Relația cu Uniunea Europeană este una foarte importantă pentru Republica Moldova, poate mai importantă decât cu alți parteneri, și de această relație depinde în mare măsură ceea ce fac și ce vor face, cum trăiesc și cum vor trăi cetățenii țării, aici, la ei acasă. Această interdependență stimulează societatea să înțeleagă semnele noi care indică asupra calității acestei relații importante. Or, noile condiții înaintate de către UE zilele trecute în cazul semnării acordului privind ultima asistență financiară în sumă de 100 de milioane de euro pot și trebuie privite în calitate de astfel de semne. Subiectul a fost discutat de către experți la dezbaterile publice „Despre calitatea relației UE-RM prin prisma celor șase condiții noi și vechi”, organizate de Agenția de presă IPN.
Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a declarat că, în 1990, Uniunea Sovietică a negociat cu Uniunea Europeană un acord de parteneriat și cooperare. Peste un an, Uniunea Sovietică s-a dizolvat, iar fostele republici sovietice au moștenit această inițiativă de creare a unui parteneriat. Respectiv, în 1994, Republica Moldova a semnat cu UE Acordul de parteneriat și cooperare, pe care l-a ratificat în 1998, începând implementarea. „Acordul era pentru zece ani de zile, iar la guvernare era Partidul Comuniștilor, care și-a schimbat orientarea, iar din 2002 a început să promoveze integrarea europeană a Republicii Moldova. Întrucât Acordul de parteneriat și cooperare urma să expire în 2008, UE a venit cu inițiativa pentru ca prevederile acordului să fie implementate în cadrul Planului de acțiuni UE și fostele republici sovietice, printre care s-a regăsit și Republica Moldova. Care a fost interesul Uniunii Europene? A existat interesul pentru că au venit noi membri ai UE și UE s-a trezit cu noi vecini, pentru care urma să se găsească o strategie. Această strategie a noilor vecini a început să fie dezvoltată încă în 2002”, menționează expertul.
Potrivit lui, relațiile cu UE au la bază documente obligatorii semnate de către părți. În 2009, UE a venit cu revizuirea politicii de vecinătate, care a fost schimbată prin introducerea Parteneriatului Estic, care a fost semnat în mai 2009. Iar în decembrie 2010 cu UE au fost semnate acorduri referitoarea la pregătirea Republicii Moldova pentru semnarea Acordului de Asociere, DCFTA și pentru regimul liberalizat de vize. În 2014 a fost semnat Acordul de Asociere, care este un document obligatoriu pentru părți și care astăzi se află la baza relațiilor. Expertul menționează că Acordul prevede toată gama de relații politice, sociale, economice, pe care Republica Moldova trebuie să le implementeze în cadrul principiului formulat încă în 2002 – „Uniunea Europeană va împărtăși totul cu țările din vecinătate, cu excepția instituțiilor”.
Igor Boțan a mai spus că în ceea ce ține de condiționalități, acestea sunt o necesitate, pentru că, pe de o parte, există Acordul de Asociere, iar, pe de altă parte, există lucruri practice legate de implementarea acestuia, care sunt revăzute de către autoritățile de la Chișinău o dată la doi ani, fiind actualizată agenda. Însă, potrivit expertului, între timp a intervenit „marea nenorocire pentru țară și cetățeni, cunoscută ca „furtul miliardului”, chiar în anul în care a fost semnat Acordul de Asociere, perioadă în care UE avea un interes public să transforme Republica Moldova într-o istorie de succes”. Ulterior, UE a demonstrat în relațiile cu Republica Moldova o atitudine prudentă. „Și, pentru a scoate relațiile cu UE din criză, Guvernul a elaborat în 2016 așa-zisa foaie de parcurs, care au fost implementate timp de doi ani de zile. După, s-a decis negocierea unui acord de împrumut, semnat în 2017, care era împărțit în trei tranșe, fiecare prevăzând și condiționalități”, a spus expertul.
Igor Boțan menționează că, abia în iunie 2020, Parlamentul a reușit să îndeplinească condiționalitățile prevăzute pentru tranșa a doua din acel împrumut, nu și pentru a treia. În condițiile COVID-19 și ale bugetului cu un deficit de aproape un miliard de dolari, statul s-a adresat către UE și urmează să obțină o nouă asistență macrofinanciară în valoare de o sută de milioane de euro. Prima tranșă nu prevede condiționalități, iar a doua prevede șase condiționalități.
Mihai Mogîldea, lider de echipă programul europenizare, Institutul pentru Politici și Reforme Europene, a menționat că, în ultimii zece ani, practic, relațiile cu UE au fost construite în jurul negocierilor inițiale pentru semnarea Acordului de Asociere, iar după 2014 pe implementarea prevederilor Acordului de Asociere. Astfel, ultimii șase ani, relațiile cu UE sunt fundamentate pe planurile de acțiuni și pe agenda de asociere. În baza acestor planuri se stabilesc un șir de acțiuni și reforme, pe care Republica Moldova se angajează să le implementeze în decursul unei perioade de trei ani. Au existat două asemenea planuri de acțiuni, iar acum are loc procesul de negociere a unei noi agende de asociere, care va stabili prioritățile în relațiile cu UE pentru următorii ani.
