Este Republica Moldova o ţară săracă? Comentariu economic al Agenţiei de presă Info-Prim Neo

Republica Moldova nu este cea mai săracă ţară din Europa. Aceasta este opinia preşedintelui Vladimir Voronin reiterată recent într-o emisiune TV. Şeful statului s-a delectat copios pe seama celor care apreciază Republica Moldova drept cea mai săracă ţară de pe continent. Este o dispută mai veche între oficialităţi şi oponenţii acestora la tema „Este sau nu Republica Moldova ţară săracă”. „Cu cât mă aflu mai multă vreme în Moldova, cu atât mai multe lucruri nu le înţeleg”, afirma un expert străin, cândva ministru în primul guvern polonez după destrămarea lagărului socialist. „Spuneţi că sunteţi săraci, dar magazinele o duc bine merci, nu falimentează, lumea se îmbracă bine, construieşte case frumoase”, mai spunea acesta. Statisticile, fie că e vorba de cele oficiale naţionale sau cele prezentate de instituţii internaţionale, sfidează, însă, opiniile, ele ţin cont doar de criterii şi indicatori. [Ţara cu cel mai scăzut salariu brut din Europa] Cu 46,29 euro pe lună, salariul minim brut din Republica Moldova rămâne cel mai scăzut din Europa, fiind de aproape 34 ori mai mic decât cel al angajaţilor din Luxemburg care ocupă prima poziţie într-un clasament realizat de Federaţia Angajatorilor Europeni (FedEE). Un nivel relativ similar cu cel din Republica Moldova al salariului minim se înregistrează în ţări ca Muntenegru (55,00 euro) şi Ucraina (68,21 euro). În România salariul minim este de 140,64 euro. La elaborarea clasamentului, FedEE a luat în calcul remunerarea persoanelor cu program de lucru complet în vârstă de peste 23 de ani. În cazul Republicii Moldova, Federaţia Angajatorilor Europeni operează cu o mărime de 766,1 lei salariu minim la 1 ianuarie 2007, care ulterior a fost modificat. Astfel, de la 1 iulie 2007 salariul tarifar pentru categoria I de calificare, cea mai joasă, a angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară a fost majorat până la 900 lei, calculat pentru un program complet de lucru de 169 ore în medie pe lună. Salariul pe oră este de 5,33 lei. Însă şi în cazul acesta, Republica Moldova ar fi printre ultimele trei ţări cu cel mai jos salariu minim. Salariul minim din Republica Moldova este de aproape 34 ori mai mic decât al angajaţilor din Luxemburg, unde câştigurile minime reglementate sunt de 1 570,28 de euro pe lună. [Minimul de existenţă a crescut mai rapid decât salariul real] Mărimea minimului de existenţă a crescut în anul 2007 cu 17,6% şi a constituit în medie pe lună pentru o persoană 1099,4 lei (la sfârşit de an 1142,1 lei), în timp ce salariul anual a crescut cu 8 la sută. În anul 2007, salariul pe economie a constituit 2063 lei. Remunerarea medie nominală a unui salariat în luna decembrie 2007 a fost de 2630 lei, cu 20% mai mult faţă de decembrie 2006. Minimul de existenţă este mai mare în mediul urban (1189,2 lei) şi mai mic pentru mediul rural (1036,3 lei). Acest decalaj este o urmare, în special, a structurii diferite a cheltuielilor de consum şi ponderii mai mari a autoconsumului în mediul rural. În mediul urban coşul nealimentar a constituit 44,2% din minimul de existenţă, iar în rural - 34,4% (în medie pe total ţară acest indicator reprezintă 39,3%). Salariul mediu pe economie a acoperit minimul de existenţă în proporţie de 171,9% în 2006 şi, respectiv, 178,1% în 2007. Este însă la fel ca şi media temperaturii pe spital, care nu ajută la nimic, mai ales pe acel aflat în agonie cu temperatura mult peste normă. De exemplu, în medie salariul în agricultură constituie 1098,6 lei, în timp ce minimul de existenţă a populaţiei apte de muncă, potrivit aceloraşi statistici oficiale, este mai mare – 1159,5 lei. Iar aceleaşi statistici, arată că în agricultură este antrenată 32,8 la sută din populaţia ocupată sau circa 409 mii persoane. Salariul angajaţilor din sănătate (1703,2 lei) şi învăţământ (1351,3 lei) a fost în 2007 peste minimul de existenţă, însă, afirmă statisticienii „trebuie să ţinem cont de faptul că fiecare salariat poate avea în grijă cel puţin un copil şi, respectiv, salariile sunt îndreptate spre acoperirea cheltuielilor comune ale gospodăriei). Cu mult mai rău o duc pensionarii. Mărimea medie a pensiei lunare stabilite, conform situaţiei la 1 ianuarie 2008, a constituit 548,3 lei şi acoperă valoarea minimului de existenţă pentru această categorie de populaţie în proporţie de 58,1%. Mai