 |
|
| Anatol Țăranu | |
Ultima extindere a UE s-a produs la 1 iulie 2013, când Croația a devenit cel de al 28-lea stat membru (plecarea Regatului Unit în 2020 avea să reducă această cifră la 27). De atunci, timp de un deceniu în UE au dominat predispozițiile de a pune politica de extindere pe pauză. Însă războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a determinat decizia UE din iunie 2022 de a acorda Ucrainei și Moldovei statutul de țări candidate la aderare. De asemenea, s-a declanșat o dezbatere privind accelerarea procesului de integrare în UE a țărilor candidate și potențial candidate din Balcanii de Vest.
Condiții esențiale
Extinderea este procesul prin care un stat aderă la Uniunea Europeană după ce a îndeplinit un set de condiții politice și economice conforme criteriilor de la Copenhaga (numite astfel după reuniunea Consiliului European de la Copenhaga din 1993 care le-a definit). Condițiile esențiale pe care trebuie să le îndeplinească toate țările candidate pentru a putea deveni membre se referă la următoarele criterii:
- criterii politice: stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului, precum și respectarea și protecția minorităților;
- criterii economice: o economie de piață funcțională, precum și capacitatea de a face față concurenței și forțelor pieței;
- capacitatea administrativă și instituțională de a pune în aplicare în mod eficace acquis-ul comunitar (corpul de norme comune) și capacitatea de a-și asuma obligațiile care decurg din calitatea de stat membru al UE.
Recent, Comisia Europeană a recomandat deschiderea negocierilor de aderare pentru Ucraina și Republica Moldova, dar și acordarea statutului de țară candidată pentru Georgia. Comisia s-a mai arătat deschisă pentru începerea negocierilor de aderare cu Bosnia-Herțegovina. Acest aviz al Comisiei vine să întărească recomandarea similară făcută de Parlamentul European încă pe data de 5 octombrie.
La pachet?
Decizia instituției conduse de Ursula von der Leyen, care urmează să primească aprobarea Consiliului European la reuniunea sa din 14-15 decembrie, este un pas semnificativ, de neimaginat acum câțiva ani, făcut în direcția extinderii Uniunii Europene. Și mai ales în ceea ce privește cele trei state ex-sovietice, care sunt privite la pachet din perspectiva aderării la UE.
Principiul pachetului comun a fost reiterat recent încă o dată de Președintele Georgiei, Salome Zurabișvili, care consideră că Georgia, Ucraina și Moldova trebuie să devină membre UE în același timp. Zurabishvili a declarat acest lucru într-un interviu acordat televiziunii naționale, ea fiind citată și de agenția Georgia Online. Vorbind despre perspectiva aderării la UE a celor trei state, Zurabișvili a afirmat: „Cred că se va întâmpla în același timp. Fie că se va întâmpla în 2030, 2031 sau 2029, nu știu, dar acest orizont va fi următorul (...) Suntem un trio, Moldova, Ucraina și Georgia și noi am creat acest trio”. Ea a mai calificat drept „foarte interesantă” ideea șefului Consiliului European, Charles Michel, care a vorbit despre anul 2030 ca fiind un potențial orizont pentru o nouă extindere.
În ultimele luni, în ajunul publicării recomandărilor Comisiei Europene, mass-media a primit declarații anonime de la oficiali europeni precum că, în ciuda nivelului scăzut de îndeplinire a condițiilor, probabilitatea ca Georgiei să i se acorde statutul de candidat este destul de mare, pentru că aceasta este singura oportunitate de a preveni ca Tbilisi să se deplaseze pe orbita Moscovei. Autoritățile georgiene susțin că au implementat cel puțin 10 dintre cele 12 reforme recomandate de Comisia Europeană. Cu toate acestea, evaluarea Comisiei este complet diferită - doar trei reforme au fost considerate finalizate.
Un adevărat test
Totodată, în presa occidentală se vorbește că viitoarea decizie a Consiliului European privind demararea negocierilor cu Ucraina ar putea fi „sub amenințare”, tot așa cum membrii UE nu au ajuns încă la un acord pentru a oferi Kievului un ajutor suplimentar de 50 de miliarde de euro. Despre aceasta a vorbit un înalt oficial al blocului într-o conversație cu Reuters vinerea trecută.
