O parte din clasa politica moldovenească afirmă că, în perioada guvernării trecute, statul a fost „oligarhizat” si „capturat”, în alte interese decât cele ale statului și ale cetățenilor, iar altă parte infirmă această teză. Cei care afirmă, fac trimitere la Declarația Parlamentului privind recunoașterea caracterului captiv al statului Republica Moldova și își bazează acțiunile ulterioare pe prevederile acestei Declarații. Cealaltă parte respinge acuzațiile de „capturare” și acuză, la rândul său, noua guvernare de acțiuni menite să subordoneze instituțiile statului intereselor politice ale acesteia, inclusiv prin metode de răfuială politică cu oponenții politici. Despre aceasta au discutat participanții la dezbaterile publice cu tema: „Dezoligarhizarea” și „Decapturarea” statului: limitele legalității”, organizate de Agenția de presă IPN și Radio Moldova.
Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, menționează că noțiunea de „oligarhie” este descrisă ca fiind „puterea celor puțini”, fiind un regim politic în care puterea este concentrată în mâinile unui grup relativ mic de cetățeni și mai degrabă servește intereselor persoanelor din acest grup. Conform noțiunii, oligarhii, de obicei, sau uneori, sunt membri ai Guvernului și au o influență în luarea deciziilor în interesele lor personale și de grup și mai puțin în interesele societății. Teoria politologică descifrează noțiune „statul capturat” ca fiind „un stat în care domină corupția politică sistemică și unde interesele private influențează în mod semnificativ procesele de luare a deciziilor de stat în propriul lor avantaj”. Potrivit expertului, acest „stat capturat” se manifestă prin situațiile în care grupurile influențează funcționarii guvernamentali pentru a lua decizii în favoarea lor. Expertul, în context, a făcut referire la textul din Rezoluția Parlamentului European cu privire la Republica Moldova din 14 noiembrie 2018, unde cele două noțiuni merg mână în mână. El a făcut referire și la articolul publicat de către secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, în New York Times, în 2015. Acel articol se încheia cu teza precum că „Moldova trebuie să facă eforturi pentru a ieși din starea de capturare a statului”.
În Republica Moldova, susține Igor Boțan, există actualmente două partide care recunosc că au format o coaliție nefirească dintre partidele au viziuni diferite, dar care au și ceva în comun și anume „deoligarhizarea” și „decapturarea” statului. Aceste cuvinte se regăsesc în programele electorale ale PSRM, iar ACUM are însuși menirea de a pune în aplicare aceste noțiuni. Igor Boțan spune că cele două formațiuni au la bază o declarație politică prin care afirmă că nu au încredere în instituțiile de drept și de reglementare care, potrivit lor, „au conduceri care au fost promovate de cei pe care îi acuză de capturarea statului, scopul lor fiind de a reveni la normalitate”. „Înțelegerea mea este că aceste două formațiuni nu pun la îndoială că Republica Moldova rămâne în spațiul constituțional și legal, nu este vorba de o stare excepțională și din acest punct de vedere nu poate fi vorba decât cât va dura această „depcapturare” și „dezoligarhizare” pentru a reveni la normalitate”, susține Igor Boțan.
Gaik Vartanean, deputat din Fracțiunea Partidului Socialiștilor, susține că despre „dezoligarhizare”, și „decapturare”, se vorbește de mai mulți ani, începând cu structurile europene, mass-media din Vest, dar și experți. „Pe 24 februarie, indirect, despre aceasta a vorbit alegătorul moldovean votând pentru două puteri mari de opoziție și despre asta a spus Parlamentul prin acea declarație cu care și-a început activitatea pe 8 iunie”, spune Gaik Vartanean. Deputatul consideră că statul Republica Moldova în ultimii ani a devenit paralizat. „Nu au lucrat și actualmente unele instituții nu lucrează. Începând de la instituțiile de reglementare și apărare și terminând cu instituțiile din sistemul judiciar”. La fel, potrivit deputatului, procuratura și procuratura generală nu face nimic de câțiva ani. El spune că Procuratura deja timp de o lună nu înțelege că puterea s-a schimbat și oamenii așteaptă punerea în aplicare a declarației politice de „dezoligarhizare” a statului.
