia aceasta cel mai naiv: alegătorii, care sunt gata să creadă în forţa miraculoasă ,,a sistării calităţii de membru” sau înşişi reprezentanţii partidelor, care contează pe faptul că oamenii vor crede în ,,independenţa” lor.
Mizele Moscovei şi ale Ancarei
Dacă în politica naţională un argument important poate deveni poziţia liderilor sau ale structurilor europene (este uşor de sesizat, cât de multe declaraţii răsună în ultimul timp din partea UE despre aşteptarea guvernului pro-european al majorităţii), apoi în Găgăuzia în rolul de autorităţi politice se produc Rusia şi Turcia.
Exprimarea poziţiei oficiale a acestor ţări pe parcursul alegerilor din Găgăuzia este, desigur, de neconceput. Totodată, potrivit unor mărturii indirecte, am putea deduce că unele cercuri politice sau unele figuri ale businessului rus sau turc dispun, totodată, de preferinţele lor în politica găgăuză.
Interesele statelor menţionate în Găgăuzia sunt destul de diverse. În cazul acesta ar putea fi vorba de ,,favorizarea” în unele proiecte de business, de posibilitatea de a influenţa prin intermediul autonomiei asupra politicii moldoveneşti şi chiar de sprijinul în promovarea valorilor culturale şi religioase. Partenerii externi apreciază în mod diferit capacităţile fiecărui candidat de a soluţiona aceste chestiuni şi, respectiv, determină în mod diferit nivelul de acordare a acestui sprijin. Dacă, de exemplu, fiecare candidat la funcţia de başkan ar putea garanta securitatea investiţiilor, apoi pentru a soluţiona o astfel de chestiune fină, cum ar fi permisiunea de a construi o moschee, - dar asemenea temeri, într-adevăr, împărtăşeşte o parte dintre clericii ortodocşi din autonomie, - este necesară o loialitate deosebită şi ,,o abilitate de a negocia” a autorităţilor găgăuze.
Cuvântul lui Formuzal
La toate alegerile prezidenţiale, în care liderul în exerciţiu nu participă, poziţia acestuia joacă un rol politic important. Dacă preşedintele care pleacă beneficiază de prestigiu, susţinerea sa publică va deveni un mare atu pentru orice pretendent. Şi, dimpotrivă, dacă sunt asociate cu numele acestuia toate relele, orice relaţie cu cineva dintre participanţii la alegeri ar putea conduce la un rezultat fatal.
Ultimele sondaje sociologice închise care s-au desfăşurat în Găgăuzia demonstrează că şeful în exerciţiu al ţinutului mai deţine încă un rating bun. Mihail Formuzal, deşi nu este preşedinte, a fost totuşi ales prin votul direct al locuitorilor din Autonomie. Iar aceasta înseamnă că fiecare dintre candidaţi îşi va complica substanţial calea spre victorie, dacă îşi va desfăşura campania sa în confruntare cu başkanul în exerciţiu, negând în mod absolut ultimii opt ani ai activităţii sale.
Astfel, Mihail Formuzal poate deveni un personaj important al acestor alegeri. În unul dintre ultimele sale interviuri el a recunoscut că după încheierea mandatului său, posibil, că se va ocupa de creşterea nucilor. Te-ai mira dacă astfel de planuri l-ar motiva la acţiuni politice intense şi la unele declaraţii în timpul campaniei electorale. Dar dacă Formuzal totuşi nu-şi consideră încheiat viitorul său politic, apelul său se va face auzit şi mulţi dintre alegătorii găgăuzi îi vor da ascultare.
Cuvântul lui Dodon
Încă un an în urmă, era greu să-ţi imaginezi că Partidul Socialiştilor va avea vreo influenţă asupra alegerilor başkanului Găgăuziei. Totodată, formaţiunea lui Igor Dodon a parcurs în acest răstimp o cale politică intensă şi, actualmente, PSRM ocupă un loc important nu numai în politica moldovenească, dar şi în Autonomia Găgăuză. Cele 57 la sută din voturi obţinute la alegerile parlamentare pe teritoriul autonomiei învesteşte acest partid cu un potenţial esenţial în politica regională. Fireşte, această circumstanţă îşi va juca rolul său la alegerile başkanului.
Socialiştii au promis să facă cunoscut numele pretendentului lor deja săptămâna viitoare. Pe fundalul popularităţii care încă mai persistă, acesta este, deocamdată, din câte se pare, unicul partid care ar putea să-şi înainteze candidatul de partid. Totodată, există toate probabilităţile că Igor Dodon nu se va evidenţia prea tare şi va miza pe un candidat formal independent. Nu trebuie să excludem nici faptul că sprijinul poate fi acordat fostei comuniste Irina Vlah. Unica piedică în acest sens poate fi poziţia conducerii Adunării Populare a Găgăuziei, care şi-a adus o contribuţie importantă la victoria PSRM pe teritoriul Găgăuziei şi acum, în cadrul înţelegerilor politice încheiate în ajunul zilei de 30 noiembrie, va insista asupra susţinerii candidatului său. Între altele, cât priveşte figura ultimului, încă nu a fost realizată o unitate de opinii în cadrul corpului de deputaţi ai autonomiei.
Peţitul poporului
Săptămâna viitoare se aşteaptă ca negocierile şi consultările din culise ale participanţilor la maratonul electoral şi ale tuturor ,,părţilor interesate” să se încheie. Mizele vor fi făcute definitiv şi toţi politicienii vor ieşi în faţa alegătorilor. Vor începe două luni de peţire a poporului, când oamenii vor evalua meritele şi deficienţele candidaţilor.
Idealul aproximativ pentru alegătorul găgăuz mediu statistic se prezintă la ora actuală cam aşa: un lider, într-adevăr, independent de partidele de la Chişinău, pe colaborarea cu care contează Moscova, iar Turcia este disponibilă să acorde ajutor financiar, iar conducerea în exerciţiu a autonomiei îl consideră drept o garanţie a continuării cursului său.
Fireşte, sunt puţine şansele ca toţi aceşti factori să se afle de partea unui singur candidat. Totodată, cu cât mai multe componente ale acestei formule se vor regăsi în puşculiţa unui sau altui participant, cu atât mai posibilă va fi victoria sa.
Veaceslav Craciun, IPN
