„Orice s-ar spune, trebuie să recunoaștem că meritul incontestabil al lui Lenin este că a reușit, în doar mai puțin de un an de la preluarea puterii în Rusia, să transforme modelul utopic al comunismului în unul totalitar, antiutopic. Această performanță inedită, realizată în practică, în URSS, a reprezentat unul dintre principalele izvoare de inspirației pentru un șir de scriitori celebri, precum a fost și scriitorul britanic, cu viziuni socialiste, George Orwell, autor al nemuritoarelor capodopere: „O mie nouă sute optzeci și patru”, „Ferma animalilor” etc...”
---
Despre morți numai ... adevăr
La 21 ianuarie 2024 s-a împlinit exact un secol de la trecerea în neființă a liderului bolșevic, Vladimir Lenin. Centenarul nu poate fi, pur și simplu, trecut cu vederea, de aceea este important să se aibă în vedere vechiul dicton: despre morți numai de bine sau nimic în afară de adevăr. Este adevărat că admiratorii, deopotrivă cu cei care-l detestă, recunosc că activitatea revoluționară a lui Lenin a influențat sorțile lumii, provocând războaie și zeci de milioane de victime. La fel, este adevărat că Lenin și partidul său bolșevic au navigat extrem de abil pentru a prelua puterea în haosul de după abdicarea țarului Nicolai al II-lea, urmată de instaurarea Guvernului Provizoriu în Rusia. Dovadă în acest sens servește faptul că puciul din august al generalului Kornilov a eșuat, iar puciul bolșevic din noiembrie 1917 s-a încununat cu succes.
De asemenea, este adevărat că Lenin și partidul său bolșevic au fost propagandiști desăvârșiți, care au știut să lanseze, la momentul potrivit, într-un anumit context, cele mai atrăgătoare lozinci: Puterea sovietelor! Pace popoarelor! Fabricile muncitorilor! Pământul țăranilor! De aceea, ar fi corect ca Lenin să fie recunoscut drept părinte fondator ai populismului. Mai ales că în mai puțin de o jumătate de an de la preluarea puterii nu a rămas nici umbra acelor promisiuni. Puterea sovietelor a devenit instantaneu o ficțiune, puterea reală fiind concentrată în mâinile partidului bolșevic. Deja la 20 decembrie 1917 a fost creată Comisia Extraordinară a Întregii Rusii (CEKA) de pe lângă Consiliul Comisarilor Poporului (Sovnarkom), organ special al luptei împotriva contrarevoluției și impunerea dictaturii proletariatului. De la instaurarea regimului comunist și până la colapsarea acestuia, în 1991, CEKA și-a schimbat doar denumirea, esența represivă rămânând neschimbată, atunci când s-a transformat în GPU, NKVD, MGB sau KGB.
În loc de Pace popoarelor, în conformitate cu teoria leninistă, a fost declanșat războiul civil, care a durat încă 4 ani după terminarea Primului Război Mondial, curmând viețile a peste 10 milioane de oameni. Războiul civil a atras după sine politica comunismului de război. Respectiv, în loc de Fabricile muncitorilor, după introducerea așa-zisului control muncitoresc, a avut loc naționalizarea tuturor întreprinderilor. Iar în loc de Pământul țăranilor, a fost introdusă prodrazverstka – confiscarea forțată a pâinii și a altor produse alimentare de la țărani, conform decretului Sovnarkom-ului din 9 mai 1918. Este adevărat că evitarea catastrofei a fost posibilă datorită introducerii, în 1921, a Noii Politici Economice.
Oricum, moștenirea ideologică a liderului bolșevic, după moartea acestuia s-a rezumat la: colectivizarea forțată, însoțită de holodomor-uri; industrializarea, efectuată pe spatele țărănimii înrobite și exploatate nemilos, evident, de dragul militarizării, în interesul revoluției mondiale; comunizarea forțată a țărilor Europei Centrale și de Est după cel de al Doilea Război Mondial, urmată de demonstrația determinării de a menține sub control Ungaria, în 1956, și Cehoslovacia, în 1968; încercarea comunizării Afganistanului, în perioada 1979-1989, urmată de prăbușirea proiectului leninist, în 1991.
Cel mai uman dintre oameni…
Imediat după moartea lui Lenin, elita sovietică a intrat în febra dezbaterilor privind imortalizarea memoriei liderului bolșevic. În acest sens, după examinarea diferitelor propuneri și idei, în noiembrie 1924, comisarul poporului pentru Educație, Anatoli Lunacearski a prezentat un raport privind necesitatea mumificării trupului lui Lenin. Scopul urmărit a fost transformarea ideologiei comuniste într-un simulacru al religiei păgâne, iar rămășițele pământești ale părinților fondatori în moaște sfinte. Respectiv, au fost întreprinse și măsuri de transportare la Moscova a osemintelor lui Karl Marx, pentru a fi înhumate alături de mumia lui Lenin, în prejma mausoleului, care trebuia să devină un fel de sanctuar, însă idea a fost respinsă de rudele lui Marx. Exact în aceeași perioadă, în octombrie 1924, poetul proletar, Vladimir Maiakovski, și-a publicat poemul „Vladimir Ilici Lenin”, proslăvind liderul bolșevic și întrebându-se retoric: „Ce a făcut el, cine este el, de unde a apărut acest cel mai uman dintre oameni?”.
