Republica Moldova a fost printre primele state care au semnat şi ratificat Convenţia de la Aarhus, dar planul de acţiuni de aplicare a documentului l-a aprobat abia peste 11 ani. Expertul în politici de mediu Andrei Isac a declarat, într-o conferinţă de presă la IPN, că acest lucru a fost cauzat de anumite impedimente politice care au existat în anumite perioade în ţară – guvernarea comunistă nu a dorit implementarea unor astfel de documente, dar şi actuala guvernare nu este mai deschisă în promovarea guvernării de mediu, aceasta fiind susţinută doar de partenerii de peste hotare.
Expertul a spus că, până în anul 2011, nu a existat o planificare şi gestionare eficientă de implementare a celor trei piloni de bază ai Convenţiei de Aarhus: accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor de mediu şi accesul la justiţie. „Cu toate că planul de acţiuni a fost elaborat într-un final şi a existat posibilitatea să obţinem asistenţă pentru promovarea activităţilor, structurile guvernamentale nu s-au mobilizat, iar mai multe prevederi incluse în planul de acţiuni şi aprobate de Guvern au rămas neexecutate”, a spus Andrei Isac.
În acest context, reprezentanţi ai societăţii civile din ţară şi experţi străini vor face o evaluare a acţiunilor care trebuiau realizate pe termen scurt, 5 ani. Se va evalua foarte strict ce s-a făcut sau nu, dar deja este cert că există mai multe goluri în domeniul legislaţiei de mediu. Expertul a adus exemplul Legii cu privire la protecţia mediului, avizată pozitiv în 2011, dar care aşa şi nu este adoptată de Parlament.
Andrei Isac a subliniat că sunt foarte multe prevederi din planul de acţiuni care nu necesită investiţii substanţiale, e nevoie doar de voinţă politică. Expertul a adus exemplul Ucrainei, unde a fost creat un grup complex pentru racordarea legislaţiei de mediu la cea a Uniunii Europene, iar acest lucru a fost posibil pentru că a existat voinţă politică.
