Doar Uniunea Europeană şi SUA ar putea determina Rusia să menţină actualul preţ la gaze pentru Moldova. Interviu IPN cu economistul Viorel Chivriga.

[- Cum credeţi, care va fi noul pret la gazele ruseşti pentru Moldova, luând în considerare faptul, că autorităţile moldovene deja au recunoscut că negocierile decurg destul de dificil? Exista vreo posibilitate de a-l păstra pe cel actual?] Probabil, preţul la gaze va fi cel propus de partea rusă, adica 160 USD pentru o mie de metri cubi. Este regretabil, dar autorităţile noastre au foarte puţine posibilităţi de a menţine preţul, în vigoare până la 1 iulie, de110 USD. La etapa actuală, doar Uniunea Europeană şi SUA pot influienţa Rusia să menţină acest preţ pentru Moldova. Cedarea de către Chişinău a unor proprietăţi, precum şi renunţarea la unele acţiuni în rezolvarea diferendului transnistrean, la fel, ar putea contribui la păstrarea preţului, dar deja într-o măsură mai mică. [- După încheierea ultimului contract cu Gazprom-ul se vorbea despre atingerea unor compromisuri, datorită cărora Rusia ar fi păstrat actualul preţ la gaze, acum poziţia Moscovei, este alta. Cum credeţi de ce?] Cred că Rusia încearcă să-şi promoveze statutul de ţară G8 şi aceasta presupune în mod automat, că trebuie să fie mai loială cu ţările sărace. Totuşi, consider că tratativele cu partea rusă au condus la unele compromisuri, datorită cărora s-a obţinut o creştere de doar 30 USD pentru o mie de metri cubi şi nu o dublare a preţului, aşa cum insista partea rusă. [- Cum apreciaţi, în general, negocierile Guvernului R.Moldova cu Gazprom-ul, în special, transparenţa acestora?] Nu poate fi vorba de o transparenţă totală în procesul de negociere cu Gazprom-ul. Din câte cunosc, nici negocierile concernului rus cu autorităţile altor state privind semnarea contractelor de livrare a gazelor naturale nu au decurs transparent. [- În cazul în care preţul de import al gazelor naturale pentru Moldova va fi majorat la nivelul celor europene, care va fi impactul acestuia asupra economiei naţionale şi asupra populaţiei?] Economia nu va suferi, deoarece noi nu prea avem industrii consumatoare de gaz. În schimb, populaţia va fi afectată grav, în special, cea rurală şi din oraşele mici, care utilizează gazul pentru încălzire. Consider, că este necesar de revăzut cardinal politica tarifară. O soluţie ar fi trecerea la o politică tarifară specială pe un termen de 2-3 ani, ca apoi să revină la tarifele adecvată.