 |
|
| Veaceslav Craciun | |
În studiile de monitorizările și rapoartele europene referitor la Republica Moldova, autonomia găgăuză ocupă un loc stabil. Comratul ar putea să valorifice această atenție pentru soluționarea unui cerc larg de chestiuni. Pentru aceasta, în cadrul cursului moldovenesc de apropiere de UE, Găgăuzia trebuie să aibă o voce clară.
Vectorul european
Din momentul semnării Acordului de asociere între UE și Moldova, discuțiile privind alegerea vectorului extern de dezvoltare și-au consumat rostul practic. Există argumente în favoarea orientării în orice direcție geopolitică, dar alegerea reală deja e făcută. Toate politicile și deciziile guvernului sunt conjugate Acordului semnat. Și Găgăuzia, cu specificul ei, este parte a acestui proces.
Uniunea Europeană urmărește cu strictețe, la rândul său, modul realizării angajamentelor pe care și le-a asumat Moldova și întocmește cu regularitate rapoarte cu recomandări în adresa autorităților moldovenești. În aceste documente Găgăuzia e pomenită cu regularitate. Subiectul autonomiei e amintit, de regulă, în contextul nerespectării depline de către Chișinău a normelor și practicilor europene în sfera apărării intereselor minorităților naționale. De asemenea, se menționează abateri privind funcționarea Legii cu privire la statutul juridic special al Gagauz-Yeri.
Ambele aspecte se regăsesc în ultimul studiu european privind implementarea acordurilor de asociere a UE cu Moldova, Georgia și Ucraina. În special, documentul spune că problemele persistă în ceea ce privește studierea de către găgăuzi a limbii natale și a limbii de stat, că statul se implică insuficient în soluționarea acestor probleme și că totul rezultă în probleme de devenire profesională sau antrenare în sfera publică.
De asemenea, în studiu se amintește că sistemul juridic și structura teritorial-administrativă a Republicii Moldova nu asigură în totalitate funcționarea autonomiei găgăuze în cadrul structurii de stat:
„Numeroase decizii adoptate de autoritățile central contravin, de fapt, competențelor autonomiei. În rezultat, Găgăuzia nu poate să-și valorifice în deplină măsură drepturile sale, obținute în conformitate cu legea din 1994”.
Cu titlu de recomandare, autorii propun crearea unui mecanism eficient care ar asigura respectarea cadrului juridic și instituțional existent în domeniul drepturilor minorităților naționale, precum și corelarea legislației naționale cu Legea privind autonomia găgăuză.
„Factorul găgăuz” în dezvoltarea Moldovei
Merită atenție și Analiza dezvoltării Moldovei până în anul 2020, elaborat de Uniunea Europeană în cooperare cu o serie de donatori ai țării noastre. În baza acestui document UE planifica acordarea sprijinului pentru Moldova și, judecând după pomenirea frecventă a Găgăuziei în paginile lui, factorul găgăuz este luat într-o anumită considerare la Bruxelles, la momentul adoptării deciziilor vizând Republica Moldova.
Spre deosebire de Transnistria, Găgăuzia n-a meritat un compartiment separat în cadrul Analizei, dar autorii au accentuat unele constatări și recomandări în adresa autorităților moldovenești.
Bunăoară, printre scopurile de durată medie e menționată posibilitatea consolidării dialogului cu Găgăuzia prin intermediul cooperării social-economice și pe subiecte de infrastructură în cadrul Planului guvernamental pentru anii 2015 – 2018. Se invocă necesitatea unor eforturi mai mari în domeniul studierii limbii de stat și a limbilor minorităților naționale. În mod surprinzător e evidențiată atenția față de neuniformitatea producției economice în țară. Chișinăul, unde locuiesc doar 23 la sută din populație, contribuie cu mai mult de 56 la sută din producție. În aceste condiții, regiunea de sud, inclusiv Găgăuzia, aduce numai 7 la sută, se spune în Analiză. Pe lângă aceasta, europenii au menționat lipsa separării clare a competențelor organelor centrale și locale. N-a fost trecut cu vederea și faptul că Centrul i-a în considerare o parte neînsemnată a propunerilor venite din partea Găgăuziei, în pofida faptului că bașcanul e membru al Guvernului, iar Adunarea populară are dreptul la inițiativă legislativă.
