Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la semnarea unui document important de nivel internațional numit „Memorandumul de la Budapesta”, în baza căruia care Ucraina a cedat viitorului agresor întreg arsenalul său nuclear, dar și o mare parte din armamentul și echipamentul său militar nenuclear. De ce țara vecină a căzut de acord să se transforme din cea de a treia țară nucleară în lume în una nenucleară? Cine și ce i-a promis în schimb pentru securitatea și independența sa? Cine și de ce a încălcat aceste promisiuni oficializate la cel mai înalt nivel internațional? Ce legătură are această încălcare de jurământ cu începerea războiului de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei, dar și cu șansele opririi acestui război – au discutat invitații la dezbaterea publică „Falimentul Memorandumului de la Budapesta”, organizate de Agenția de presă IPN.
Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a declarat că Memorandumul de la Budapesta este un document interstatal privind garanțiile de securitate în legătură cu aderarea Ucrainei la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare. A fost semnat pe 5 decembrie 1994 de liderii Ucrainei, Rusiei, Marii Britanii și SUA.
Potrivit lui, Memorandumul de la Budapesta a pus capăt unor lungi negocieri internaționale privind armele nucleare sovietice rămase la dispoziția Ucrainei după prăbușirea Uniunii Sovietice. Acest arsenal era unul dintre cele mai mari din lume, dar guvernul ucrainean nu l-a putut folosi, deoarece funcțiile de control asupra forțelor nucleare strategice și codurile pentru lansarea rachetelor au rămas la Rusia.
„Negocierile au fost purtate cu scopul de a convinge Ucraina să transfere arme nucleare moștenite de la URSS către Rusia. În 1991-1994, Ucraina a semnat succesiv Declarația de la Alma-Ata, Protocolul de la Lisabona și a aderat la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare ca stat fără nuclear. Deci, lucrurile au fost pregătite astfel încât, Ucraina renunțând la arma nucleară, să aibă garanții. Garanțiile de securitate au fost, așa cum spuneam, oferite de către Rusia, Marea Britanie și Statele Unite. Garanțiile se refereau la evitarea amenințării integrității teritoriale și independenței Ucrainei, dar și la abținerea de la constrângeri economice care ar putea încălca drepturile Ucrainei”, explică Igor Boțan.
Expertul a precizat că memorandumuri similare au fost semnate în aceeași perioadă cu Kazahstan și Belarus.
Vicepreședintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”, istoricul Ion Negrei, consideră subiectul discutat important din mai multe puncte de vedere, inclusiv din cauza războiului declanșat de Federația Rusă în Ucraina. Potrivit lui, în anul 1994 când a fost semnat Memorandumul de la Budapesta, lumea se afla într-o nouă formulă care s-a configurat după destrămarea Uniunii Sovietice, în urma căreia au apărut un șir de state independente, fostele republici unionale.
„În acest context au apărut trei noi state nucleare – deoarece pe teritoriul Ucrainei, Belarusului și a Kazahstanului – erau arme nucleare ale fostei Uniuni Sovietice. Aceasta suplimentar la ceea ce era pe teritoriul statului rusesc. În aceste condiții, clubul statelor posesoare de arme nucleare s-a extins, din 1991 până în 1994. Astfel, deși se renunțase la Războiul Rece, venea un nou pericol – se extindea teritorial arma nucleară, cu mai puține mecanisme de control”, a menționat istoricul.
Ion Negrei spune că noile state apărute în spațiul fostei Uniuni Sovietice erau niște țări slabe, din punct de vedere organizațional, politic, al garanțiilor pe care puteau să le ofere în gestionarea arsenalului nuclear etc. Respectiv, a apărut necesitatea de soluționarea a acestei probleme și, în opinia sa, este meritul și Ucrainei că a fost de acord să meargă la acceptarea statului de țară ne-nucleară, aderând la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare și cedând tot arsenalul, pe care l-a moștenit de la Uniunea Sovietică, Federației Ruse cu scopul de a fi distrus.
„În sensul acesta se crea situația ca să se reducea foarte mult arma nucleară la nivel mondial. Și în acest proces de semnare a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare au fost distruse mii de focoase nucleare sau rachete balistice intercontinentale – un arsenal foarte important. Lumea a răsuflat mai ușor. Și Ucraina s-a poziționat din start ca o forță nenucleară, deoarece statul ucrainean urmărea alte scopuri – să se încadreze în lumea civilizată, să se dezvolte economic, să devină un stat modern și civilizat. De asta a fost de acord să cedeze focoasele. Mai mult, acestea erau și depășite din punct de vedere tehnic, prezentând un mare pericol”, a notat vicepreședintele Asociației Istoricilor „Alexandru Moșanu”.
