Evenimentele din 7 aprilie 2009 în contextul Independenţei R. Moldova la cea de-a 18-a aniversare. Interviu Info Prim Neo cu Marian Lupu.

{Evenimentele din 7 aprilie 2009, soldate cu acţiuni de violenţă, inclusiv ciocniri între protestatari şi forţele de ordine, victime umane, vandalizarea clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei, au constituit cel mai proeminent fenomen din ultimul an de Independenţă a R. Moldova, poate, unul dintre cele mai rare şi memorabile din întreaga perioada de Independenţă a ţării. În mod paradoxal, fenomenul nu a fost tratat ca atare nici de către clasa politică, nici de către societate în ansamblu. Sondajul iniţiat de Agenţia de presă Info-Prim Neo printre liderii partidelor politice de diferite orientări şi ai societăţii civile, despre evenimentele din 7 aprilie 2009, are scopul să diagnosticheze atât calitatea Independenţei R. Moldova la cea de-a 18-a aniversare, calitatea societăţii ei în ansamblu, cât şi să contureze răspunsuri la întrebarea ce este de făcut de acum înainte? De data aceasta, la întrebări răspunde Marian Lupu, preşedintele Partidului Democrat din Moldova} [ – Ce au fost evenimentele din 7 aprilie pentru Independenţa R. Moldova: o întâmplare sau o legitate, un fenomen?] – Evenimentele din 7 aprilie nu au nimic în comun cu Independenţa R. Moldova. Ele reprezintă, mai degrabă, o mare tragedie, o situaţie clasică, când există o masă de oameni revoltaţi, o alta de oameni aroganţi şi plini de falsă importanţă, iar la mijloc – profitorii şi provocatorii, care sunt gata întotdeauna să-şi modeleze comportamentul conform situaţiei. Şi toate acestea în condiţiile unei false democraţii. [– De ce nu au putut fi evitate ciocnirile violente, actele de vandalism, victimele umane şi alte manifestări reprobabile?] – Vom afla răspunsul la această întrebare abia atunci când vom cunoaşte cine, de fapt, au fost autorii tragediei din aprilie şi ce scopuri au urmărit. Dar mi se pare că nu s-a dorit nici de către o parte să se renunţe la aceste instrumente. Fiecare şi-au demonstrat forţele atunci când a putut, astfel, întâi au excelat unii, pe urmă alţii. [– De ce nu s-a putut asigura investigarea motivelor acestor evenimente şi publicarea rezultatelor, nici după 5 luni?] – Am insistat asupra unui moratoriu la acest subiect cel puţin în perioada electorală, sau până când o anchetă profesionistă, cu participarea experţilor din exterior, îşi va face publice concluziile. Dar, din păcate, evenimentele din 7 aprilie sunt exploatate de către oponenţii politici, fără careva dovezi sau probe concludente. Şi acest lucru reprezintă un mare pericol, pentru că adevărul este permanent alimentat cu zvonuri, falsuri şi interpretări, ceea ce, la sigur, va complica acest proces. Nu cred că trebuie să grăbim ancheta doar aşa, de dragul raportării, dar nici nu aş vrea ca timpul să ne fie duşman al adevărului. Probabil, rezultatele nu convin celor care trebuie să le facă publice. [– Ce analogii istorice pot fi puse alături de evenimentele din 7 aprilie?] – Până la momentul finalăzării anchetei, până a afla cine sunt vinovaţii şi responsabilii, ce scopuri au urmărit, nu putem califica în niciun fel evenimentul, pentru că nu am opera cu adevăruri, ci cu false analogii. Să faci analogii înseamnă să vehiculezi şi alte evenimente istorice, pentru care trebuie să avem respect. Nu cred că avem nevoie de interpretări politice în acest caz, avem nevoie de un verdict istoric, legal, politologic . [– Ce învăţăminte urmează să tragă R. Moldova independentă din evenimentele din 7 aprilie?] – Sper că multă lume a conştientizat ce pericole poartă fenomenul democratizării false a societăţii. Or, citându-l pe Jean Paul, libertatea este un bun al cărui prezenţă aduce mai puţină bucurie decât durerile aduse de lipsa ei. Evenimentele din 7 aprilie au demonstrat că R. Moldova are nevoie de un echilibru al puterilor în stat şi de o competiţie politică sănătoasă. Şi o mare lecţie pe care sper că o vom învăţa în sfârşit: în faţa legii suntem toţi egali.