Găgăuzia în documentele Comisiei de la Veneția
Despre specificul Găgăuziei se vorbește nu numai la nivelul UE, dar și în Consiliul Europei, în special în Comisia de la Veneția (CV). Atunci când PDM-PSRM au decis reforma electorală, CV a publicat Opinia în care se menționează necesitatea asigurării intereselor electorale ale minorităților naționale, în special, ale găgăuzilor care locuiesc compact.
În document se menționa că reprezentarea eficientă a minorității găgăuze va depinde de cum vor fi stabilite limitele circumscripțiilor electorale. Concomitent, se arăta că circumscripțiile limitrofe nu trebuie să includă părți din teritoriul autonomiei găgăuze. Recomandarea în cauză a fost luată mai târziu în considerar de către autorii amendamentelor în Codul electoral. Și cu toate că autoritățile Moldovei au ignorat alte observații ale CV, atenția Comisiei față de autonomie nu pierde din preț. Cu atât mai mult că atenția e permanentă și e axată nu numai pe procesele electorale.
La sfârșitului anului 2001 – începutul anului 2002, experții CV au participat activ la discuțiile pe marginea proiectului de amendamente constituționale menite să consolideze în Constituție statutul juridic special al Găgăuziei. În urma studierii legislației moldovenești și a discuțiilor cu liderii moldoveni și găgăuzi, CV a făcut publică Opinia sa în subiectul dat. Documentul stipulează că competențele Găgăuziei trebuie să fie asigurate de garanții constituționale. Politicienii găgăuzi fac uz până în prezent de aceste idei în dezbaterile lor cu autoritățile moldovenești.
Potențial nevalorificat
Această sumară trecere în revistă a documentelor arată că structurile europene acordă atenție atât etniei găgăuze, cât și asigurării intereselor Găgăuziei în calitate de autonomie teritorială. Tot ce-i posibil, „chestiunea găgăuză” se află la periferia atenției europene și lista subiectelor abordate ar putea fi întregită cu probleme de ordin ecologic, ale deficitului de apă potabilă, ale dezvoltării societății civile ș.a.m.d. Dar dacă situația e privită ca un reproș sau o doleanță, aceasta ar trebui să fie adresată, în primul rând, autorităților din Găgăuzia, puțin preocupată de agenda în cauză.
Conducerea autonomiei găgăuze are experiența cooperării sistemice cu partenerii europeni, doar că în sfera atragerii resurselor donatoare. Pe lângă Bașkan chiar fusese creat un Consiliu coordonator al donatorilor, care includea vreo zece parteneri internaționali, în mare parte, europeni, care implementează proiecte sociale și de infrastructură în autonomie. Uniunea Europeană este unul din partenerii externi de frunte din punct de vedere al volumului de ajutor acordat. La fel de sistemic și consecvent s-ar putea lucra cu europenii și pe alte direcții. Un exemplu de referință: când experții Comisiei de la Veneția au vizitat Chișinăul în legătură cu reforma sistemului electoral și s-au văzut cu părțile interesate, nimeni din Găgăuzia nu a solicitat o întâlnire cu ei.
Pe cât de precis și complex va fi perceput în Europa specificul Găgăuziei, problemele și prioritățile ei, depinde de modul de prezentare a Comratului. Europa, cu deloc cea mai bună imagine în regiune și fără a se afla printre favoriții opțiunilor politice a populației găgăuze, acordă regiunii cel mai mare sprijin politic și diplomatic dintre toți partenerii externi. Este adevărat că europenii sunt principalii și cei mai eficienți avocați ai Găgăuziei. Sarcina autorităților locale este să valorifice la maxim acest potențial, chiar contrar stereotipurilor geopolitice înrădăcinate.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.