O parte din părinții elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES) manifestă rezistență față de incluziunea educațională a copiilor lor, iar profesorii consideră că aceștia ar trebui să fie mai deschiși și să colaboreze cu cadrele de sprijin. Bunele practici și perspectivele în implementarea educației incluzive sunt discutate în perioada 16-17 noiembrie, la Chișinău, în cadrul unui forum a cadrelor didactice din regiuni, transmite IPN.
Svetlana Cojocaru , directoarea grădiniței Sîrma, raionul Leova, a reușit în perioada de 35 de ani de exercitare a funcției incluziunea a 15 copii. Potrivit ei, este foarte bine că educația incluzivă începe de la instituția preșcolară, deoarece anume acolo copilul capătă deprinderi de a se încadra în societate. Directoarea spune că a fost și continuă să fie o problemă susținerea și implicarea părinților în procesul de instruire a copiilor, deschiderea lor către cadrele didactice. „Părinții au temeri și țin ascunse toate datele privind starea copiilor, din cauza aceasta cadrelor le ia mai mult timp pentru a cunoaște copilul. Părinții acordă puțin timp copiilor cu CES chiar și pentru joacă, iar atitudinea familiei se răsfrânge asupra comportamentului copilului”, a spus Svetlana Cojocaru.
Cecilia Morohai, care este cadru didactic de sprijin în Liceul Teoretic Ștefănești, raionul Florești, spune că are o experiență bogată în implementare educației inclusive, deoarece liceul face acest lucru încă din 2003, atunci când încă politicile statului nu erau bine definite. De atunci s-a investit mult în mentalitatea și formarea cadrelor didactice. Potrivit ei, succesul copiilor cu CES nu constă în atingerea de către ei a performanțelor academice, ci ca fiecare, după capacitățile sale, să facă pași cât de mici pentru a se socializa și a se pregăti pentru viață.
Victoria Isac, cadru de sprijin și psiholog la Gimnaziul „M. Eminescu” din Cantemir spune că acei copii care au fost plasați într-un mediu familial dintr-un mediu rezidențial, atunci când vin la școală, sunt acceptați de alți copii așa cum sunt ei, cu potențialul intelectual pe care îl au ei. În procesul educațional se pune accent în special pe socializare. Victoria Isac consideră o problemă necunoașterea abordării tuturor tipurilor de dizabilități a copiilor cu CES din instituție și lipsa specialiștilor precum kinetoterapeuți sau psihopedagogi, care sunt prezenți în instituțiile rezidențiale. Dacă aceștia ar exista, susține psihologul, procesul de incluziune a copiilor cu CES ar fi mai rapid.
Viorica Marț, consultant principal la Direcția învățământ general din cadrul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, a menționat că până acum, după aprobarea Programului dezvoltare a educației incluzive, s-au depus eforturi pentru ca copii cu CES să meargă la școală și să fie sensibilizate comunitățile și copii din școlile din comunitate. De asemenea, s-a reușit eliminarea instituțiilor pentru copii cu dizabilități mintale. Potrivit Vioricăi Marț, un copil cu CES are nevoie de servicii educaționale pentru a se integra și dezvolta, iar în Moldova copii cu CES parcurg curiumul în baza unui plan educațional individual. „Cel mai ușor a fost reintegrarea copiilor din școlile internat. Pe viitor accentul se va pune pe capacitarea cadrelor didactice în incluziunea socială a copiilor. Actualmente, suntem în proces de pilotare a incluziunii copiilor cu deficiențe mintale severe, dar și de identificare a surselor pentru dotarea Centrului de resurse pentru copii cu deficiențe de vedere”, a spus Viorica Marț.
Mariana Inachevici, președinta alianței ONG-urilor active în domeniul Protecției Sociale a Copilului și Familiei, susține că incluziunea este un proces continuu, iar necesitatea de promovare a educației incluzive nu va dispărea odată cu dispariția sistemului rezidențial, în special a școlilor internat. O școală incluzivă este o școală care acceptă copii indiferent de rasă, religie, limba vorbită sau dizabilitate. Ea mai spune că toți copii trebui să aibă același tip de acces la educație și să beneficieze de un sistem de educație care poate fi ușor adaptat la capacitățile fiecărui copil. Dispariția segregării dintre copii este primul pas spre respectarea drepturilor omului.
Educația incluzivă în Republica Moldova a început în 2011, odată cu aprobarea Programului dezvoltare a educației incluzive pentru anii 2011-2020, iar până acum, peste 10 mii de copii cu CES învață în școlile din societate. Cu toate acestea,
Astăzi, 17 noiembrie, conferința va continua cu ateliere și dezbateri, inclusiv cu participarea părinților copiilor cu cerințe educaționale speciale.