„Tuturor le este clar că Partidul Democrat și instituțiile de stat erau doar instrumente pe care Vladimir Plahotniuc le folosea pentru proiectele sale de business. Cu ajutorul acestor instituții, el asimila banii de la toate întreprinderile de stat, bani veneau și din scheme, și din toate relațiile pe care acesta le avea. Populația Moldovei, de trei milioane, era doar statistică care suferea de sărăcie, corupție și instituții capturate”, a relatat deputatul.
Sergiu Sîrbu, deputat din Fracțiunea Partidului Democrat, consideră că în Republica Moldova are loc acum „un proces ordinar de răzbunare și răfuială politică a noii guvernări și redistribuire a sferelor de influență”. Deputatul susține că are loc schimbarea oamenilor vechi, prin numire în funcție a oamenilor docili noii guvernări, fără concursuri publice, iar în instituții independente sunt puși oameni pe criterii politice .Deputatul PDM, este de părere că noțiunile de „oligarhizare”, „captrurare” sunt noțiuni electorale, politice, care nu au nimic în comun cu jurisprudența și prevederile Constituției. „Este un pretext al foștilor concurenți electorali și actualei majorități de a se răfui politic”.
Deputatul PDM susține că partidul din care face parte a fost un partid politic puternic la guvernare, a avut o anumită disciplină care a dat anumite rezultate, dar care nu a convenit altor partide. Acestea, neavând alte motive de a critica guvernarea, nici pe plan social, nici economic au lansat noțiunile de „dezoligarhizare”, „capturare”. Deputatul spune că cu aceste noțiuni s-a venit ca un slogan electoral, iar acum „continuă cu acea declarație politică în Parlament care nu are nicicum să aibă vreo forță juridică, dar este pusă în față ca un paravan pentru a demite din funcție demnitarii incomozi”, a spus Sergiu Sîrbu.
Vladimir Bolea, deputat din Fracțiunea Partidului Acțiune și Solidaritate, Blocul ACUM, consideră că ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani în Republica Moldova este cu siguranță rezultatul a cea ce s-a început a fi construit din anul 1991. „Eu foarte des foloseam noțiunea de struțo-cămilă când vorbeam despre Republica Moldova, ultimii ani sistemul oligarhic se concentrase în mâinile unui singur partid și a unui singur om, ceea ce nu înseamnă că până atunci Republica Moldova nu a fost stat capturat”. El consideră că nu este corect să se vorbească despre „revenirea statului la normalitate, pentru că nu se are la ce reveni, pentru că struțo-cămuila cu denumirea Republica Moldova practic este un fel de construcție oribilă pe principiile fostei RSSM, o republică socialistă în care așa și nu s-au făcut niciun fel de reforme democratice și niciun fel de reforme bazate pe principii liberale, capitaliste până la capăt, chiar dacă s-au început”. Din acest considerent deputatul susține că nu se are la ce se reveni, ci doar trebuie începută construirea din nou a tot ce înseamnă viitorul Republicii Moldova, chiar dacă va dura foarte mult.
„Dacă se spune că Partidul Democrat la un moment dat a luat toată puterea, aceasta nu demonstrează că, până la ei, Republica Moldova era un stat liber, frumos și lumea era fericită. În acest context, consider că trebuie să se vorbească despre perspectivele de dezvoltarea a Republicii Moldova și nicidecum despre revenire. Instituțiile statului funcționau în interesul unui grup, deloc în interesul oamenilor. Sistemul judiciar a fost îngenuncheat înainte de 2015, judecătorii sunt percepuți de la început ca fiind foarte corupți. Cred că de abia acum începem construcția Republicii Moldova și credem că trebuie să se implice toate partidele politice, pentru ca reformele să fie duse la capăt. Moldova este o structură nefuncțională la etapa actuală și urmează foarte mult de lucrat ca ea să devină funcțională”, a declarat Vladimir Bolea.
Dezbaterile publice „Dezoligarhizarea” și „Decapturarea” statului: limitele legalității” sunt ediția a 113-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, desfășurat cu susținerea Fundației germane Hanns Seidel.
