Formatul de negocieri 5+2 este plin de fariseism politic, Oazu Nantoi

Schimbarea statutului Uniunii Europene în formatul de negocieri 5+2, din observator în mediator, aşa cum solicită oficialii europeni, nu ar avea mare efect asupra procesului în sine, consideră expertul în problema transnistreană, Oazu Nantoi, solicitat de Info-Prim Neo. „La 26 septembrie 2005, în urma consultărilor de la Odesa, s-a ajuns la schimbarea formatului, iar SUA şi UE au obţinut statutul de observator. Atunci se spunea că acesta nu diferă prea mult de cel de mediator, acum se pune problema ca acest statut să se ridice la cel de mediator. Părerea mea e că acest format este plin de fariseism politic. Federaţia Rusă nicidecum nu este mediator, dacă ne uităm că Rusia întreţine acest regim (transnistrean, n.r.) din punct de vedere financiar, politic, militar şi informaţional. Apare întrebarea: ce fel de mediator este acesta?”, a subliniat Oazu Nantoi. Analistul afirmă că este important să se vadă dacă este în stare clasa politică din Republica Moldova să se mobilizeze ca să nu rateze şansele care apar în legătură cu schimbările din regiune şi dorinţa UE de a se implica în soluţionarea acestei probleme. „Eu nu-mi imaginez cum, de exemplu, Evghenii Şevciuk (liderul de la Tiraspol n.a.) sau Nina Ştanski (responsabilă pentru relaţiile externe ale regiunii, n.a.) ar declara la negocieri că ei devin cetăţeni de rând ai Moldovei. Nu-mi imaginez cum ar spune că aşa-zisa republică nistreană se autolichidează şi tricolorul moldovenesc va fi arborat la Tiraspol, că armata transnistreană şi trupele paramilitare ilegale o să dispară, iar KGB-ul se va autodizolva”, a spus Oazu Nantoi, întrebat dacă împărtăşeşte sentimentele optimiste ale oficialilor europeni care remarcă un oarecare progres în procesul de negocieri pentru rezolvarea conflictului transnistrean. Analistul susţine că trebuie să ne dăm seama că una este schimbarea atmosferei la masa de negocieri şi alta este instituirea unui stat viabil, funcţional, democratic, care să nu poată fi şantajat nici din interior, nici din exterior în ceea ce priveşte viitorul acestei ţări. „Dacă vrem să fim optimişti, putem vorbi despre schimbarea atmosferei, dar dacă vrem să fim responsabili, trebuie să confirmăm că eu, ca şi cetăţean, nu sunt mulţumit de ceea ce fac aleşii noştri în ceea ce priveşte întregirea ţării”, a subliniat Oazu Nantoi. Cât priveşte eforturile de restabilire a încrederii populaţiei din stânga Nistrului în autorităţile centrale, Oazu Nantoi crede că acestea sunt mai mult nişte acţiuni declarative. „Când la putere a fost Smirnov în regiune s-au depus eforturi maxime pentru a izola malul stâng de malul drept. Nu este vorba de restabilirea încrederii, cu toate că este şi problema stereotipurilor care au fost inoculate în mentalitatea locuitorilor din stânga Nistrului. Când ne uităm la ceea că agenţii economici din stânga Nistrului sunt înregistraţi la Chişinău, când vedem că peste 4 mii de tineri din regiune îşi fac studiile la Chişinău, când vedem campionate sportive comune, nu e vorba de restabilirea încrederii, cât de revenirea la comunicarea normală dintre oamenii de pe ambele maluri ale Nistrului”, a spus expertul în problema transnistreană. Oazu Nantoi consideră că acest lucru poate fi realizat cel mai eficient prin investiţii, proiecte comune. E nevoie ca oamenii să poată comunica între ei fără să aibă deasupra bâta KGB-ului. Analistul este convins că pentru aceasta mai este de parcurs o cale lungă, deoarece nu există nicio garanţie că schimbarea administraţiei anticonstituţionale de la Tiraspol va însemna în mod automat o deschidere generoasă în calea proiectelor de parteneriat comun de pe ambele maluri ale Nistrului. Recent şeful Delegaţiei UE în Moldova, Dirk Schuebel, a declarat că se simte un oarecare progres în procesul de negocieri pentru rezolvarea conflictului transnistrean. UE va continua să joace un rol important în negocierile 5+2, dar vrea să fie tratată egal în cadrul acestora, a subliniat Dirk Schuebel, referindu-se la faptul că UE ar trebui să devină mediator în proces. UE va insista pe acest lucru, însă decizia depinde de părţile participante la negocieri.