Trebuie să recunoaștem că întrebările scriitorului Vladimir Maiakovski sunt magistrale. Un răspuns pe potrivă putea veni doar de la alt scriitor, la fel de renumit, cum a fost, de exemplu, Venedict Erofeev, care a dedicat, de fapt, două monumente inedite activității liderului bolșevic și rezultatului acesteia. Primul monument, în acest sens, poate fi considerat poemul „Moscova – Petușki”, imortalizat în monumente și numeroase spectacole ale celor mai importante teatre. Prin acest poem în proză, Erofeev a imortalizat unele aspecte ale socialismului dezvoltat, edificat în conformitate cu planul leninist, descriind cu lux de amănunte aspirațiile omului sovietic din perioada stagnării brejneviste. Altminteri, poemul nu s-ar fi bucurat de popularitate inimaginabilă pe care a atins-o. Al doilea monument dedicat liderului proletariatului mondial – Mica mea leniniană, s-a dovedit a fi foarte modest, dar extrem de util, bazat în exclusivitate pe memorii și citate din operele complete ale lui Ilici. De fapt, Erofeev nu a intenționat să răspundă la întrebările lui Maiakovski. Oricum, în urma lecturii micii leniniane nu poți ajunge la altă concluzie decât că Lenin a fost, de fapt, un individ cinic, fără scrupule, răzbunător, setos de sânge, care și-a atins scopurile revoluționare, este adevărat, dar numai prin teroare, aplicând cele mai murdare și inumane metode.
Asupra dimensiunilor umanismului leninist au reflectat și alte persoane, cum ar fi vicedirectorul Institutului de Istorie al Academiei de Științe din Rusia, Vladimir Lavrov, care a devenit celebru după ce a sesizat, în 2012, Comitetul de anchetă al Rusiei să verifice opera lui Lenin din punct de vedere a propagării extremismului, insistând că Lenin „trebuie să fie condamnat pentru crime împotriva umanității care nu au termen de prescripție, trădare, extremism și terorism”. Sesizarea conține citate concrete din operele editate ale liderului proletariatului mondial și este actuală, întrucât într-un șir de republici post-sovietice există partide comuniste care-l proslăvesc pe Lenin, propagându-i opera și ideile.
Să nu vă faceți idoli
Oricine se poate întreba – ce relevanță mai are figura lui Lenin și evenimentele legate de activitatea sau moartea acestuia pentru Republica Moldova? Întrebarea e legitimă, mai cu seamă că Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), care se declară a fi marxist-leninist a ajuns să aibă un rating de doar aproximativ 3%. Este adevărat, dar nu trebuie să uităm de relația stranie pe care PCRM a stabilit-o cu Biserica Ortodoxă din Moldova, ultima rămânând instituția în care cetățenii au cea mai mare încredere. De fapt, PCRM nu mai are identitate distinctă – nu mai e promotor al ateismului militat, cum a fost Lenin, dar nici nu poate fi considerat și un susținător credibil al Bisericii, odată ce continuă să-și venereze idolul mumificat.
Metaforic vorbind am putea spune că, de fapt, PCRM nu mai e nici câine, nici cățel. De aceea, se lingușește pe lângă Biserică, încercând să se camufleze în straie de apărător al valorilor tradiționale, la fel ca și socialiștii moldoveni. În astfel de circumstanțe, este oportun să le amintim comuno-socialiștilor moldoveni, dar și clericilor care mai cochetează cu aceștia, că Patriarhul Tihon, în 1918, a dat anatemei regimul bolșevic: „Reveniți-vă în fire, nebunilor, opriți represaliile sângeroase. Ceea ce faciți nu este doar o cruzime, este cu adevărat o faptă satanică, pentru care veți fi supuși focului Gheenei în viața viitoare – viața de apoi și blestemului urmașilor voștri în această viață pământească... Vă îndemnăm pe toți, copiii credincioși ai Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, să nu intrați în nicio relație cu asemenea monștri ai neamului omenesc…”. Drept răspuns, la inițiativa celui mai uman dintre oameni a fost dat startul persecutării Bisericii, confiscarea bunurilor acesteia și uciderea în masă a slujitorilor lui Dumnezeu. Iată de unde izvorăsc valorile tradiționale, promovate de blocul comuno-socialist din Republica Moldova.
Concluzii
Orice s-ar spune, trebuie să recunoaștem că meritul incontestabil al lui Lenin este că a reușit, în doar mai puțin de un an de la preluarea puterii în Rusia, să transforme modelul utopic al comunismului în unul totalitar, antiutopic. Această performanță inedită, realizată în practică, în URSS, a reprezentat unul dintre principalele izvoare de inspirației pentru un șir de scriitori celebri, precum a fost și scriitorul britanic, cu viziuni socialiste, George Orwell, autor al nemuritoarelor capodopere: „O mie nouă sute optzeci și patru”, „Ferma animalilor” etc.
