Interviu IPN cu ex-preşedintele Republicii Estonia Arnold Ruutel: Actualmente, Estonia a realizat cel mai mare produs intern brut pe cap de locuitor dintre toate fostele republici ale URSS. Banca Mondială a catalogat economia ţării ca fiind o „economie cu venit mare”, iar Fondul Monetar Internaţional consideră că Estonia dispune de o „economie avansată”. Ţara se află pe primele locuri în lume în termeni de libertate a presei, libertate economică, libertate politică şi educaţie. Salariul mediu constituie în Estonia peste 800 de euro, iar pensia medie – 350 de euro. Ex-preşedintele ţării în perioada anilor 2001-2006, Arnold Ruutel, consideră că societatea estoniană are încă foarte multe de făcut, pentru a atinge nivelul de viaţă din statele dezvoltate, dar tot ce a reuşit Estonia până la ziua de azi a devenit posibil graţie sprijinului Uniunii Europene.
---
- Vizita Dvs. la Chişinău vine după o lună de la vizita preşedintelui actual al Republicii Estonia, Toomas Hendrik Ilves. Este o axiomă că vizitele de asemenea nivel şi cu asemenea regularitate denotă un interes deosebit în relaţiile bilaterale şi, poate, nu doar în cele bilaterale. În ce constă acest interes?
- Ţările noastre se află împreună în Europa, popoarele noastre au avut într-o anumită etapă o istorie comună. Aceasta este cauza pentru care manifestăm interes unul faţă de viaţa altuia. În afară de aceasta, Estonia dispune, la etapa actuală, de o experienţă destul de bună de aderare la Uniunea Europeană. Dat fiind faptul că şi d-voastră, din câte cunosc, planificaţi să aderaţi la UE, consider că şi pe viitor noi vom avea foarte multe lucruri comune pentru a discuta, pentru a ne informa şi a ne ajuta reciproc. Anume pentru aceasta ne aflăm acum în Moldova, pentru a ne întâlni cu oamenii şi a discuta cu ei, pentru a aprofunda colaborarea Estoniei cu Moldova.
- Calea Moldovei spre Europa urmează să traverseze summitul de la Vilnius. Totodată, parafarea Acordului de Asociere cu UE şi semnarea lui ulterioară au vreun rost doar în calitate de primi paşi spre aderarea Moldovei la UE. Credeţi că va reuşi, cât timp îi va trebui?
- Este important că şi UE, la rândul său, inclusiv Estonia, privesc la acest lucru foarte pozitiv. Astfel că de acest proces sunt interesate ambele părţi, iar aceasta înseamnă că, urmare a parafării Acordului, se creează premise suplimentare pentru soluţionarea mai multor chestiuni în scopul ca Moldova să-şi poată accelera dezvoltarea sa. Eu sunt dispus foarte pozitiv în legătură cu perspectiva aderării Moldovei la UE.
- Aţi vorbit despre experienţa Estoniei de aderare la UE, în ce măsură este aplicabilă experienţa estoniană în condiţiile Moldovei?
- Consider că d-voastră puteţi beneficia de experienţa Estoniei în foarte multe domenii. Ce-i drept, în etapa iniţială, posibilităţile noastre au fost altele decât ale d-voastră, pentru că noi, în mod practic, ne-am pregătit pentru aderarea la UE cu mult înainte de a proclama cursul nostru în mod oficial. Încă în noiembrie 1988 am modificat Constituţia noastră şi am declarat supremaţia legilor Estoniei în faţa celor sovietice. Prin aceasta noi am pus începutul procesului de apropiere a cadrului nostru legislativ de cel european. La ziua când ne-am exprimat în mod deschis dorinţa noastră de a adera la UE şi Bruxellesul a acceptat, noi dispuneam deja de peste o mie şi jumătate de acte compatibile relativ cu legislaţia europeană. Unele precizări şi modificări noi am reuşit să le efectuăm într-un termen foarte scurt. Eu deţineam la acea vreme funcţia de preşedinte al Sovietului Suprem şi am invitat pentru a colabora în acest sens nu numai reprezentanţii forţelor politice, dar şi pe cei mai de seamă savanţi şi jurişti. Ţările noastre au semnat un Acord, potrivit căruia noi am putea să ajutăm Moldova ca să accelereze acest proces. Astfel că, în ultima instanţă, totul depinde de felul în care d-voastră veţi putea beneficia în mod profesionist, inclusiv de experienţa noastră pentru a apropia cadrul d-voastră legislativ de cel european.
