Elevii cu dizabilităţi auditive din şcolile speciale din Republica Moldova nu studiază limbajul gesturilor. De asemenea, profesorii nu le predau acestor copii lecţiile în limbajul mimico-gestual, ci vorbind. Din aceste cauze, elevii nu au acces deplin la informare şi educaţie. De această părere este prim-vicepreşedinta Asociaţiei Surzilor din Republica Moldova, Natalia Babici. Solicitată de IPN, Natalia Babici a declarat că, de multe ori, copiii cu asemenea deficienţe inventează un limbaj propriu pentru a reuşi să comunice între ei.
Natalia Babici consideră că în societatea din Republica Moldova există un mit precum că persoanele care suferă de deficienţe de auz sunt agramate. De fapt, susţine prim-vicepreşedinta asociaţiei, nivelul de pregătire destul de slab al acestor copii se trage din instituţiile în care aceştia învaţă. Natalia Babici afirmă că profesorii de multe ori predau orele arătându-le imaginile din manuale şi scriind pe tablă, dar fără a a utiliza limbajul mimico-gestual.
Potrivit ei, unii dintre aceşti copii pot citi pe buze cele rostite de profesor, însă nu toate persoanele cu dizabilităţi auditive cunosc această modalitate de comunicare. Mai mult, informaţia nu poate fi citită de pe buzele oricui. Natalia Babici susţine că dacă persoana posedă capacitatea de a citi pe buze, totuşi aceasta îşi poate concentra vederea maximum pentru o oră pentru a urmări mimica facială a unui vorbitor.
Pentru ca elevii acestor instituţii să poată beneficia de dreptul deplin la educaţie, Natalia Babici consideră că Ministerul Educaţiei ar trebui să se implice în instruirea unor specialişti în limbajul semnelor. Ulterior, aceştia ar urma să-i instruiască şi pe elevii cu deficienţe auditive. La fel, Natalia Babici e de părere că în şcolile speciale trebuie incluse cel puţin două ore pe săptămână pentru studierea limbajului mimico-gestual.
În Republica Moldova există două grădiniţe, trei gimnazii şi o şcoală profesională destinate copiilor cu dizabilităţi auditive.