Sursa agenției a reamintit promisiunile UE de a sprijini Ucraina „atâta timp cât este nevoie” și a numit discuțiile actuale din bloc privind sprijinul suplimentar pentru Kiev un adevărat test al acestor promisiuni. Dar, „liderii... și-au dat seama că acest lucru este destul de scump. Cum vom plăti pentru asta?”, a spus un oficial al UE, care participă la pregătirile pentru summitul din 14-15 decembrie de la Bruxelles.
Propunerea Comisiei Europene de a revizui bugetul pe termen lung al blocului pentru a aloca încă 50 de miliarde de euro Ucrainei până în 2027 a fost criticată din diferite părți, a spus el. „Nu putem permite Ucrainei să intre în faliment, aceasta nu este o opțiune pentru noi. Dar nu este ușor”, a adăugat reprezentantul UE.
Oficialul european și-a exprimat îndoielile, de asemenea, privind începerea iminentă a discuțiilor oficiale de aderare la UE a Ucrainei, spunând că așteptările privind o decizie la același summit luna viitoare sunt „în pericol”. El a invocat rezistența maghiară drept unul dintre motive, care ar putea împiedica unanimitatea necesară pentru un astfel de pas. Oficialul a adăugat că unii lideri ai UE au propus să revină la discuții în martie 2024, după o evaluare a respectării de către Ucraina a condițiilor rămase restante în conformitate cu raportul prezentat de către Comisia Europeană.
„Poate că așteptările noastre au fost prea mari. Vom continua să sprijinim Ucraina financiar și militar? Avem mijloace pentru a face asta? Suntem încrezători că SUA ne vor urma în următorii ani?” - aceste întrebări au fost formulate de către reprezentantul UE intervievat de Reuters. „Nu este vorba doar de faptul că mulți cer pace. Membrii individuali au spus clar că la un moment dat trebuie să punem capăt acestui război. Consensul este să sprijinim în continuare Ucraina, dar apar o serie de întrebări”, a adăugat reprezentantul UE.
Replicarea precedentului cipriot?
Decizia Consiliului European cu siguranță se va baza și pe concluziile și recomandările raportului franco-german pe tema extinderii și reformei Uniunii Europene – „Navigare în mare agitată: Reforma și extinderea UE în secolul XXI”, care se va afla informal în atenția șefilor de stat și de guvern europeni la summitul din decembrie. În acest raport se vorbește și despre precedentul cipriot în procesul de extindere a UE și anume: „Aderarea unei țări în litigiu teritorial cu o țară exterioară UE va trebui să prevadă o clauză care să stipuleze că zona disputată nu va putea adera la Uniune”. Altfel spus, Ucraina va putea adera fără teritoriile ocupate de Federația Rusă, Republica Moldova fără Transnistria și Georgia fără Abhazia și Osetia de Sud.
Totuși, statele candidate din spațiul post-sovietic au situații diferite în cazul aplicării precedentului cipriot. Situația Republicii Moldova este mai simplă, având în vedere dimensiunile acesteia, provocările și costurile asistenței europene pentru reformă, lipsa vecinătății directe cu Federația Rusă, chiar dacă există și o dependență strânsă de deznodământul războiului de la Est. Pe când Ucraina se află într-un război distrugător cu Rusia și la acest moment nu se cunoaște unde se va afla frontiera de facto ruso-ucraineană. În ceea ce privește Georgia, o țară mică și prea departe de Uniunea Europeană, având în același timp hotar comun cu Rusia, aceasta este condusă de un guvern extrem de receptiv la mesajele venite de la Moscova.
Pe fundalul incertitudinilor apărute privind perspectivele începerii negocierilor de aderare la UE al pachetului trio format din Ucraina, Republica Moldova și Georgia, în mediul de expertiză de la Chișinău răsună sugestii despre necesitatea examinării variantei decuplării Republicii Moldova de Ucraina și Georgia în procesul de aderare la UE. Cu atât mai mult, cu cât pentru Republica Moldova potențial există varianta aderării la UE prin punerea în aplicare a proiectului restabilirii unității naționale prin unirea politică cu România, variantă pe care nu pot miza Ucraina și Georgia.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.