Exodul copiilor din R. Moldova ia amploare pe fundalul unei indiferenţe totale a statului. Investigaţie Info-Prim Neo

După exodul masiv al moldovenilor în străinătate, fenomen care a luat proporţiile unei adevărate calamităţi ce lasă acest pământ fără braţe, dar şi fără creieri, iată că ia amploare cel de-al doilea val al acestui exod, care privează Moldova şi de o parte a speranţei în viitor. După părinţi, pleacă masiv peste hotare copiii. La 1 septembrie, sute, poate mii de elevi nu s-au prezentat în sălile de clasă, fiind retraşi din şcoli pentru că părinţii lor aleg ca aceştia să trăiască şi să studieze „în afară”. În acelaşi timp, nici o autoritate centrală din R. Moldova nu poate spune cel puţin aproximativ care e numărul acestora. Exodul masiv al copiilor are loc în cadrul unei proceduri legalizate de autorităţile mai multor ţări în care se atestă o cotă înaltă a migraţiei. Această procedură, denumită „reintegrarea (reîntregirea) familiei”, este destul de complicată, solicită mult timp, mulţi bani, şi mai mulţi nervi, dar nimic din toate acestea nu-i opreşte pe moldovenii care şi-au legalizat şederea peste hotare să-şi transfere într-acolo soţul şi copiii, pentru a-şi vedea împlinit un vis care s-a conturat deja acolo, or, foarte mulţi dintre ei erau decişi la plecare să „facă ceva bani” şi să revină acasă, la familie. În timp, dar şi sub presiunea unui mod de viaţă care le-a schimbat fundamental optica, nu şi valorile (în majoritatea cazurilor), ei nu şi-au mai dorit un alt viitor decât împreună cu familia, dar… într-o altă „acasă”. Câţi sunt moldovenii care, de abia ce au prins puţine rădăcini pe pământ străin, nu au pregetat să-şi ia cu sine şi familia?! Info-Prim Neo a căutat răspuns la aceste întrebări în diferite instanţe statale, abilitate, s-ar părea, dacă nu cu evaluarea situaţiei şi cu identificarea unor soluţii, cel puţin cu număratul celor care pleacă. Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene (instituţie care este prezentă de două ori în maratonul de legalizare a actelor de reîntregire a familiei: întâi a setului de acte în limba română, apoi a celor traduse în limba ţării de destinaţie) susţine că nu dispune de asemenea statistici, deoarece solicitanţii nu indică scopul şi caracterul legalizării actelor. Într-un răspuns oficial adresat Agenţiei şi semnat de viceministrul Valeriu Ostalep, se menţionează că „procedura şi cerinţele faţă de cetăţenii moldoveni care doresc să-şi reîntregească familiile peste hotare ţin nemijlocit de competenţa organelor abilitate ale statului respectiv”. Ministerul Educaţiei şi Tineretului e şi el o verigă în lanţul „reîntregirii familiei”. Nadejda Velişco, şefa Direcţiei învăţământ preuniversitar, susţine că acest subiect „n-o interesează”, ea fiind preocupată doar de soarta copiilor care rămân acasă în grija unor rude, vecini etc. Potrivit sursei citate, numărul acestor copii s-ar ridica la 20 mii în întreaga republică. Valentina Miteva, de la Serviciul recunoaştere şi echivalarea actelor de studii al aceluiaşi minister, a declarat că „nu are dreptul să ne ofere asemenea informaţii” fără acordul şefului ei, Igor Sandler, care şef a fost păzit cu străşnicie de secretară pe parcursul unei luni întregi de insistenţe ale reporterului Info-Prim Neo. Nici la Biroul Migraţiune, nici la Ministerul Dezvoltării Informaţionale, nici la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă – nimeni nu a putut oferi informaţiile solicitate, cel mai invocat pretext fiind „nu noi ne ocupăm de această problemă”. În condiţiile acestui dezinteres statal cvasigeneral faţă de exodul copiilor, am încercat să investigăm pe cont propriu proporţiile acestui fenomen, telefonând la direcţiile de învăţământ din mai multe raioane, selectate aleatoriu, precum şi din municipiul Chişinău. La Direcţia Educaţie, Ştiinţă, Tineret şi Sport din capitală, am putut afla că în prezent sunt examinate circa 20 de astfel de solicitări. Surse din cadrul Direcţiei ne-au declarat, însă, că această cifră nu reflectă pe departe situaţia reală, deoarece foarte mulţi părinţi îşi retrag odraslele din şcoală fără a mai înştiinţa autoritatea din învăţământ. În raioane, însă, aproape nimeni nu se preocupă de acest fenomen. Ce-i drept, unii ne-au promis să „se ocupe” de aceasta după discuţia cu noi. O opinie generică a fost formulată de Dumitru Cojoc, de la Direcţia învăţământ din Soroca: „Nici noi nu ne-am gândit, nici ministerul nu ne-a zgâlţâit, dar acum, după ce ne-aţi spus Dvs., vom totaliza neapărat asemenea informaţii, deoarece sunt foarte interesante”. Una din explicaţii a situaţiei ne-a fost oferită de Domnica Petrovici, de la Direcţia învăţământ din Edineţ. Potrivit acesteia, avizul direcţiei raionale de învăţământ se solicită – paradoxal! - la transferarea copilului din şcoală în liceu, nu şi dintr-o ţară în alta. Doar la direcţia învăţământ din Criuleni am putut afla că 126 de copii din acest raion sunt plecaţi, împreună cu părinţii, peste hotare. Vera Stahi, specialist pentru protecţia drepturilor copilului, ne-a explicat că autorităţile raionale s-au interesat în mod special de această problemă după un caz produs în raion acum doi ani, când soţul unei femei plecate peste hotare a încercat să-şi violeze fiica rămasă în grija sa. În prezent, în acest raion sunt înregistraţi 433 copii cu ambii părinţi şi 1123 – cu un părinte peste hotare. La data difuzării ştirii, ministerul de resort încă nu a făcut publice datele privind absenteismul şcolar la începutul noului an de studii. Ni s-a promis că asemenea informaţii vor fi cunoscute abia către 1 octombrie. În acelaşi timp, potrivit Ludmilei Eşanu, şef-adjunct al Direcţiei coordonare şi monitorizare a programelor de dezvoltare din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, una din cele mai mari carenţe în realizarea, în anul 2005, a prevederilor ce se conţin în Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei (SCERS) se înregistrează anume în domeniul educaţional. Rata şcolarizării la nivel preuniversitar a scăzut, unul din motive fiind plecarea peste hotare a părinţilor împreună cu copiii. Info-Prim Neo va continua investigaţiile privind cauzele şi efectele exodului copiilor, în particular, dar şi al cetăţenilor maturi ai R. Moldova, precum şi ale atitudinii guvernaţilor faţă de acest fenomen.