Potrivit lui, astfel la Summitul OSCE de la Budapesta din 1994, Ucraina a manifestat acest gest de bunăvoință de a preda arsenalul Federației Ruse pentru lichidare. Acest pas a fost salutat de către ceilalți semnatari, inclusiv de către Statele Unite, pentru că majoritatea focoaselor și rachetelor balistice intercontinentale de pe teritoriul Ucrainei erau orientate spre SUA. A salutat și Marea Britanie acest gest, iar mai târziu, la acest acord, au aderat și Franța, și China.
„Astfel, Memorandumul a fost salutat de toate statele nucleare. Ucraina cerea, în schimbul renunțării la statutul de stat nuclear, să-i fie oferite niște garanții, condiții de dezvoltare normale”, a mai spus Ion Negrei.
Directorul Institutului Euro-Atlantic pentru Consolidarea Rezilienței, Radu Burduja, susține că, după destrămarea Uniunii Sovietice, Ucraina și Belarus erau unele dintre cele mai apropiate republici de Moscova. Ucraina era și una dintre cele mai mari, pe teritoriul său fiind amplasate mai multe unități militare, cu diferite capacități, inclusiv nucleare.
„Specific pe teritoriul Ucrainei era amplasată Armata 43, care avea în înarmare aceste arme nucleare. Conform diferitor surse, în total era vorba despre aproximativ 3 mii de focoase nucleare și respectiv echipamentele și platformele de lansare. La aceste capabilități nucleare se alătura și un număr enorm de armamente convenționale. Ca și Moldova pe timpuri, Ucraina a moștenit acele unități militare, acele regimente de aviație, de infanterie, navale etc.”, a explicat ex-secretarul de stat al Ministerului Apărării.
De aceea, potrivit lui, după destrămarea Uniunii Sovietice, Ucraina prezenta o forță militară de temut. În aceste condiții, s-a decis ca cel puțin armele nucleare să fie transmise înapoi Rusiei din varii motive. Fiecare stat avea propriile motive. Ucraina înțelegea că este scump să le întrețină și această povară cumva trebuia luată de pe seama bugetului Ucrainei. „Totodată, trebuie de înțeles că Ucraina nu le-a cedat de bună voie. Au fost exercitate presiuni enorme atât din partea Rusiei, cât și din partea Statelor Unite și a altor puteri ca Ucraina să adere la acest tratat de non-proliferare și să cedeze acest arsenal nuclear. De asemenea, Ucraina a cerut să fie compensată și financiar și să fie asistată pentru distrugerea și evacuarea focoaselor nucleare și a arsenalului său nuclear”, a menționat Radu Burduja.
Directorul Institutului Euro-Atlantic pentru Consolidarea Rezilienței a declarat că în termeni financiari era vorba despre circa jumătate de miliard de dolari, acordați de SUA pentru dezmembrarea acestor echipamente nucleare și transferarea lor pe teritoriul Rusiei. La fel, Rusia a fost de acord să stingă o parte din datoriile pe care le acumulase Ucraina pentru gazul rusesc. Astfel, la acel moment, toată acea situație a fost benefică pentru toți participanții la Memorandum.
„Acum se discută despre textul ambiguu al acelui Memorandum care a purtat consecințe nefaste pentru Ucraina ulterior. Dar în momentul destrămării URSS a fost o soluție benefică pentru toți. Există discuții aprinse față de consecințe. Experții se împart în două tabere. Cei apropiați domeniul militar afirmă că Ucraina a cedat un element de descurajare militară enorm. Cei mai apropiați de politic și diplomație aduc contraargumente, pentru că, spun ei, chiar dacă Ucraina nu era de acord să cedeze armele nucleare, erau să fie exercite presiuni, astfel încât Ucraina să fie forțată să cedeze”, a mai precizat ex-secretarul de stat al Ministerului Apărării.
Dezbaterea publică cu tema „Falimentul Memorandumului de la Budapesta” este ediția a 27-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Proiectul este desfășurat de Agenția de presă IPN cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.