Drepturile omului în Moldova – ignorate între două scrutine electorale

Ultimul raport întocmit de câteva ONG-uri specializate în protecţia drepturilor omului, făcut public recent, vorbeşte despre 700 de persoane reţinute de către poliţie ca urmare a evenimentelor din 7 aprilie. În acelaşi timp, cifrele autorităţilor centrale sunt de 2-3 ori mai mici. Experţi în drepturile omului constată că în perioada dintre alegerile parlamentare din 5 aprilie şi cele anticipate, care urmează să se desfăşoare la 29 iulie, s-a produs o explozie a încălcărilor celor mai fundamentale drepturi. [(In)acţiunile poliţiei pot fi condamnate] Sergiu Ostaf, director executiv la Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului (CreDO) spune că există suficiente probe care demonstrează că poliţia nu a acţionat competent pentru a facilita canalizarea întrunirii din 7 aprilie, în special în spaţiul dintre Parlament şi Preşedinţie, pentru ca lucrurile să se desfăşoare paşnic. Au fost diferite acţiuni ale poliţiei care au stimulat violenţele. Nu există alte probe pentru a face alte concluzii, dar putem vorbi despre incompetenţa organelor de forţă. Rolul poliţiei aici era foarte clar: să acţioneze pentru a preveni escaladarea situaţiei, iar acest lucru nu s-a făcut. Şi Ion Manole, preşedintele Asociaţiei Promo-LEX, crede că autorităţile, reprezentate de organele de forţă, au avut un comportament total invers celui firesc. „Deşi ar fi trebuit să aplice mijloacele necesare pentru a apăra edificiile de stat, poliţia, dimpotrivă, a provocat masele la distrugere. Nu se ştie încă cine a distrus, printre victimele care s-au adresat pentru ajutor, nu au fost identificate persoane care au participat la devastare. Victime au fost cei care nu au participat la acţiunile de vandalizare”. Veronique North-Minca, prim-secretar al Ambasadei Franţei în Republica Moldova, spune că, deşi nu este persoana calificată pentru a spune în mod tranşant dacă au fost sau nu respectate drepturile omului în această perioadă, „sunt suficiente exemple care ne spun în mod vizibil că nu au fost respectate anumite drepturi: cel de a circula liber pe stradă, de exemplu”. „Mă refer aici la cei care pur şi simplu au fost luaţi în mod violent în plină zi din spatele anumitor clădiri din capitală – doamna deputat Valentina Cuşnir, sau la ziaristul Oleg Brega, de exemplu. Au fost raportate mai multe cazuri când oameni au dispărut timp de câteva zile după ce au fost luaţi de pe stradă şi duşi la comisariate. Astfel de exemple reprezintă clar, în ochii mei, cazuri de abuz asupra drepturilor omului. Un alt aspect care mi se pare foarte îngrijorător este faptul că au fost persoane reţinute luni de zile fără dovezi. Până azi nu au fost aduse dovezi clare oamenilor reţinuţi în penitenciare că într-adevăr meritau să stea acolo. S-au făcut foarte multe acuzaţii faţă de multă lume, dar nu s-au adus dovezi clare, iar vorbele nu sunt suficiente. Numai investigări serioase de către o comisia de anchetă independentă va putea stabili cine este vinovat”, a spus Veronique North-Minca. [Cele mai încălcate drepturi: toate] „Am fost răpit, arestat ilegal, maltratat, ţinut în izolator”, spune Iurie Crăciuneac, preşedintele Asociaţiei pentru Combaterea Izolării Informaţionale, care a anunţat public de nenumărate ori că a fost maltratat şi el. „Mi-au aplicat măsuri preventive de arest, mi s-au aplicat interdicţii de a părăsi localitatea, mi-am pierdut capacităţile de realizare a obligaţiunilor de serviciu. După evenimentele din 7 aprilie, ca să ies din Cahul, unde am viza de reşedinţă, trebuia să prezint buletinul de identitate, o declaraţie în care să scriu unde merg, cu ce scop, încălcându-mi-se astfel şi dreptul la libera circulaţie. Despre dreptul la libera exprimare nici nu mai vorbesc, pentru că în momentul în care încercam să vorbesc, mi se arăta degetul.” „Dacă până la 7 aprilie eu personal mai consideram că am drepturi în RM, după aceea m-am convins că practic nu mi se respectă nici un drept”, a mai spus Crăciuneac. [Frica a alungat gândurile oamenilor de a protesta] Ion Manole spune că după cele întâmplate în urma alegerilor din 5 aprilie, oamenii se tem să mai participe la orice gen de întruniri. Această constatare a fost făcută după o campanie de sensibilizare a opiniei publice privind săptămâna anti-tortură. ”Am observat în rândurile populaţiei frică de a participa la astfel de acţiuni. Pe de altă parte, din cauza dezinformării prin intermediul unor mass-media, populaţia are un sentiment de ură faţă de cei care participă la astfel de activităţi în masă. Populaţia nu are o cultură, un comportament adecvat, pentru că aşa a fost educată de mass-media cu acoperire naţională. Scopul celor care au aplicat tortura şi care au înăbuşit protestele paşnice au fost atinse. După 7 aprilie nu