În cadrul dezbaterilor de la postul Publika TV, din 4 iulie 2018, președintele Parlamentului, Andrian Candu, s-a referit la cele mai neașteptate și actuale subiecte de pe agenda politică curentă – invalidarea alegerilor pentru funcția de primar de Chișinău și reacțiile partenerilor de dezvoltare, în special a Uniunii Europene. Trecând în revistă aspectele problemelor menționate, Andrian Candu lasă să se înțeleagă că nu poate exista alternativă pentru acceptarea deciziilor judecătorești de invalidare a alegerilor, dar vine și cu o propunere concretă – Parlamentul să interpreteze noțiunile: ziua tăcerii; agitație electorală; îndemn la vot, etc., și, respectiv, să opereze modificări în legislația electorală pentru a nu admite cazuri similare pe viitor.
Soluția propusă de șeful legislativului este demnă de atenție. Problema însă e că noțiunile ce urmează a fi reinterpretate sunt atât de bine definite, încât este puțin probabil ca reexaminarea lor să producă valoare adăugată. Există un șir de documente și studii care oferă interpretări exhaustive a termenilor menționați, eforturile urmând să reducă nuanțări mai mult sau mai puțin specifice. De exemplu, agitația electorală poate fi interpretată doar ca realizarea dreptului la opinie și exprimare. În context electoral, agitația electorală urmează a fi înțeleasă prin prisma oferirii șanselor egale pentru concurenți de a-și promova mesajele și ideile. În același sens, este dificil de imaginat o altă interpretare a impunerii zilei tăcerii, decât limitarea dreptului la opinie și exprimare de dragul evitării unor încăierări în ziua alegerilor între adepții zeloși ai concurenților electorali. Deci, termenul ziua tăcerii nu are valoare per se. Dar asta nu înseamnă că ziua tăcerii trebuie eliminată din legislația electorală. Pentru nivelul culturii noastre politice, ea este necesară încă, menirea ei fiind descurajarea prin sancțiuni administrative a eventualelor încăierări în ziua alegerilor. Atât, nimic mai mult.
Întrebările cu adevărat presante la acest capitol sunt cele referitoare la argumentele din deciziile curților de justiție. În special, de ce în procesul examinării cererii de validare a rezultatelor alegerilor nu au fost luate în considerare cele patru criterii, elaborate și expuse în Hotărârea Curții Constituționale (CC) din 13 decembrie 2016? Pentru a nu se ajunge la invalidarea alegerilor primarului de Chișinău, era suficient ca acești factori să fie aplicați cumulativ. Faptul că prevederile din hotărârea CC, special elaborate pentru aplicarea față de procedura de validare a alegerilor, nu au fost aplicate adecvat, a alimentat opiniile despre comanda politică de invalidare a alegerilor.
Această atitudine, împărtășită deopotrivă de opoziție și susținătorii ei, dar și de partenerii de dezvoltare are la bază tot factori cumulativi, care alimentează lipsa de încredere în guvernarea Partidului Democrat din Moldova (PDM). Aici, Andrian Candu are dreptate. Eventuala suspendare a suportului macrofinanciar din partea EU pentru Republica Moldova nu creează Guvernului probleme de ordin financiar. Contează atitudinea! Dar care poate fi atitudinea partenerilor de dezvoltare, dacă rapoartele de progres arată, în baza multiplelor exemple, că justiția este selectivă, că presa este cvasi-monopolizată, că lipsesc progresele în investigarea și recuperarea miliardului furat etc.? În astfel de condiții, dacă se mai recurge și la invalidarea scrutinelor electorale, lucru nemaiîntâlnit anterior, atunci cum poate fi raportată susținerea necondiționată a UE față de derapajele menționate? Dilema UE era: să susțină necondiționat o guvernare ce se abate de la standardele și valorile UE, subminându-și prestigiul în fața cetățenilor Republicii Moldova sau să demonstreze că valorile sunt mai presus de orice, iar eventualele sancțiuni au menirea introducerii unor corecții în comportamentul guvernării. Adică, pe balanța decizională se află standardele și valorile UE versus îmbrățișarea sinceră și implementarea acestora de către guvernanții moldoveni. Toate celelalte interpretări reprezintă apă de ploaie. Problema e că această apă de ploaie spală spoiala pro-europeană a PDM în ajunul alegerilor parlamentare. Asta e grav, și asta are în vedere Andrian Candu atunci când afirmă că atitudinea contează!
Acum interesul major e față de eventualele lozinci electorale ale PDM. Cum vor arăta ele în ambalaj pro-european? În acest context, este chiar foarte interesantă oferta lui Igor Dodon de a elabora Strategia integrării europene a Republicii Moldova, promovată la recentul Forumul de la Crans Montana. Interesant context, PDM se distanțează de UE, iar PSRM pretinde să-i ia locul?
Experții IPN