„Există mereu o şansă ca lucrurile să se schimbe spre bine”. Interviu Info-Prim Neo cu Georgette Bruchez, directorul Biroului de Cooperare al Elveţiei în Moldova

[ - Prilejul cu care solicităm acest interviu este anversarea pe care o marchează în aceste zile Biroul de Cooperare al Eleveţiei - 10 ani de activitate în Republica Moldova. Zece ani înseamnă istorie, iar orice istorie are o primă pagină a sa cu care începe. Cum arată ea, pagina unu a prezenţei Dumneavoastră în ţara noastră?] - Acea primă pagină a prezenţei noastre în Republica Moldova are un fundal în care ţara Dumneavoastră era afectată de secetă, iar autorităţile s-au adresat către comunitatea internaţională pentru ajutor. Biroul de Cooperare al Eleveţiei a fost întodeauna deosebit de receptiv la asemenea apeluri, ceea ce ne-a făcut să reacţionăm imediat şi la solicitarea Moldovei. Elveţia a răspuns, deci, prin Departamentul său de Asistenţă Umanitară, acordînd ajutorul solicitat. [ - Ce v-a făcut să veniţi în Republica Moldova şi dacă se putea spune atunci că prezenţa Dumneavoastră la Chişinău este una pe termen lung?] - Atunci când am venit aici, ca răspuns la apelul lansat de autorităţile locale, am constatat că pe lângă problemele generate de secetă, ţara dumneavoastră se confrunta cu multe alte probleme şi asta ne-a făcut să intrevenim şi pe alte segmente, inclusiv pe dimensiunea reabilitării infrastructurii sociale. Prezenţa noastră aici este, până la urmă, şi un răspuns la chemările guvernului Moldovei de a ne implica în rezolvarea problemelor sociale. Am început prin implementarea unui proiect de reabilitare a instituţiior sociale şi, în paralel, a unui poiect de construcţie a sistemelor de alimentare cu apă în mediul rural. Toate proiectele lansate şi derulate în primii doi-trei ani în Republica Moldova aveau o perioada de desfăşurare scurtă. Am venit cu un suport în sectorul reabilitării infrastructurii, dar la acea etapă încă nu se putea vedea clar caracterul de lungă durată a acestui proiect. Anume în anul 2003 s-a manifestat acea voinţă şi dorinţă de a privi spre viitor şi de a planifica activităţi pe o perioadă mult mai extinsă. Ca să fie clar: la început nu am crezut că asistenţa Elveţiei va dura mai mulţi ani, dar pentru a înţelege de ce s-a întrîmplat aşa şi nu altfel trebuie să se cunoască cât de cât modul în care funcţionează mecanismul Agenţiei Elveţiene pentru Cooperare şi Dezvoltare (SDC). În cadrul Agenţiei există un departament pentru asistenţă umanitară şi un alt departament pentru asistenţă pe termen lung. La început, aşa cum am menţionat, am venit cu un ajutor umanitar, iar circumstanţele şi condiţiile în care a fost acordat acest ajutor au generat discuţii în vederea acordării asistenţei de lungă durată. În urma acestor discuţii s-a ajuns la decizia de a include Moldova în lista priorităţilr noastre. Da, s-a trecut şi peste acea condiţie de care SDC ţine cont în orice împrejurări - numărul limitat de ţări care beneficiază de asistenţă pe termen lung - condiţie care derivă din caracterul limitat al bugetelor cu care operăm. Orice nouă intrare în lista ţărilor cu care lucrăm este precedată de multe discuţii, după care trebuie să apară convingerea că prezenţa noastră este absolut necesară. Da, a existat şi dovada problemelor cu care se confrunta la acea oră societatea, dar au fost şi parteneri care au avut suficiente argumente în favoarea rămînerii SDC în Moldova pentru o perioadă mai mare. [ - Cum arăta, doamnă Georgette, Biroul pentru Cooperare a Eleveţiei acum zece ani?] - Nu am fost aici la acel moment, dar ştiu din spusele colegilor mei că aveam un oficiu foarte mic, unul în care abia încăpeau cei câţiva reprezantanţi ai Biroului. Ulterior s-au făcut şi alte angajări cu preponderenţă din rândul specialiştilor locali. [ - Prezenţa Biroului de Cooperare al Elveţiei înseamnă, în primul rând, derularea unui şir de proiecte. Care a fost proiectul de debut şi de ce a fost nevoie implicarea dumneavoastră în alte domenii?] - Nu am avut proiecte foarte exacte la început, însă, pe parcurs, datorită faptului că au fost definite problemele specifice, oportunităţile, am decis să abordăm la capacităţi mai mari domeniul apei, domeniu în care activăm şi acum. Începând cu anul 2003, ne-am implicat şi în domeniul sănătăţii – sănătatea mamei şi copilului – după ce