bine decât în 2006, cu o acoperire de 55,3%, dar departe de minimul de existenţă. În condiţiile în care indemnizaţiile lunare pentru îngrijirea copiilor până la 1,5 ani constituie în medie 230,7 ei pentru persoanele asigurate şi 100 lei pentru cele neasigurate, aceste plăţi sociale acoperă necesarul pentru copii în vârstă de până la 1 an în proporţie de 58,5% (la un minim de existenţă de 394,3 lei) şi 25,4% (1118,8 lei). [Jumătate din cheltuieli se duc pe alimente] Structura cheltuielilor de consum denotă şi ea o stare de sărăcie a populaţiei. În anul trecut, 44,6 la sută din totalul cheltuielilor de consum au revenit produselor alimentare (în familiile sărace până la 70%), după care urmează întreţinerea locuinţei care a luat 14,4% din banii familiilor, iar 11,9% merg pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte. Şi chiar dacă ponderea cheltuielilor pentru produse alimentare a scăzut comparativ cu anul 2006, scumpirea alimentelor va lovi greu în bugetul populaţiei, mai ales a celor săraci şi mulţi. Sunt tot mai mari plăţile pentru gaze, electricitate şi alte servicii. Întreţinerea locuinţei a devenit mai scumpă în 2007, dacă luăm în considerare faptul că în 2006 se cheltuia 11,3% pentru locuinţă. Moldovenii au cheltuit în 2007 pentru învăţământ doar 0,6% din veniturile îndreptate spre consum, pentru agrement – 2,1%, îngrijire medicală şi sănătate – 4,9%. Cheltuielile pentru băuturi alcoolice şi tutun au reprezentat 2,2% din total. Este structura de cheltuieli pentru o ţară săracă. [În grupul „înfrânţilor”] La sfârşitul lunii ianuarie, revista austriacă Der Standard a publicat studiul RegioData privind puterea de cumpărare în Europa de Est. „Puterea de cumpărare în Europa de Est creşte cu repeziciune“, titra Der Standard, comentând că, în ciuda tendinţei ascendente, un nivel de trai vest-european poate fi atins numai peste zeci de ani. Unul dintre motive este decalajul mare între oraş şi sat în ţările estice: „Oraşele profită, satele rămân sărace“. Puterea de cumpărare la nivel european a crescut, în medie, cu 400 de euro pe gospodărie, în nul 2007. Studiul RegioData distinge trei categorii de ţări, în funcţie de puterea de cumpărare raportată la cea a Austriei. În fruntea categoriei cu o putere de cumpărare mai mare de 40% din cea a Austriei se afla Slovenia, cu 80%, urmată de Cehia, Ungaria, Slovacia, Croaţia şi Polonia. România, având o putere de cumpărare de 23, 7% raportat la cea din Austria, era grupată cu Rusia, Bulgaria şi Turcia. Ultima grupa, catalogată de ziarul austriac ca fiind „grupa înfrânţilor“, cuprindea ţări ca Serbia, Bosnia, Macedonia şi Albania, urmate „de la depărtare“ de Ucraina, Republica Moldova şi Belarus. [Piaţa muncii se schimbă şi prevesteşte un nivel de venituri mai înalt] Într-un articol întitulat „Piaţa muncii din Moldova: perspective mai bune?”, reprezentantul Fondului Monetar Internaţional la Chişinău, Johan Mathisen, că schimbările ce s-au produs în ultima vreme pe piaţa muncii din Republica Moldova ar putea duce la un nivel mai înalt al salariilor. Potrivit autorului, pe măsură ce structura generală a economiei şi pieţei muncii vor deveni similare celor din alte state în proces de tranziţie, este posibil ca “excesul” forţei de muncă să devină tot mai mic. Aparent, procesul de contractare a pieţei a început deja, date fiind informaţiile periodice privind insuficienţa de lucrători în anumite sectoare şi încercările sporadice de a atrage moldovenii care lucrează peste hotare. Totuşi, în timp ce se poate înregistra un deficit de forţă de muncă în anumite sectoare, pe măsura dezvoltării industriilor noi, este cel mai probabil că contractarea pieţei muncii va fi treptată, dat fiind că, posibil, încă mai există un număr mare de persoane dispuse să obţină un loc de muncă în cazul îmbunătăţirii perspectivelor la locul de muncă. Aceste tendinţe vor contribui la accelerarea procesului de convergenţă a veniturilor (pentru a se ajunge mai rapid la standardele de viaţă europene). Dar schimbările depind, cu siguranţă, de îmbunătăţirea mediului de afaceri pentru atragerea investiţiilor necesare, de asigurarea unui cadru legislativ care să susţină flexibilitatea dintre diverse sectoare, precum şi de menţinerea unei corelaţii strânse dintre creşterea salariilor şi creşterea productivităţii, concluziona Johan Mathisen. Mai rămâne, însă, mult de muncit pe aceste direcţii pentru a atinge standardele europene.