Expertul spune că, în perioada anilor 2009-2010, a existat un credit mare de încredere acordat Guvernului de la Chișinău, care și-a asumat implementarea unor reforme cheie. Acest credit de încredere a fost complimentat de o asistență europeană importantă. Or, după episodul fraudei bancare, dar și alte episoade triste din perioada 2014-2016, inclusiv o instabilitate politică cu derapaje vizibile, asistența UE a fost temporar suspendată oferită autorităților, iar UE și-a reorientat atenția către alți actori importanți din societate. Astfel, asistența UE nu a fost direcționată doar către autoritățile guvernamentale, ci și către întreprinderile mici și mijlocii, ONG-uri, administrații publice locale. Iar suportul european acordat în ultimii zece ani se cifrează la 1,9 miliarde de euro, dintre care un miliard este sub formă de grant.
Mihai Mogîldea este de părere că în prezent, mai ales în ultimul an, relația cu UE se află cumva într-o situație mai complicată. În opinia sa, așa se întâmplă, pentru că, la nivel diplomatic, la nivelul interacțiunii între instituțiile guvernamentale, în special instituția președintelui și UE, există un dialog destul de restrâns. Deși la nivel de Guvern există un dialog mai structurat, totuși, UE a fixat anumite condiționalități în schimbul asistenței, având de la executiv așteptări mari. Acestea țin de investigarea fraudei bancare, asigurarea independenței sectorului justiției etc. Pentru Uniunea Europeană, asistența pe care a acordat-o și urmează să o acorde în acest an Republicii Moldova vine în contextul crizei provocate de COVID-19, dar condițiile rămân în vigoare și vor fi în continuare foarte bine monitorizate, mai ales în contextul apropierii alegerilor prezidențiale.
Aurelian Lavric, expert în geopolitică, doctor, conferențiar universitar, susține că Uniunea Europeană își dorește ca statele din jur să fie stabile, să aibă guverne și instituții stabile. Și aceasta este abordarea democratică din civilizația europeană – un stat este modern, prosper, în măsura în care dispune de instituții de stat eficiente. De aceea atenția partenerilor occidentali a fost tot timpul axată pe modernizarea instituțiilor. „Eu, de exemplu, sunt de acord cu această abordare. Dar să nu uităm că în cultura română din secolul al XIX a existat acest punct de vedere – „Teoria formelor fără fond” – teorie exprimată de criticul literar Titu Maiorescu, care spunea că „nu are rost să preluăm modele, căci și atunci avea loc un proces de occidentalizare, pentru că noi nu suntem pregătiți”. După aceea a venit un alt critic literar, Eugen Lovinescu, care a spus „nu, formele vor determina, vor schimba fondul. Formele vor crea fonduri” și aceasta este abordarea UE. Ei doresc ca aceste instituții să fie eficiente, a notat Aurelian Lavric.
Conferențiarul a subliniat că ceea ce face diferența între un stat democratic și unul autoritar ține în fond de instituțiile din domeniul justiției. Din aceste considerente, UE și-a dorit ca Republica Moldova, ca partener, ca stat asociat să aibă un sistem de justiție care să asigure o atmosferă de calm, de dezvoltare armonioasă. În opinia sa, trebuie de ținut cont de faptul că, chiar dacă UE a pus condiții, oricum a oferit asistență în avans, fără a fi realizate cerințele în ansamblu. Și informațiile existente denotă că Republica Moldova a beneficiat de cea mai mare asistență per cap de locuitor și în afara PaE, cu excepția Palestinei.
„Cu părere de rău, Republica Moldova nu a reușit întotdeauna să răspundă acestei încrederi care venea de acolo. Și culmea a fost că tocmai partidele, care se declarau pro-europene, pro-occidentale, pro-integrare europeană, tocmai în timpul guvernării unor asemenea partide s-a produs și acest furt al miliardului. Prin aceasta Republica Moldova și-a pierdut din credibilitate. Noi trebuie acum să restabilim această încredere”, a declarat Aurelian Lavric. În opinia expertului, relația cu UE a avut perioade bune și perioade mai puțin bune, dar ca societate trebuie să înțelegem că poziția geografică, la frontieră cu UE, este o șansă, și având și Acordul de Asociere, Republica Moldova poate avea un nivel de trai mai bun inclusiv prin modernizarea instituțiilor, a justiției etc.
Dezbaterile „Despre calitatea relației UE-RM prin prisma celor șase condiții noi și vechi”, sunt ediția a 147-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, sprijinit de Fundația germană Hanns Seidel.