am avut solicitări clare exprimate din partea Ministerului Sănătăţii. Tot începînd cu acel moment, am reuşit să stabilim un parteneriat foarte bun cu UNICEF, parteneriat care s-a soldat cu rezultate dintre cele mai bune. Ar fi nedrept dacă la cele spuse nu am adăuga că a fost utilizată experienţa, tehnologiile şi acel knowhow elveţian. Este un domeniu în care SDC are o experienţă destul de bogată, inclusiv prin derularea unor proiecte similare în România. În anii 2004-2005, la solicitarea guvernului Republicii Moldova, ne-am implicat şi în sectorul economic, mai bine zis, pe dimensiunea asistenţei financiare în zonele rurale. [ - Din câte cunoaştem, activităţile pe care le desfăşuraţi urmăresc îndeplinirea unor stategii pe care le elaboraţi cu regularitate şi le urmaţi cu stricteţe. O primă strategie a vizat perioada anilor 2007-2009. Care au fost obiectivele acestei strategii şi cum au fost materializate aceste angajamente?] - Până în anul 2007, nu am avut o strategie aşternută pe hârtie, dar, oricum, am urmat anumite planuri bine formulate. Pentru perioada care a urmat, 2007-2009, a fost elaborată o strategie de cooperare şi ea a cuprins preponderent cele trei domenii la care ne-am referit puţin mai înainte. În primul rând, a fost o strategie care a avut ca suport şi eforturile Ministerului Sănătăţii în vederea reformării domeniului pe care îl are în gestionare. Această dorinţă a autorităţilor de a face reforme a fost pentru noi cel mai tare argument în vederea acordări asistenţei. În domeniile apei insistăm, în primul rând, în favoarea construirii sistemelor de aprovizionare cu apă descentralizate. Am înţeles că în condiţiile Republicii Moldova, dar mai ales în mediul rural funcţionează anume acest tip de sistem. Oamenii care beneficiază de asemena servicii sunt foarte fericiţi şi constată cu saticfacţie o schimbare spre bine a calităţii veţii lor. Acolo unde condiţiile geografice sunt adecvate, aceste proiecte garantează succesul şi asigură accesul oamenilor la apă potabilă. În domeniu economiei, al creării de noi locuri de muncă, am început printr-un proiect de educaţie şi de instruire vocaţională, deoarece angajarea în câmpul muncii este, totuşi, o problemă greu de rezolvat acum în Republica Moldova. Deşi Stategia despre care vorbim a fost publicată şi pusă pe rol în 2007, ea a fost gândită, analizată şi finalizată ca proces de elaborare încă în anii 2004-2005. [ - Cred că se vede bine că Moldova nu e o ţară în deşert şi că avem râuri, lacuri şi suficiente izvoare. Ne vedem însă surprinşi prin scoaterea în prim-plan a unei probleme extrem de grave: aprovizionarea cu apă. Ce se doreşte prin implementarea programului din domeniul Apă şi sanitaţie?] - Am rămas profund surprinsă de această situaţie, iar atunci când mi-am dat seama de aceste probleme cu care se confruntă Moldova am încercat să le vorbesc şi colegilor mei din Elveţia. Motivele sunt şi istorice, şi dintre cele care au la bază schimbările climaterice. De fapt, pe noi ne interesează mai mult soluţiile şi obiectivele pe care le avem, inclusiv de a le oferi oamenilor apă potabilă de bună calitate şi condiţii sanitare care să poată garanta sănătatea lor. Prin ceea ce facem noi, dorim să promovăm o anumită abordare şi să convingem Guvernul Republici Moldova ca acesta să impună un cadru normativ şi legal favorabil extinderii acestor proiecte pe întreg teritoriul ţării. Prin activităţile noastre desfăşurate în toţi aceşti zece ani, am reuşit să aprovizionăm cu apă de calitate peste 30 mii de cetăţieni ai Republicii Moldova care locuiesc în aproximativ 20 de sate. La baza acestor proiecte se află tehnologii avansate. În cadrul aceluiaşi proiect am reuşit să le dăm mai multor şcoli din ţară posibilitatea de a avea toalete curate. Ceea ce urmărim noi este, de fapt, să arătăm că aceste soluţii sunt bune şi viabile pentru Republica Moldova şi că de ele trebuie să beneficieze un număr cât mai mare de oameni. Mai dorim ca, alături de alte abordări, să valorificăm şi aceste modele pe care le oferim noi. Din 2007, Agenţia Austriei pentru Dezvoltare cofinanţează proiectele de apă ale SDC. Mai mult decât atât, în prezent, împreună cu Uniunea Europeană, SDC contribuie la proiectul de construcţie a sistemului de aprovizionare cu apă în oraşul Nisporeni condus de Agenţia Austriei pentru