- Estonia s-a pregătit de aderare la UE şi a aderat în perioada în care Dvs. eraţi deja preşedinte al ţării. Ce aspecte ale acestui proces V-au rămas în memorie ca fiind cele mai complicate şi, respectiv, cele mai simple?
- Fireşte, probleme au existat, inclusiv anumite temeri ale unei părţi din populaţie. Dar aceste temeri nu s-au confirmat, nimic negativ nu s-a produs şi noi putem vorbi acum doar de rezultate pozitive ca urmare a aderării la UE. Înainte de aderarea la UE, opinia poporului era precaută, doar 35% susţineau acest curs. Dar când am explicat poporului acest lucru, iar cu jumătate de an înainte de aderare am desfăşurat un referendum, iată atunci deja 67% din populaţie a susţinut aderarea noastră la UE. La ora actuală, deja peste 70% din populaţie percep pozitiv participarea ţării la UE. Iată de ce este întru totul real să te asiguri de sprijinul poporului, dacă discutaţi cu el în privinţa temerilor, problemelor şi beneficiilor.
- Conform surselor internaţionale, Estonia a realizat cel mai mare produs intern brut pe cap de locuitor dintre toate fostele republici ale URSS. Banca Mondială a catalogat economia ţării d-voastră ca fiind o „economie cu venit mare”, iar FMI consideră că d-voastră dispuneţi de o „economie avansată”. Organizaţia Naţiunilor Unite clasifică Estonia drept „ţară dezvoltată” cu un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat. Ţara se află pe primele locuri în lume în termeni de libertate a presei, libertate economică, libertate politică şi educaţie. În ce măsură a contribuit aflarea ţării în cadrul UE asupra acestor înalte performanţe sau obţinerea lor a fost posibilă şi în afara acesteia?
- Indicii respectivi sunt, desigur, pozitivi, dacă ar fi să-i comparăm cu alte regiuni ale lumii, dar noi înşine suntem încă departe de a fi satisfăcuţi, este necesar să soluţionăm încă foarte multe lucruri, pentru a perfecţiona şi a reforma în continuare societatea noastră. Vorbind de cele realizate, eu consider că lucrul acesta a fost real doar în componenţa UE. Aceasta din cauza că dezvoltarea oricărei ţări depinde, în principal, de chestiunea resurselor financiare, care se răsfrânge asupra dezvoltării economiei, educaţiei, ştiinţei şi a. m. d. Acest sprijin îl acordă Estoniei UE. Pe parcursul celor aproape zece ani de zile noi am beneficiat aproximativ de 0,7 miliarde de euro pe an. Este o sumă destul de solidă, care lucrează pentru dezvoltarea ţării noastre după jumătate de secol de bătaie a pasului pe loc, ca să nu spun altfel. Cu alte cuvinte, UE ne-a ajutat foarte mult şi ajutorul acesta sporeşte în continuare. Eu consider că noi trebuie să fim recunoscători anume UE. Astfel, noi am putea vorbi şi despre unii indicatori cu privire la dezvoltarea economiei noastre, iar unii dintre aceştia se apropie de indicatorii mondiali. Să luăm, de exemplu, agricultura, căci eu am fost cândva rector al Academiei Agricole şi pentru mine este foarte apropiată starea de lucruri din această ramură. Pe timpurile sovietice, cantitatea medie de lapte obţinută timp de un an de zile în Estonia de la o vacă furajată constituia 3,5 mii litri, iar actualmente aceste mulsori se apropie de 9 mii de litri. Iar fermele mari, care au un şeptel de 1000-1500 de capete, obţin chiar şi câte 10-11-12 mii de litri de lapte de la o vacă. Indicatorii aceştia fac parte din primii zece indicatori mondiali din acest domeniu.
- Ceea ce am vorbit până acum se referă la ţară, la statul Republica Estonia. Dar ce a obţinut estonianul simplu de la aflarea lui şi a ţării sale în UE în aceşti aproape 10 ani? În particular, toţi estonienii îşi găsesc de lucru acasă sau sunt nevoiţi, ca şi moldovenii, să-şi câştige bucata de pâine prin străinătăţi? Ce salariu mediu şi ce pensie medie au estonienii europeni?
