După 1900 zile de urmărire penală procurorul îl declară nevinovat pe Vladimir Şarban. Şarban îl găseşte vinovat pe procuror.

După 1914 zile de urmărire penală, după 213 şedinţe de judecată, procurorul, adjunct al Procurorului Anticorupţie, Marcel Tumuruc, solicită „încetarea procesului penal în privinţa lui Vladimir Şarban, [din motivul lipsei în acţiunile lui a elementelor infracţiunii”], în ambele dosare. La rândul său, Vladimir Şarban întreabă cine îi va întoarce sănătatea, demnitatea şi onoarea, călcate în picioare de slugoii fideli ai regimului „împăratului roşu”, notează Info-Prim Neo. În discursul rostit în cea de a 214-cea şedinţă de judecată, de la 21 ianuarie, Tumuruc a cerut încetarea procesului penal în privinţa lui Vladimir Şarban din motivul lipsei în acţiunile lui a elementelor infracţiunii în epizodul incriminat pe faptul depăşirii atribuţiilor de serviciu la achiziţionarea autosanitarelor de modelul „Volkswaghen-Transporter T-4”, utilate medical pentru Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă. În cea ce priveşte învinuirea lui Şarban în abuzul de serviciu în legătură cu eliberarea autorizaţiilor de construcţie SRL „Mann”, procurorul Tumuruc a spus că „în atribuţiile acestuia în calitate de secretar al primăriei mun. Chişinău nu intra nemijlocit elaborarea-perfectarea actelor menţionate ci doar aplicarea ştampilei primăriei pe acestea. Se constată că acţiunile lui Vladimir Şarban ar putea fi calificate ca o neglijenţă în serviciu, însă ţinând cont de faptul că pe parcursul cercetării judecătoreşti nu s-a stabilit legătura cauzală între acţiunile nemijlocite ale lui Vladimir Şarban cu urmările prejudiciabile materiale aduse primăriei mun. Chişinău, se constată existenţa temeiurilor legale de înlăturare de la răspunderea penală a acestuia în legătură cu lipsa în acţiunile lui a elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 327-329 Cod penal”. În luarea sa de cuvânt în cea de a 215-a şedinţă de judecată, care a avut loc luni, 8 februarie, Vladimir Şarban a declarat că discursul procurorului nu i-a adus satisfacţie morală, pe motiv că „nu s-ar găsi un singur individ, care ar avea prilej de bucurie după [333 de zile şi nopţi de arest petrecute în „casa tatălui şi fiului”], cum era numit pe atunci Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi corupţiei (CCEC), precum şi în alte izolatoare de detenţie preventivă”. Fostul inculpat de lungă durată spune că este imposibil să te bucuri atunci „când cel care constată existenţa temeiului de încetare a procesului penal din motivul lipsei elementelor infracţiunii, nu găseşte curajul de a-şi cere scuze, cel puţin, pentru propria lipsă de reacţie la toate ilegalităţile comise în acest proces? Mai mult decât atât, încearcă să „iasă basma curată” din toată afacerea murdară, afirmând doar frânturi de adevăruri, spuse cu jumătate de gură?”. După ce a adresat acuzatorului mai multe întrebări „spinoase”, la care nu a primit un răspuns plauzibil, Şarban, jurist de profesie, a declarat că lui Tumuruc i-a fost „mai convenabil să încarcereze nişte oameni, fie ei şi bănuiţi în comiterea unor infracţiuni, fiindcă aceasta „a fost pofta ce-o poftise împăratul roşu”, apoi să-i tot poarte prin instanţe ani de zile, chit că, după îndeplinirea misiunii, avansezi mai repede în grad, poţi aspira şi la o funcţie mai importantă. Mai contează, în asemenea situaţii, principiile care urmează a fi respectate - legalitate, prezumţia nevinovăţiei, sau suferinţele ori lacrimile cuiva?”. Şarban se întreabă cum poate fi vorba despre lipsa elementelor infracţiunii, când nu există fapta infracţională. Ofiţerul Gorea a mărturisit cum şi la indicaţia cui a falsificat dosarul în privinţa lui, ca mai apoi să fie arestat, întemniţat, judecat, ca şi după aceea să obţină câştig de cauză la CEDO. Între timp, procurorul Mârza, văzând că este implicat tot mai mult şi mai mult într-un joc murdar, a părăsit instituţia şi, se pare, chiar ţara... „Nu este oare cazul ca şi dvs, dle procuror Tumuruc, să faceţi un exerciţiu de integritate morală măcar astăzi, când presiunea politică a scăzut şi să orientaţi instanţa, cel puţin, spre faptul că anume pentru aceste falsuri intenţionate, prezentate opiniei publice şi onoratei instanţe drept faptă infracţională, falsuri comise de alţii, dar acceptate, tolerate de dvs, am fost încarcerat de la 19 noiembrie 2004 până la 12 octombrie 2005? Mai cu seamă că, pe tot parcursul urmăririi penale, examinării dosarelor în instanţa de judecată, dvs, de comun cu devotaţii colegi, procurorii Zaharia, Nichita, ofiţerii de urmărire penală Tomuz şi alţii, aţi „contribuit” la încălcarea drepturilor mele constituţionale şi procesuale în acest dosar, încălcări constatate şi de CEDO”. Vladimir Şarban a solicitat luarea de atitudine faţă de nerespectarea legislaţiei şi a drepturilor omului, în cadrul aplicării arestului său, în contextul Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie care a constatat lipsa unei motivări adecvate a încheierilor de eliberare a mandatului de arest sau prelungire a arestului şi a deciziilor de respingere a recursurilor apărării la aceste încheieri; lipsirea de libertate fără un mandat legal la faza de judecată. Şarban a enumărat şu treptele calvarului prin care a trecut în perioada reţinerii, arestului, întemniţării şi a interminabilului proces de judecată, după care a declarat: „Am revenit cu toţii, sperăm, la timpuri mai bune în această ţară... Dar cine să-mi întoarcă sănătatea risipită prin celulele izolatoarelor, demnitatea şi onoarea, călcate în picioare de slugoii fideli ai regimului „împăratului roşu”, cum rămâne cu suferinţele morale ale soţiei, rudelor apropiate, prietenilor adevăraţi? Cine plăteşte?”. La această etapă, instanţa se află în proces de deliberare, după care urmează să se pronunţe asupra cazurilor.