Dezvoltare. Trebuie să găsim o soluţie care să pună în acţiune sistemul în ansamblu, deoarece în cazul în care vom continua să mergem, aşa, din sat în sat, ca să rezolvăm problema accesului la apă, vom avea nevoie de peste 50 de ani să facem acest lucru. [ - Se doreşte, din câte înţeleg, crearea unui model, care, ulterior, ar putea fi aplicat şi fără participarea dumneavoastră.] - Responsabilitatea aprovizionării cu apă a cetăţenilor aparţine în definitiv Guvernului, însă atâta timp cît există un şir de probleme şi constrângeri, prezenţa noastră, suportul nostru este absolut necesar. Noi suntem aici nu pentru a substitui rolul guvernului, ci pentru a acorda asistenţă. [ - Deja mai bine de cinci ani derulaţi şi un alt proiect: proiectul de sănătate mentală. Ştim că venim dintr-o epocă în care nu s-a prea dat atenţie relaţiei om-chimicale, în care s-a lucrat la tutun până în preziua naşterii. Acum avem de plătit nişte poliţe, dar nu prea avem nici capacităţi, nici bani. Cum se implică Biroul dumneavoastră pe acest segment?] - Aşa cum am spus, Ministerul Sănătăţii s-a dovedit a fi un bun partener pentru derularea unor proiecte, un partener hotărît să procedeze la reformarea domeniului. Proiectul de sănătate mentală nu are ca motivare doar acea relaţie om-chimicale despre care vorbeaţi. Orice problemă de ordin economic, de ordin social, cum ar fi migraţia, separarea familiilor fac ca incidenţa bolilor mentale să crească. Am decis să ne implicăm în acest sector, după ce s-a constat că el era mai puţin abordat în alte proiecte derulate cu suportul altor donatori. Ne dorim, prin ceea ce facem, influenţarea factorilor implicaţi în procesul de reformare a sistemului sănătăţii mentale, astfel ca să se renunţe la principiile vechi şi să li se ofere spaţiu noilor abordări. Anterior, iar în unele instituţii şi în prezent, o dereglare mentală semnalată avea ca soluţie internarea în instituţiile de profil. Noi avem o cu totul altă abordare şi suntem de părerea că aceste persoane trebuie şi pot fi tratate în centre comunitare, care oferă servicii medicale şi sociale, tratament extraspitalicesc pentru o reabilitare sigură, de lungă durată, în acelaţi timp creând condiţii pentru ca aceste persoane să nu fie stigmatizate în societate. Este o experienţă pe larg utilizată în Europa, iar Moldova are toate şansele să preia această experienţă, aşa cum încă în 2005 a semnat acea Declaraţie prin care Guvernul se angaja să reformeze acest domeniu. [ - În plin proces de derulare se află şi alte proiecte din sănătate – Modernizarea sistemului de perinatologie şi Regionalizarea serviciilor pediatrice de urgenţă.] - Lansat în 2006, primul proiect a fost extrem de necesar pentru Republica Moldova. Prin derularea proiectului s-a reuşit ca toate cele 26 de maternităţi de toate nivelele să fie dotate cu echipament şi materiale, iar personalul de aici să fie pregătit pentru implementarea de noi tehnoilogii. Acest proiect a făcut posibil salvarea vieţii nou-născuţilor prematuri, cu greutate mică şi foarte mică. Moldova a înregistrat un progres important în atingerea Obiectivului de Dezvoltare a Mileniului privind reducerea mortalităţii materne şi a copiilor. Rata mortalităţii este, totuşi, ridicată, dacă e să comparăm cu situaţia din ţările occidentale. Noi am înţeles că o problemă a mortalităţii copiilor este accidentarea în condiţii casnice, deaceea am iniţiat un proiect care creează o reţea regională puternică de servicii pediatrice de urgenţă. Suntem absolut convişi că aceasta ne va permite să salvăm viaţa mai multor copii, în special, a copiilor cu vârsta cuprinsă între 1 şi 5 ani care sunt mai frecvent vitime ale unor accidente. Dată fiind acoperirea naţională a acestor proiecte, putem spune cu toată certitudinea că implementarea lor are ca finalitate accesul îmbunătăţit la servicii medicale de calitate pentru mame şi copii din oraşe şi sate, inclusiv, din cele mai îndepărtate colţuri ale ţării. Opţiunea noastră este una care se suprapune perfect peste angajamente similare pe care le are UNICEF şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ceea ce face ca efortul depus să fie unul comun. Simţim un sprijin puternic nu doar din partea societăţii, dar şi din partea Ministerului Sănătăţii, a specialiştilor din domeniile colaterale. [ - Privatizarea la sate a însemnat repartizarea