„După 28 iunie s-a răsturnat lumea”, martoră a evenimentelor

Locuitoarea oraşului Străşeni, Teodora Severin, de 84 de ani, a declarat pentru Info-Prim Neo că evenimentele de la 28 iunie 1940 au pus începutul deportărilor în masă prin care a fost exterminată floarea ţării. Ea îşi aminteşte cum, la 28 iunie, o coloană mare de tancuri cu stele roşii a străbătut localitatea, îndreptându-se spre Ungheni. „De parcă s-a răsturnat lumea după aceea, s-a schimbat ziua cu noapte, binele a început să numească rău şi invers. Cei care până mai ieri umblau cu cerşitul şi se rugau la gospodarii satului să fie angajaţi cu ziua, au ieşit cu flori şi busuioc în faţa sovieticilor. Tot ei, la scurt timp, au intrat în serviciu la NKVD, sovietul sătesc etc, umblau prin gospodării ca „autorităţi” şi se pricopseau cu ceea ce îşi doreau”, spune ea. „În curtea noastră a intrat un consătean, nu-i spun pe nume că-i mort şi copii lui nu-s vinoveţi că au avut un aşa tată, care se angajase la NKVD. A luat caii de căpăstru, i-a înhămat la şaretă, a deschis porţile şi i-a zis tatei: „nu-ţi pute a râzână (cauciuc ars – n.r.) ?”, adiind că de el depinde dacă „eliberatorii” îl vor împuşca sau îl vor lăsa în viaţă”, spune Teodora Severin. Potrivit ei, în scurt timp, au fost ridicaţi şi duşi în direcţii necunoscute intelectuali, militari, poliţişti, foşti politicieni, oameni înstăriţi, chiar şi unica felceriţă din Străşeni. „Oamenii erau înscrişi în listele pentru deportare de un alt consătean, până mai ieri un calic. Ne temeam să ne culcăm seara, fiindcă arestările se făceau, de regulă, în timpul nopţii, uneori fiind ridicate familii întregi, cu copii cu tot. Auzeam maşina, apoi bocete, strigăte de copii şi gata, oamenii dispăreau. Nu i-am mai văzut niciodată. Peste un timp, acel calic s-a împuşcat în biroul său de la sovietul sătesc”. Mai mulţi ani în urmă, regretatul Gheorghe Ghimpu, ex-deputat şi ex-disident sovietic, a declarat pentru agenţia municipală de presă Info-Prim, că în anii 1917-1990 circa un milion de moldoveni au suferit în urma regimului totalitar sovietic, care s-a manifestat prin represiuni, deportări, foamete organizată, etc. Conform istoricilor, prima acţiune amplă de protest din perioada postbelică a fost organizată de către Frontul Popular la 26 iunie 1989 în Piaţa Victoriei din Chişinău, astăzi Piaţa Marii Adunări Naţionale, şi avea ca temă denunţarea publică a ocupării Basarabiei, nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa de către trupele sovietice la 28 iunie 1940.