- În Estonia locuiesc 1,3 milioane de oameni, mai puţin de 10% dintre aceştia muncesc în agricultură. Astfel că, din 2004, când am aderat la UE, şi până în 2013, agricultura a beneficiat de 1,5 miliarde de euro. În aceeaşi perioadă de timp, din diverse fonduri ale UE, am primit pentru necesităţile studenţilor, ale educaţiei în general, ale ştiinţei, pentru dezvoltarea inovaţiilor peste 900 milioane de euro. Noi putem privi la aceste mari sume de bani prin prisma dezvoltării ramurilor economiei, dar le putem privi şi prin prisma oamenilor obişnuiţi, care muncesc în aceste ramuri. Este vorba de condiţiile lor de muncă, de salariile lor. Apropo, salariul mediu constituie în Estonia peste 800 de euro, iar pensia medie – 350 de euro.
- Timp de doi ani, Agenţia noastră de presă desfăşoară un ciclu de dezbateri publice privind cultura politică în societatea moldovenească. O facem pentru că nivelul general al culturii politice ni se pare încă foarte scăzut, ceea ce se răsfrânge asupra situaţiei actuale şi perspectivei politice a ţării, dar şi asupra standardelor de viaţă, în consecinţă. Despre cultura politică din ţara dvs. se vorbeşte ca despre una avansată şi stabilă. Cum aţi reuşit, cum să reuşim şi noi?.
- Societatea noastră a reuşit să soluţioneze cele mai stringente probleme politice ale sale, care ţineau de dobândirea independenţei, precum şi de dezvoltarea ulterioară, în mod civilizat, fără nicio victimă. Acest stil este caracteristic şi pentru relaţiile din politică, pentru contactele dintre partidele politice. Noi putem discuta mult în contradictoriu, dar deciziile le adoptăm pe o bază cu adevărat umană. Aceasta este una dintre principalele condiţii ale constituirii mediului nostru politic.
- După obţinerea independenţei, Estonia s-a implicat activ în diferite formule de cooperare internaţională multilaterală, inclusiv la nivelul Ţărilor Baltice şi al Ţărilor Nordice. Se afirmă că acest comportament i-a asigurat în mare măsură ritmul foarte avansat de modernizare a ţării pe plan intern şi de acceptare la structurile europene, pe plan extern. Până nu demult, Republica Moldova avea relaţii destul de proaste până şi cu vecinii săi, poate, în special, cu vecinii. Mai poate recupera ea ceva, de unde se poate aştepta ea la manifestări de solidaritate internaţională cel mai mult în calea ei de modernizare şi europenizare?
- Atunci când ne-am redobândit independenţa, noi am creat împreună cu vecinii noştri Consiliul Baltic, în cadrul căruia am colaborat foarte intens. Împreună cu lituanienii şi letonii am adoptat 96 de hotărâri şi declaraţii, adresate tuturor şefilor de state ale lumii. Am desfăşurat o colaborare foarte strânsă şi cu Ţările Nordice, cu care am extins foarte puternic nu numai relaţiile politice, dar şi cele economice. Dacă la început întregul nostru comerţ era orientat spre Uniunea Sovietică, ulterior spre Rusia, apoi foarte repede noi ne-am reorientat spre ţările europene. Cât priveşte Rusia şi alte republici post-sovietice, comerţul nostru cu ele constituie ceva mai mult de 10 la sută. În acest domeniu s-au produs modificări foarte serioase şi UE ne-a ajutat foarte mult în dezvoltarea economiei noastre. În primul rând, în ceea ce priveşte sporirea calităţii, dat fiind faptul că piaţa europeană recunoaşte doar mărfurile calitative. Pe această cale poate merge şi Moldova, primind ajutor de la Uniunea Europeană. Moldova poate conta pe UE.
- Ultimele trupe militare ruseşti au părăsit Estonia în august 1994, peste trei ani de la obţinerea independenţei. De ce ţara dvs. a reuşit să facă acest lucru, iar Republica Moldova nu a reuşit nici peste 22 de ani? Care să fie diferenţa?
- Situaţia este diferită, ţările, de asemenea, sunt diferite. Şi în Estonia au existat forţe, care, la începutul anilor 90, au dorit „să muşte” o bucăţică din Estonia şi să fondeze acolo o autonomie. Slavă Domnului, lucrul acesta nu le-a reuşit. Anume în aceasta şi constă cea mai mare diferenţă dintre Estonia şi Moldova. Au existat oameni, care la început nu concepeau ideea statului estonian independent, nu erau siguri de sine în faţa statului estonian, iar pe de altă parte, nutreau o nostalgie după Uniunea Sovietică. Ei nu se puteau decide. Acum foarte mulţi dintre aceştia au adoptat cetăţenia estoniană. Ceea ce înseamnă că ei percep statul estonian şi beneficiază de toate privilegiile, pe care le acordă Estonia şi Uniunea Europeană.
Valeriu Vasilică, IPN