prea au fost organizate alte întruniri”, constată expertul. Pe de altă parte, există şi curajoşi. Iurie Crăciuneac spune că nimic nu îl va face să renunţe la drepturile sale constituţionale: „Dacă întrunirile sunt paşnice şi urmăresc scopul de a influenţa opinia publică în vederea respectării drepturilor omului, nu văd de ce ar trebui să fiu privat de drepturile care îmi aparţin ca şi cetăţean al acestei ţări”, spune acesta. [Post Factum] A existat un număr mare de cazuri de maltratări, dar, în acelaşi timp, un număr foarte mic de cazuri investigate. Sergiu Ostaf spune că şi decalajul dintre numărul de reţineri documentate, pe de o parte, de ONG-uri din diferite surse, inclusiv oficiale, şi, pe de altă parte, de autorităţi vorbeşte despre faptul că în multe situaţii nu s-a urmat procedura legală. Reţinerile nu erau raportate ministerului de interne din motive diferite. Este foarte greu de explicat acest fenomen, constată directorul CReDO. [Scenariul pentru după 29 iulie] Dacă scenariul s-ar repeta după alegerile din 29 iulie, lucrurile ar continua să se desfăşoare în acelaşi mod, constată experţii. „Modul în care decurg evenimentele după alegerile din aprilie ne face să credem că statul nu a luat învăţat lecţia şi nu este gata să respecte drepturile omului în măsura în care prevede Constituţia RM, legislaţia naţională, şi documentele internaţionale”, spune Ion Manole. El este susţinut şi de Sergiu Ostaf. Acesta relevă faptul că „niciun responsabil din organele de forţă nu a fost demis din funcţie pentru cele întâmplate. De aceea, există şanse ca aceste acţiuni şi reacţii să se repete”. El explică lipsa reacţilor în acest sens prin faptul că poliţia a fost angajată sistemic pentru a reţine, maltrata şi încălca drepturile oamenilor. „Un număr atât de mare de încălcări nu a existat în ultimii doi ani împreună. Acest lucru vorbeşte despre faptul că ceva s-a întâmplat, iar politicul, împreună cu conducerea ministerului, au consimţit astfel de reacţii ale poliţiei”, mai spune directorul CReDO. „Dacă sistemul poliţienesc ar funcţiona normal şi dacă presupunem că prima dată poliţia a acţionat cu bunăvoinţă, dar nu avea suficiente competenţe, atunci, în cazul unei situaţii similare după 29 iulie, ne gândim că poliţia ar trebui să acţioneze mai eficient, inslusiv să asigure respectarea drepturilor oamenilor la întrunirea publică – accesul la echipament. Dacă însă presupunem că ceea ce s-a întâmplat pe 7 aprilie a fost din cauză că au existat nişte presiuni de natură politică, ca poliţia să lase situaţia să degradeze, atunci există motive să credem că acest lucru s-ar putea repeta”, declară Sergiu Ostaf. Potrivit lui, sistemul este foarte vulnerabil pentru influenţe politice. Dacă politicul a intervenit odată în sistemul poliţienesc, înseamnă că acest lucru se mai poate întâmpla odată. [Lecţia franceză] Pentru oficialul francez, lucrurile sunt încă neclare şi trezesc multe întrebări. „În Franţa, unde există o tradiţie în ceea ce priveşte manifestaţiile, agitatorii şi provocatorii se recunosc imediat, pentru că se deosebesc prin modul lor de a se purta". „Diferenţa fundamentală dintre violenţele de aici şi cele de acolo este că la Chişinău s-au distrus două clădiri şi nimic altceva. Erau maşini de lux, un cinematograf, gherete, staţia de autobuz în apropiere. Este foarte ciudat că acestea nu au fost atinse. În Franţa ar fi fost distrus absolut tot ce era în jur”. În mod straniu, la Chişinău, vandalii au atacat numai aceste două clădiri şi nu s-au atins de nimic altceva. Nu reuşesc să îmi explic această "selectivitate". Cei violenţi, de obicei, distrug tot. Dacă sunt vandali, sunt vandali adevăraţi. Aici se pare că anumiţi indivizi au fost dirijaţi în aşa fel încât să nu atingă decât ceva anume. Este singura concluzie pe care o pot face, a adăugat oficialul. „În plus, dacă la noi ar fi ars clădirea Senatului sau Palatul Elysée, nimeni nu ar fi avut acces în apropierea clădirii. Poliţia ar fi fost acolo să împiedice vandali să intre, iar pompierii ar fi reacţionat în caz de incendiu. E foarte greu să înţeleg ce şi cum s-a întâmplat”, spune Veronique North-Minca. [Speranţe încă vii] Tortura nu se justifică în niciun mod şi în nicio situaţie, spun într-un glas experţii. Atât cei care analizează, cât şi cei care au simţit totul pe propria piele regretă că autorităţile nu vor să recunoască faptul că în Moldova în perioada de după alegerile din 5 aprilie au avut loc maltratări şi cazuri de tortură. Veronique North-Minca spune că „oamenii din Franţa, din Moldova şi de peste tot în lume, trebuie să aibă dreptul să se exprime, un drept pe care trebuie să-l garanteze statul". Iurie Crăciuneac speră că „alegerile din 29 iulie ar putea schimba radical situaţia din Moldova, odată cu schimbarea radicală a conducerii politice a ţării”.