Pericolul falsificării alegerilor este subiectul distinctiv al actualei campanii electorale. Opoziția deja le-a numit falsificate, iar experții și analiștii exersează asupra unor eventuale scenarii postelectorale, pornind de la acest deziderat. Ce trebuie calificat drept o falsificare și când o abatere de acest gen este în stare să devieze derularea alegerilor a fost subiectul examinat de participanții la dezbaterea publică „Falsificarea alegerilor: cum se face, cum se combate”.
Juristul, expertul permanent al proiectului IPN Ștefan Gligor a remarcat că „actualele alegeri încă nu sunt falsificate, deoarece încă nu au avut loc, dar există procese care nu pot fi trecute cu vederea”. „Mai întâi a avut loc falsificarea datelor în timpul înregistrării alegătorilor din afara țării. În rezultat, numărul alegătorilor, înregistrați, chipurile, în Rusia a crescut de nouă ori, iar dovezile de falsificare a registrului au fost ignorate. Cel de-al doilea indiciu al falsificării este că Registrul național al alegătorilor conține cu 300 de mii de alegători mai mult decât figurează în datele privind numărul total al locuitorilor din țara noastră. Această situație deschide posibilitatea falsificării de la 35 până la 80 de mii de voturi la alegeri”, a remarcat Ștefan Gligor.
El a numit și alte indicii de falsificare a alegerilor: „distribuirea unor sume de bani prin intermediul echipelor locale, măsluirea proceselor-verbale prin intermediul membrilor comisiilor electorale și observatori, înregistrarea la locul de trai a unor persoane fără nicio atribuție la această adresă, folosirea urnei mobile”. „Falsificarea alegerilor înseamnă tehnologie, buget și echipă, iar aceste alegeri conțin toate semnele că vor fi falsificate”, insistă expertul.
Directorul companiei Intellect Group Ian Lisnevschi spune că tema falsificării e abordată de când există alegerile. „Este normal pentru un proces politic. Dar mereu apare întrebarea: de ce să falsifici? E mult mai simplu și ieftin să influențezi societatea și să-i bagi în cap ideea că un politician e bun, iar altul e rău”, a relevat Ian Lisnevschi.
El consideră că opoziția a greșit, declarând din start că alegerile sunt falsificate. „Metodologia în cauză dă rezultate bune între primul și cel de-al doilea tur, nu înaintea celui dintâi. Aceasta vine în sprijinul puterii. În rezultat, electoratul opoziției crede că alegerile sunt deja falsificate și pierde încrederea în alegeri ca atare. El ar putea nici să nu vină în secția de votare”, pronostichează expertul.
Directorul Balkan Centre Serghei Manastîrlî a remarcat că „se va putea vorbi despre falsificare doar având în față rezultatele zilei de alegeri și atunci, când observatorii și reprezentanții partidelor politice vor pune la dispoziție aceea ce au reușit să documenteze”. La etapa actuală avem doar aceea de ce dispune societatea civilă, dar aceste date nu au fost verificate sau anchetate și nu pot fi examinate în instanță în calitate de dovadă a unor falsificări”, a subliniat expertul.
El a relevat că „toate probele de falsificări urmează să fie examinate în cadrul unui dosar penal și doar în acest caz ele ar putea servi drept temei legal pentru anularea rezultatelor alegerilor. „Fără aceasta te poți revolta cât vrei, aduna proteste, dar nu va ieși să declari alegerile falsificate. Iar ultimul cuvânt îi revine Curții Constituționale”, a remarcat Serghei Manastârlî.
Dezbaterile publice „Falsificarea alegerilor: cum se face, cum se combate” au avut loc în cadrul mini-ciclului „Noi și președintele: cine pe cine alege, cine pe cine reprezintă?”, parte a proiectului „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”. Agenția de presă IPN organizează dezbateri publice cu susținerea Fundației Hanns Seidel.