logo

Evoluţiile politice de la Kiev ar putea afecta reglementarea conflictului transnistrean. Comentariu IPN.


https://www.ipn.md/ro/evolutiile-politice-de-la-kiev-ar-putea-afecta-reglementarea-conflictului-7965_960403.html

Situaţia politică actuală din Ucraina ar putea să aducă noi elemente în situaţia creată în jurul conflictului transnistrean. Posibila alegere în fruntea Cabinetului de Miniştri a liderului Partidului Regiunilor (PR) Victor Ianukovici sau eventualitatea desfăşurării unor noi alegeri parlamentare în Ucraina ar putea conduce la anularea regimului vamal la hotarul moldo-ucrainean, introdus la începutul lunii martie, dar şi la modificarea poziţiei Kievului în problema transnistreană. [„Nori negri se adună” de-asupra Kievului] După cum se ştie, în urma alegerilor parlamentare din Ucraina, desfăşurate la 26 martie curent, nici un candidat electoral, din cele peste 40 de formaţiuni politice participante la alegeri, nu a obţinut majoritatea. Deşi cele mai multe voturi le-a acumulat PR, formaţiune de centru-stânga, de orientare pro-moscovită, după anunţarea rezultatelor alegerilor, a fost creată o coaliţie formată din Partidul Ucraina Noastră (PUN), susţinător al preşedintelui Victor Iuşcenko, Blocul Iuliei Timoşenko (BIT), al ex-premierului Ucrainei, şi Partidul Socialist, condus de Alexandr Moroz. Părţile, însă, nu au ajuns la un numitor comun, astfel că Moroz a abandonat alianţa nou-creată, coalizând cu celelalte 2 formaţiuni reprezentate în Rada Supremă – PR şi Partidul Comunist. „Coaliţia anticriză”, cum a fost denumită noua structură, l-a propus pe Ianukovici la funcţia de premier - propunere neacceptată de preşedintele Iuşcenko. Situaţia creată la moment are doar 2 soluţii – fie Ianukovici este acceptat la funcţia de şef al guvernului de la Kiev, fie sunt anunţate alegeri noi. [O nouă turnură, mai mult decât posibilă] Criza politică din Ucraina va avea, cu siguranţă, repercusiuni şi asupra diferendului transnistrean. Precum se ştie, Kievul a introdus noul regim vamal la hotarul moldo-ucrainean, prin care tranzitarea mărfurilor din regiunea transnistreană se efectuează doar în baza specimenelor vamale ale RM, la 4 martie curent, în urma unei declaraţii comune a premierilor de la Chişinău şi Kiev de la finele anului 2005. Această acţiune a fost salutată de Occident, SUA şi organizaţiile internaţionale, dar, pe de altă parte, a provocat mânia Moscovei, care a calificat-o drept „blocadă a Transnistriei”. Este clar că Iuşcenko a luat această decizie nu atât de dragul Chişinăului, cât pentru a-şi proba poziţia prooccidentală faţă de Bruxelles şi Washington. Chiar dacă, în timpul vizitei sale în RM, ministrul ucrainean de externe Boris Tarasiuk a dat asigurări preşedintelui Voronin că „odată cu constituirea noii coaliţii parlamentare, nu se aşteaptă modificarea cursului existent de politică externă”, această situaţie poate lua o altă turnură, în cazul venirii la putere a PR şi a liderului acestuia Victor Ianukovici. Această presupunere îşi găseşte confirmare şi în recentele declaraţii ale lui Taras Cernovil, deputat în Rada de la Kiev din partea PR, potrivit căruia „formarea noului guvern condus de Ianukovici ar putea conduce la anularea sancţiunilor Ucrainei împotriva Transnistriei”. Potrivit lui Cernovil, PR nu a susţinut niciodată aceste „sancţiuni” şi neapărat le va anula. În cazul unei eventuale accederi la putere a PR, a cărei orientare pro-rusă este binecunoscută, poziţia Moscovei va trece în fruntea priorităţilor externe ale Ucrainei, în defavoarea opiniilor Chişinăului, Washingtonului şi Bruxellesului, luate împreună. [Context extern nefavorabil] Este clar că, în situaţia despre care am vorbit mai sus şi în contextul relaţiilor nu prea bune cu Moscova, RM rămâne izolată la est. Nici la vest situaţia nu este mai bună. La 1 ianuarie 2007, România se pregăteşte să devină parte a Uniunii Europene. În acelaşi timp, viitorul european al R. Moldova, cel puţin pentru o perspectivă apropiată, este mai mult decât incert. Deşi Chişinăul oficial mimează succese şi realizări menite să convingă comunitatea externă despre dorinţa sa absolută de integrare, Bruxellesul manifestă deocamdată scepticism. Deşi unii oficialii europeni nu neagă valabilitatea posibilităţii de integrare, ei se grăbesc să precizeze că aceasta s-ar putea întâmpla nu chiar în timpul apropiat. Negocierile privind facilitatea regimului de vize se pare că nu îndreptăţesc aşteptările Chişinăului. Deocamdată, RM a obţinut doar promisiunea de a fi inaugurat un centru comun de eliberare a vizelor. [Noua piruetă a Chişinăului] Se pare că guvernarea de la Chişinău realizează riscurile pe care le comportă evoluţiile politice de la Kiev. Aceasta ne-o demonstrează şi declaraţiile preşedintelui Vladimir Voronin de la conferinţa de presă de săptămâna trecută. Referindu-se la evenimentele politice din Ucraina şi eventualele repercusiuni asupra crizei transnistrene, şeful statului a declarat atunci că în ultimul timp au fost stabilite „contacte foarte bune şi stabile” cu Kievul, în special în problema transnistreană, dar şi-a exprimat, totodată, speranţa ca Ucraina „va rămâne un partener de nădejde” al RM. Astfel, Voronin şi-a trădat nesiguranţa vizavi de loialitatea Kievului, în cazul unor răsturnări de situaţie pe scena politică a ţării vecine, realizând că datele ecuaţiei se vor schimba aproape la sigur. Dacă situaţia politică din Ucraina va evolua în modul descris mai sus, Chişinăul va fi, probabil, obligat să-şi modifice politica externă. În condiţiile în care Occidentul nu oferă perspective clare, iar la Est se profilează schimbări de accente politice, R. Moldova s-ar putea vedea nevoită să se orienteze din nou spre Moscova şi, respectiv, Kiev pentru a nu se pomeni izolată în totalitate şi pentru a nu pierde orice posibilitate de reglementare a problemei transnistrene. În contextul acestor presupuneri vin şi declaraţiile preşedintelui Voronin, din cadrul aceleiaşi conferinţe de presă, referitor la relaţiile moldo-ruse şi moldo-române, care, în opinia mai multor analişti, demonstrează o nouă piruetă politică a conducerii de la Chiţinău.