Diagnosticul americanilor: guvernarea comunistă a fost nedemocratică. Analiză Info-Prim Neo

Guvernarea comunistă a fost una nedemocratică pe parcurs de opt ani în Republica Moldova. Este un verdict pe care l-a formulat, pentru prima dată pe plan internaţional, într-o formă univocă, administraţia Statelor Unite ale Americii, prin vocea vicepreşedintelui Joe Biden. „Experienţa Republicii Moldova dovedeşte că tranziţia politică poate fi şi paşnică”, a declarat vicepreşedintele SUA în discursul public ţinut în Scuarul Operei Naţionale din Chişinău. Nu a fost o frază de legătură, pentru că nimeni nu-şi poate închipui că de la astfel de nivel pot fi folosite fraze întâmplătoare. Poate este chiar una esenţială pentru a înţelege până la capăt de ce şi cu ce a venit Joe Biden la Chişinău. Prin această frază, administraţia americană ne-a propus să ducem până la capăt silogismul început prin discursul vicepreşedintelui Joe Biden. Astfel: 1. Dacă acum Republica Moldova realizează un proces de tranziţie politică paşnică (spre democraţie, pe care America vină să îl susţină)... 2. Înseamnă că până acum nu am avut un sistem şi o guvernare democratică... 3. Timp de douăzeci de ani de Independenţă, Republica Moldova a avut doar două ocazii pentru tranziţii politice importante: anul 1991 şi anii 2009 - 2010. Evident, Joe Biden nu s-a referit la tranziţia din 1991, când Moldova s-a rupt de Uniunea Sovietică, pentru că nu a fost o tranziţie paşnică. Cu ocazia acelei tranziţii Republica Moldova a avut un război, ale cărui efecte nu sunt eliminate nici acum, peste douăzeci de ani... 4. Respectiv, America apreciază drept „tranziţie paşnică” spre democraţie, sfârşitul guvernării comuniste care a durat aproape jumătate din tot termenul de Independenţă. Mai degrabă, SUA se referă la rezultatele alegerilor parlamentare din noiembrie 2010 care au reinstaurat la guvernare Alianţa pentru Integrare Europeană şi nu la alegerile din iulie 2009, care au fost convocate în urma evenimentelor nepaşnice din aprilie 2009. Aprecierea caracterului nedemocratic al guvernării comuniste în Republica Moldova este cu atât mai dură şi clară, cu cât a fost formulată în context cu evenimentele din ţările Africii de Nord şi Orientului Apropiat, unde protestele maselor sunt îndreptate spre răsturnarea regimurilor dictatoriale şi nedemocratice, soldate cu mii de morţi şi răniţi. Aprecierea nu a fost o improvizaţie de moment, ea are o pregătire temeinică „de acasă” şi, eventual, scopuri de atins. Astfel, vizita lui Joe Biden a avut loc la 11 martie 2011. La 18 februarie 2011, serviciul de presă al Partidului Comuniştilor (PCRM) difuza un comunicat privind întrevederea preşedintelui PCRM, Vladimir Voronin cu ambasadorul SUA la Chişinău, Asif Chaudhry. La sfârşitul-sfârşitului comunicatului, era înserată fraza-cheie despre motivul principal şi rezultatul întrevederii: „De asemenea, părţile au discutat succint şi despre vizita în Republica Moldova a vicepreşedintelui SUA, dlui Joe Biden, planificată pentru începutul lunii martie”. Mai degrabă, Vladimir Voronin a solicitat atunci o întâlnire separată cu vicepreşedintele american, de care avea nevoie pentru a confirma importanţa formaţiunii sale şi a sa personală, în special, în disputele politice interne. În calitate de argumente în favoarea solicitării sale, Vladimir Voronin a adus, sau s-a subânţeles, faptul că PCRM este partidul cu cele mai bune rezultate în toate alegerile parlamentare din ultimii mulţi ani, cu cea mai mare reprezentativitate în parlamentul actual, că şi cei mai înalţi oficiali europeni găsesc de cuviinţă să se întâlnească, de fiecare dată, cu liderul puternicului partid de opoziţie. Cel mai degrabă, diplomatul american i-a răspuns, delicat, că va transmite această doleanţă „acasă” şi Casa Albă a decis: vicepreşedintele american nu se va întâlni cu liderul PCRM. Motivul l-a expus în acea frază privind „tranziţia paşnică” a Moldovei, respectiv, caracterul nedemocratic al guvernării comuniste. Aceasta în condiţiile când Joe Biden şi-a planificat din timp şi a avut o întrevedere cu opoziţia din Rusia, cu riscul să stârnească nemulţumirea Kremlinului, respectiv, cu riscul să nu-şi atingă scopurile vizitei sale la Moscova şi să compromită vizita ulterioară a şefului său, Barack Obama, respectiv, să compromită atingerea unor interese de nivel geopolitic ale SUA. Deja după plecarea lui Biden, ambasadorul Chaudhry a confirmat, indirect, existenţa unei astfel de atitudini a Statelor Unite faţă de PCRM. „Relaţia SUA-Moldova este una de lungă durată care s-a stabilit după declararea independenţei Republicii Moldova, însă în perioada actualei guvernări a Moldovei relaţia dintre cele două state a avansat”, a spus, delicat, diplomatul american într-o emisiune la Radio Moldova. Până acum, această apreciere a scăpat actorilor şi comentatorilor politici, nu şi liderilor PCRM. De aici - reacţia dură, inadecvată, disproporţionată a fruntaşilor formaţiunii pe marginea vizitei vicepreşedintelui american, chiar dacă această reacţie seamănă mult cu lătratul Căţelului la Elefantul din fabulă. Nu putem cunoaşte ce cunoaşte administraţia americană despre perioada de guvernare a PCRM pentru a enunţa un astfel de verdict. La sigur însă, că ea cunoaşte mai mult decât ceea ce cunoaştem noi, cetăţenii acestei ţări, despre disfuncţiile în domeniul libertăţii presei, a exprimării, a întrunirilor, al independenţei justiţiei ş.a. Putem presupune că evenimentele din aprilie 2009 au servit drept ultimă picătură în „paharul decizional” american. Eventual, informaţia specială pe care o deţin americanii, se poate referi la proporţiile corupţiei şi ale traficului de fiinţe umane în Moldova. Sistemele din domeniile acestea nu se crează într-un an, chiar dacă Joe Biden le-a sugerat noilor autorităţi moldovene să le demonteze. Oricum, zarurile au fost aruncate... Se pare că, prin vizita lui Joe Biden la Chişinău, SUA au bătut „ultimul cui” în sicriul „guvernamental” al PCRM. Poate că nu şi în cel „politic”, pentru că şi după această apreciere PCRM va rămâne un partid politic reprezentativ în Republica Moldova (deşi în descreştere, după cum în descreştere demografică este categoria de bază de populaţie, pe care se sprijină), dar unul de uz local, fără ieşire „la mare” şi „recunoaştere internaţională”. Din această perspectivă, PCRM nu poate reveni în viitorul apropiat, sau niciodată, la guvernarea ţării de unul singur cum a fost până acum. Iar pentru a reveni în cadrul unor eventuale alianţe, va trebui să însuşească alt comportament politic şi să dea garanţii pentru un stil de guvernare mai democratic decât până acum. Şi atunci, sintagma din titlu poate fi continuată în felul următor: „Diagnosticul americanilor: guvernarea comunistă a fost nedemocratică [şi nu poate reveni...] [Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo]