 |
|
| Dionis Cenuşa | |
Reformele desfășurate de către guvernarea ghidată de Partidul Democrat și, respectiv, politicianul oligarh Vladimir Plahotniuc, inclusiv cele incomplete sau insuficient de credibile, nu pot fi ignorate de către europeni. Multe dintre aceste reforme au avut loc cu asistența europeană, atât din sursele UE, cât și din cele naționale ale diverselor state membre. De aceea, aprecierile față de reformele realizate, care au fost supuse unei contabilizări imparțiale, pot să difere de atitudinea reală față de guvernare.
Prin urmare, Raportul de implementare a Asocierii reprezintă un document mai degrabă obiectiv, echilibrat și concis (doar 13 pagini), în care Comisia Europeană și diplomația UE (Serviciul European pentru Acțiune Externă) fac bilanțul la practic doi ani de implementare a Agendei de Asociere, expunând deficiențele politice, instituționale și sectoriale, existente în Moldova. Evident, unele voci consideră documentul insuficient de incisiv. Dar scopul raportului nu este de a evalua guvernarea în sine, ci modul cum sunt realizate reformele asumate de către aceasta. Prin urmare, Raportul ar fi putut arăta mai critic doar dacă criteriile de evaluare, agreate în 2014, ar fi fost mai stricte. Acestea însă au fost stabilite de către UE împreună cu autoritățile anterioare, care pe lângă democrați mai numărau și alte partide (PLDM, PL). Un raport mai critic poate fi produs în viitor, dacă obiectivele incluse în viitoarea Agendă de Asociere vor permite acest lucru. Aceste obiective sunt însă convenite în format bilateral și, de aceea, nu pot fi impuse în mod unilateral de către UE.
În paralel, președintele Igor Dodon a întreprins cea de-a doua vizită la Moscova, prima fiind la începutul anului (17 ianuarie 2017). Intenția președintelui moldovean a fost de a sublinia rezultatele înregistrate în dialogul cu Moscova și datorită contactului direct cu președintele rus Vladimir Putin. Transferul de imagine de la liderul rus nu este singurul lucru de care are nevoie președintele moldovean. Miza principală este investirea în capitalul electoral al Partidului Socialiștilor anticipând alegerile din 2018. Planurile socialiștilor și ale președintelui Dodon depind de modul cum aceștia vor stopa integrarea europeană. Un asemenea scenariu poate avea loc doar dacă populația este gradual convertită la ideea apropierii de Rusia și, respectiv, eventuala aderare la Uniunea Euroasiatică. Doar prin alterarea agendei de integrare europeană, președintele Dodon poate miza pe o performanță electorală bună a formațiunii sale în 2018. Dar pentru a abandona efectiv integrarea europeană, nu și cooperarea cu UE, președintele Dodon este nevoit să (re)conecteze Moldova și cetățenii moldoveni cu Rusia atât pe dimensiunea politică, cât și cea economică.
Ce cuprinde Raportul de implementare a Asocierii?
Raportul de implementare a Asocierii (13 martie 2017) este al doilea document important după tăioasele Concluzii ale Consiliului UE din 15 februarie 2016, în care Bruxelles-ul descrie problemele cu care se confruntă Moldova. Ambele documente apar în perioada guvernării Partidului Democrat (începând cu decembrie 2015) și semnalează foarte clar că UE este din ce în ce mai bine familiarizată cu dedesubturile realității moldovenești. Desigur, Concluziile Consiliului sunt cu mult mai dure, fiind elaborate ca urmare a fraudelor bancare developate în decembrie 2014, decât Raportul care a fost elaborat într-o perioada mai liniștită în 2016-2017. Desigur, această liniște este parțială și se datorează controlului deținut de guvernare asupra principalelor instituții în stat. Or, prin monopolizarea puterii politice, actul politic a devenit mai linear, chiar dacă în prim plan a intrat președinția pro-rusă, condusă de Igor Dodon.
În orice caz, Raportul de implementare a Asocierii nu face o evaluare exhaustivă a implementării întregului Acord de Asociere, ci se axează strict pe obiectivele convenite de către Chișinău și Bruxelles. Raportul rezultă din prioritățile identificate de ambele părți în 2014 și face o trasabilitate a progresului începând cu alegerile parlamentare din 2014. Principalele accente sunt puse pe starea statutului de drept, justiție, drepturile omului și combaterea corupției.
Pe de o parte, acest document este descriptiv și enumeră realizările, dar și descrie restanțele, fără a face însă exces de detalii. Principalele probleme care pot fi desprinse din raport țin de concentrarea instituțiilor media și monopolizarea pieții de publicitate, slăbiciunea justiției în protejarea drepturilor omului, presiunile exercitate asupra judecătorilor și percepția publică largă privind corupția la nivel înalt. Pe partea comercială, majoritatea problemelor evidențiate țin de lipsa legislației secundare și respectiv capacitățile instituționale reduse. Totodată, este semnalat faptul că mediul de afaceri se confruntă cu corupția sistemică, ce afectează influxul de investiții și, respectiv, atractivitatea țării.
Pe de altă parte, raportul face referință la domeniile unde sunt necesare eforturi adiționale. Astfel, Raportul invocă necesitatea unei răspunderi sporite în raport cu cetățenii din partea partidelor de la guvernare și a clasei politice, în general. De asemenea, este invocată semnificația sporirii integrității judecătorilor. În domeniul mass-media, raportul menționează adoptarea noului Cod al Audiovizualului. Totodată, sunt cerute îmbunătățiri în modul cum sunt administrați banii publici. Se fac referințe la necesitatea fortificării cadrului legal anti-discriminare, combaterea violenței domestice și la stoparea abuzurilor față de copiii instituționalizați cu dizabilități. O atenție deosebită este acordată investigațiilor pe marginea fraudelor bancare, în urma cărora toți vinovații trebuie să fie trași la răspundere.
Nu în ultimul rând, Raportul reamintește că UE a alocat Moldovei 310 milioane EUR sub formă de asistență financiară în perioada 2014-2016. Domeniile vizate de către europeni cuprind reforma finanțelor publice, agricultura și dezvoltarea rurală, implementarea DCFTA, administrația publică locală și reforma poliției, dar și cooperarea cu societatea civilă. În perioada 2017-2018, Bruxelles-ul este disponibilă să ofere circa 100 milioane EUR, care însă vor fi debursate în trei tranșe și în baza unor condiții stricte. Din aceste considerent, UE va insista tot mai mult pe eforturi concrete din partea guvernării. Acest lucru poate deveni o pârghie esențială în mâinile societății civile, ale instituțiilor media libere și ale opoziției pro-europene autentice.
Președintele Dodon aprofundează dialogul cu Rusia
În timpul vizitei de la Moscova, Președintele Igor Dodon a urmărit să valorifice la maxim orice aspect al relației cu Rusia. Prin urmare, acesta a avut întrevederi cu președintele rus Vladimir Putin, patriarhul Kiril, secretarul CSI Serghei Lebedev și reprezentanții mediului de afaceri din Rusia.
În urma întrevederii, președintele rus a făcut public doar o singură promisiune în privința soluționării problemei migranților moldoveni, care au încălcat regimul de ședere (Kremlin, 17 ianuarie 2017). Președintele Dodon a insistat pe ideea extinderii amnistiei pentru moldovenii aflați în țară (circa 30 mii persoane), cărora le este interzisă intrarea pe teritoriul rusesc. La aceasta se mai adaugă solicitarea de a prelungi perioada de amnistie pentru moldovenii aflați în Rusia (Presedinte.md, 17 ianuarie 2017). Pe lângă problematica migranților sezonieri, oficialul moldovean a lansat ideea unui acord privind recunoașterea dublei cetățenii pentru moldovenii cu trai permanent în Rusia.
Astfel, președintele Dodon confirmă interesul său de a cuceri votanții dependenți de piața muncii din Rusia. De asemenea, se întrevede și dorința de a resuscita, din punct de vedere politic și electoral, moldovenii care locuiesc permanent în Rusia. În consecință, aceste măsuri pot spori rata de legalizare a moldovenilor, dar și să intensifice circulația lor spre și dinspre Rusia. Mai mult ca atât, permiterea dublei cetățenii va conecta și mai strâns moldovenii de spațiul rusesc, totodată, oferind Rusiei noi posibilități de a interveni în afacerile interne ale Moldovei, sub pretextul protecției drepturilor moldovenilor. Acest risc este confirmat de inițiativele recente ale Rusiei de a simplifica procedurile de dobândire a cetățeniei ruse pentru populația din fostele republici sovietice.
Totodată, Președintele Dodon mai planifică să apropie Moldova de Rusia prin intermediul unui parteneriat strategic. Elementele eventualului parteneriat sunt deocamdată necunoscute, la fel ca și scenariile privind soluționarea conflictului transnistrean, discutate de președintele moldovean cu Putin în discuții private.
Pe lângă revenirea exportatorilor moldoveni în Rusia, președintele moldovean a promovat activ oportunitatea dobândirii cetățeniei moldovenești în schimbul unor investiții (de până la 200 mii USD) printre reprezentanții mediului de afaceri din Rusia (Agerpres, 17 martie 2017). Cetățenia și, respectiv, pașapoartele moldovenești le-ar permite să beneficieze de regimul fără vize cu UE, obținut în urma unor reforme, dintre care și cele criticate de către Igor Dodon, inclusiv legea anti-discriminare.
Aspectul religios al relațiilor moldo-ruse a fost la fel discutat. În cadrul întrevederii cu patriarhul Kiril, președintele moldovean a subliniat că biserica ortodoxă reprezintă temelia statalității moldovenești și a cerut sprijin pentru constituirea Platformei sociale pentru conciliere și împăcare dintre malurile Nistrului (Presedinte.md, 17 martie 2017).
Cu toate acestea, având în vedere abundența de dosare, cu care președintele Dodon a plecat la Moscova, s-a pierdut din vizor demersul acestuia privind trilaterala Bruxelles-Chișinău-Moscova. În viziunea președintelui, această trilaterală ar fi utilă pentru gestionarea aspectelor comerciale ale Acordului de Asociere (Presedinte.md, 14 Martie 2017), deși în cazul Ucrainei aceasta nu a funcționat anume din cauza Rusiei.
În loc de concluzie...
Raportul de implementare a Asocierii arată că unele reforme avansează mai repede decât altele, iar cele mai lente țin de statul de drept, justiție, lupta cu corupția și demonopolizarea mass-media. La mijloc sunt interese politice și lipsă de responsabilitate față de cetățeni. Raportul UE indică foarte clar că eforturi sporite sunt necesare practic pe toate dimensiunile, dar cele mai multe în sistemul bancar, cel judecătoresc, combaterea corupției și mass-media.
Aparent, raportul nu este suficient de incisiv, dar acesta oricum include problemele majore cu care se confruntă țara. Doza moderată de critică va putea crește dacă noua Agendă de Asociere va fi formulată în termeni mai stricți, realiști, dar și ambițioși. Următoarea Agendă va reflecta atât voința cât și cedările din partea guvernării.
În prezent, UE definitivează Agenda de Asociere pentru perioada 2017-2019. Documentul dat nu este impus de către UE, ci este negociat în mod bilateral. De aceea, contează foarte mult cât de activă și insistentă poate și va fi societatea civilă, care trebuie să ceară obiective cât mai specifice și exigență maximă de la UE în raport cu Chișinău. Protecția sistemului electoral, întărirea sistemului bancar și depolitizarea instituțiilor trebuie să figureze în topul agendei.
Cu toate acestea, în timp ce ochii sunt pe guvernare, președintele Igor Dodon continuă să readucă Rusia în prim plan, prin înțelegeri dubioase și fără a se înfrunta cu impedimente majore. Integrarea europeană este foarte vulnerabilă și tentativele președintelui sunt de a o diminua, chiar înainte de alegerile legislative din 2018 și cu certitudine după acestea.
În fine, eforturile depuse de societatea civilă, mass-media liberă și opoziția pro-europeană autentică urmează să fie focusate atât pe guvern și parlament, cât și pe președinția țării. Ambele poluri de putere au impact asupra percepției publice față de procesul de integrare europeană. Atât guvernarea, cât și președinția sunt capabile să distorsioneze reformele și să le inverseze direcția, fie separat sau prin acțiuni concertate.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.