pămînturilor, lucru care s-a făcut cu mulţi ani în urmă, dar după care am constatat cu durere că pentru a face agricultură este nevoie şi de bani. Băncile nu s-au grăbit să acorde credite micilor producători şi asta lăsa în paragină suprafeţe extinse de terenuri agricole. Bănuiesc că anume această stare de lucruri a generat fortificarea capacităţilor Asociaţiilor de Economii şi Împrumut, un alt proiect al Biroului de Cooperare al Eleveţiei.] - Problema finanţării în mediul rural există şi acum, însă ea era mult mai acută în trecut. Desigur, efortul nostru este unul modest, însă decizia de a ne angaja şi pe acest segment este pentru a complementa eforturile Băncii Mondiale în procesul derulării proiectul său de investiţii şi servicii rurale. Ceea ce ne-am propus noi este să fortificăm capacitatea şi cunoştinţele persoanelor angajate în aceste oficii ale asociaţiilor de economii şi împrumut. Să-i ajutăm ca ei să gesioneze creditele într-un mod profesionist. [ - Care sunt obiectivele şi bugetul Strategiei de Cooperare 2010 – 2013?] - Recomandările Cartierului General al Agenţiei Elveţiene pentru Dezvoltare şi Cooperare au fost ca noi să ne concentrăm eforturile în două domenii prioritare: Apa şi Sănătatea. Aceste domenii se regăsesc plenar în Strategia pentru anii 2010-2013. Am făcut o analiză atentă a tuturor acţiunilor pe care le-a desfăşurat Biroul pentru Cooperare al Elveţiei şi am ajuns la concluzia că, dacă ne axăm pe aceste două dimensiuni în care, într-adevăr, suntem puternici, avem succese şi avem capacităţi, atunci şi banii pe care îi avem vor putea fi utilizaţi la modul eficient, cu impact real asupra societăţii. Dăm prioritate acestor domenii şi din considerentul că putem garanta cât de cât că intervenţiile noastre, suportul pe care îl acordăm, vor grăbi această schimbare spre bine. Bugetul Stategiei 2010-2013 este de aproximativ 5 milioane euro anual. Este un angajament modest al Guvernului Elveţiei, dar unul absolut sigur pentru Republica Moldova. [ - Dumneavoastră personal, doamna Georgette, cum percepeţi problemele noastre şi cum vedeţi perspectivele în domeniile în care sunteţi implicaţi?] - Atunci când vii pentru prima dată în Moldova, te simţi şocat şi nedumerit de faptul că o ţară care se află la frontieră cu Uniunea Europeană se confruntă cu asemenea dificultăţi. Am în vedere accesul la apă, la serviciile de sănătate, am în vedere migraţia şi problemele care nu pot fi soluţionate aici, în Moldova. [ - Vreau să ştiu dacă, după ce aţi activat şi în alte ţări, vedeţi vreo diferenţă între noi şi ţările respective. Vreau să ştiţi că nu aştept de la Dumneavoastră o diferenţă cu orice preţ în favoarea noastră.] - Am lucrat la derularea unor proiecte similare în Africa, în Asia... Atunci când am venit în Moldova, mi-am spus că am venit acasă. Aceeaşi oameni, aceleaşi bucate, acelaşi vin... Nu am simţit absolut deloc acel şoc cultural pe care l-am trăit atunci când am sosit în alte ţări. Era acelaşi context şi nu a fost nevoie să mă adaptez. Dar e doar o impresie de moment. E suficient însă să treacă ceva timp ca să vezi că lucurile nu stau chiar aşa. Partea complicată este să înţelegi de ce oamenii de aici reacţionează într-un fel sau altul. Observi că ei rămân încă influenţaţi de contextul în care au trăit cu decenii în urmă. [ - Zece ani de activitate nu înseamnă doar biografie, dar şi echipă, iar echipa înseamnă oameni, capacităţi, angajare, creştere. Care este carcateristica pe care o putem citi în dreptul celor cu care lucraţi?] - Particularitatea acestui Birou este că sunt unicul cetăţean elveţian, ceilalţi angajaţi fiind locali. Este un avantaj să lucrezi în mediul localnicilor, întrucît aceasta mă ajută să înţeleg mai bine şi mai repede cum trăiesc oamenii în Republica Moldova, cu ce trăiesc moldovenii în viaţa lor de zi cu zi. Spun cu mândrie că oamenii din echipa mea lucrează pentru dezvoltarea propriei lor ţări şi asta îi motivează să-şi facă meseria la modul onest şi cu mare dorinţă. [ - Ce mesaj le puteţi adresa comunităţilor în care sunteţi prezenţi, societăţii cu care colaboraţi?] - Le pot spune că trebuie să aibă mereu încredere în propriile forţe, că trăiesc într-o ţară interesantă cu oameni interesanţi şi că există mereu o şansă ca lucrurile să se schimbe spre bine. [Constantin Olteanu, pentru Info-Prim Neo]