Singurele două centre ftiziopneumologice de reabilitare pentru copii din ţară nu au suficienţi pedagogi şi nici manuale. Clădirile nu sunt asigurate cu apă potabilă şi necesită reparaţie capitală – arată o monitorizare a respectării drepturilor copiilor din focarele de tuberculoză, realizată de Oficiul Avocatului Poporului, în colaborare cu Şcoala de management în sănătate publică.
În cadrul unei conferințe de presă la IPN, Maia Bănărescu, avocat al poporului pentru drepturile copilului, a precizat că în Republica Moldova copiii ai căror părinți sunt bolnavi de tuberculoză sunt plasaţi la Centrul ftiziopneumologic de reabilitare pentru copii de la Corneşti şi Centrul ftiziopneumologic de reabilitare pentru copii de la Târnova. În cele două centre sunt plasaţi copii de la 3 până la 17 ani. În prezent, sunt circa 200 de copii. „Conform standardelor naţionale, copiii se plasează pe o perioadă de trei luni, cu dreptul de prelungire până la şase luni. Cu regret, colegii mei de la Oficiului Avocatului Poporului, deplasându-se la faţa locului, au găsit şi copii care depăşesc ani de zile (termenul de ședere). Chiar până la nouă ani se află în aceste centre. Conform statutului, aceste instituţii nu sunt de tip închis, dar în realitate copiii se află în acest instituţii închişi. Ei nu merg în instituţiile de învăţământ din comunitate, nu comunică cu copiii din comunitate. Toate serviciile sunt acordate în cadrul acestor instituţii de reabilitare”, a spus Maia Bănărescu
Elena Cernăuţanu, consultant principal în cadrul Oficiului Avocatului Poporului, a menţionat că în urma monitorizării s-a constatat că dreptul la sănătate al copiilor din cele două centre este încălcat. Şi anume, prin monitorizare insuficientă a sănătăţii copiilor din partea personalului medical, din cauza insuficienţei de personal în instituţiile vizate, acces redus sau lipsă de servicii alternative de sănătate, externarea copilului după o perioadă prea îndelungată şi neinformarea lui despre motivul internării. Şi dreptul la educaţie a acestor copii e încălcat. Centrele se confruntă cu insuficientă se pedagogi, au acces limitat la alte tipuri de activităţi educaţionale şi de formare profesională. Este menționată lipsa planurilor individuale bazate pe capacităţile, abilităţile fiecărui copil.
Potrivit ei, dreptul la familie este încălcat prin contact redus cu membrii familiei. Instituţiile nu dispun de o încăpere amenajată pentru vizitatori. Familia copilului nu este implicată în planificarea şi organizarea instituţionalizării, iar procesul de reintegrare în societate al copiilor instituţionalizaţi este unul slab dezvoltat sau lipseşte. Şi dreptul la opinie nu este asigurat. Lipsesc procedurile care să implice copiii în discuţii, căutarea unui compromis şi educarea toleranţei. Per general, opinia copiilor nu este solicitată, iar politici sau mecanisme instituţionale pentru implicarea copilului în procesul decizional lipsesc. Dreptul la informaţie, de asemenea, este încălcat. Copiii nu sunt informaţi despre dreptul de a depune o reclamaţie şi lipseşte cutia poştală pentru a o putea depune.
Guvernului i se sugerează să iniţieze procedura de amendare a cadrului normativ aferent situaţiilor de protecţie a copilului aflat în situaţie de risc, în mod special a categoriilor de minori care sunt direct afectaţi de tuberculoză. De asemenea, să aprobe Strategii concrete în domeniul protecţiei copiilor din focarele de tuberculoză şi protecţie socială a acestora. Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale i se recomandă să revizuiască statutul sau apartenenţa centrelor de reabilitare ca instituții componente doar ale sistemului de sănătate, să stabilească un mecanism pentru monitorizarea şi coordonarea procesului de instituţionalizare a copiilor din focarele de tuberculoză şi să elaboreze politici de integrare sau reintegrare socială a copiilor instituţionalizaţi. Ministerului Educaţiei, Culturii şi Cercetării i se sugerează să revizuiască şi adapteze programul de instruire pentru copiii instituţionalizaţi, întru asigurarea dreptului la educaţie. Autorităţile publice locale sunt chemate să identifice un mecanism eficient de colaborare întra- şi intersectorial în procesul de instituţionalizare a copiilor, prin implicarea specialistului în protecţia drepturilor copiilor separaţi de familie şi să dezvolte o colaborare permanentă cu centrele de reabilitare, în vederea reintegrării ulterioare a copiilor în societate.