Doina şi Ion Aldea-Teodorovici mişcau cu piesele lor patriotice sufletele zbuciumate ale zecilor de mii de oameni

Piesele "Răsai", "Reaprindeţi candela", "Pentru ea", "Eminescu", "Trei culori", "Clopotul învierii", "Pace lumii", "Suveranitatea", "Maluri de Prut" sunt piesele ce susţineau în inimile miilor de cetăţeni mândria naţională şi setea de libertate, abia conştientizate. Martorii oculari afirmă că la orice întrunire din legendarii ani 1989-1991 Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, acompaniaţi de chitară, mişcau cu aceste cântece sufletele zbuciumate ale zecilor de mii de oameni. Potrivit celor care au creat R. Moldova, adoptarea Actului de Independenţă a fost apropiată de o seamă de oameni, numele cărora vor rămâne în analele noii istorii a ţării. Printre aceştia un loc aparte îi revine interpreţilor Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, care “au făcut şi fac epoca în prezentul de ieri, de azi şi de mâine al culturii româneşti de la periferia celui mai crunt imperiu", vorba poetului Gheorghe Vodă. Eugenia Marin, mama Doinei, a spus pentrui Info-Prim Neo, că Ion şi Doina Aldea-Teodorovici şi-au dedicat viaţa şi activitatea unui ideal înălţător: păstrarea spiritualităţii româneşti. Prin cântecul lor ei au adus un omagiu limbii române, tricolorului, tradiţiilor strămoşeşti, celor mai sfinte idealuri: Dumnezeu, mama, limba, neamul, Eminescu, suveranittea, pacea etc. Ei au luptat nu cu arma, au luptat cu cântecul, cu sufletul lor curat. “În 1992, la 30 octombrie, într-un accident stupid, moartea nemiloasă ni i-a furat, i-a zmuls de lângă noi. Au fost petrecuţi în veşnicul drum al eternităţii, de mii de oameni de pe ambele maluri ale Prutului”, spune Eugenia Marin. Primul Preşedinte al Moldovei, Mircea Snegur a declarat pentru agenţie, că Ion şi Doina Aldea-Teodotovici au fost personalităţi care s-au dedat pentru ţară, au contribuit prin creaţia sa la renaşterea şi eliberarea naţională. “Păcat că ne-au părăsit atât de devreme, am mai fi avut nevoie de efortul, inteligenţa, cunoştinţele lor pentru a duce la bun sfârşit ceea ce am început noi în anii 1989-1991”, a mai spus Mircea Snegur. Poetul şi scriitorul Ion Hadârcă a spus că acest cuplu a devenit un simbol al trezirii conştiinţei naţionale. Trăirea lor şi tragedia lor i-a adus la consistenţa de simbol al trezirii naţionale. Poetul Grigore Vieru spune că “Aşa cum fiinţa lui Dumnezeu s-a topit în nemărginirea Universului, iar întreaga suferinţă a neamului a vibrat şi mai vibrează şi astăzi pe cele patru corzi ale rebelei Balade porumbesciene, tot astfel cele două fiinţe, Doina şi Ion, devenite legendare, s-au topit în suferinţele acestui pământ, iar noi, la rândul nostru, ne vedem şi mai clar propria fiinţă rănită în oglinda neasămuitului lor har”.