Asistenţa UE pentru Republica Moldova a contribuit „doar parţial” la atingerea anumitor scopuri propuse. Aceasta este concluzia generală a Curţii de Conturi a Uniunii Europene, formulată într-un raport special privind sprijinul financiar acordat de UE pentru consolidarea administraţiei publice a Moldovei, transmite IPN cu referire la OP-ED-ul, semnat de către Dionis Cenuşa „Asistenţa UE pentru Moldova: realităţile locale vs. deficienţele operaţionale ale UE”, publicat luni, 5 septembrie 2016.
Curtea a selectat patru domenii pentru auditare: justiţie, finanţe publice, sănătate şi apă, a căror valoare se ridică la 218,6 milioane de euro. În opinia ei, UE se confruntă cu probleme în procesul de implementare a asistenţei din cauza crizelor politice, dezechilibrelor macroeconomice, guvernanţei slabe şi a capacităţilor reduse a administraţiei publice locale.
Curtea a evidenţiat că principalul neajuns al Comisiei Europene ţine de conceptualizarea şi, respectiv, implementarea proiectelor de asistenţă. «Observaţia dată poate fi interpretată ca o aluzie la faptul că asistenţa UE nu ar reflecta întocmai realităţile locale. Această supoziţie este confirmată, de asemenea, de opinia Curţii despre faptul că UE aliniază asistenţa europeană la documentele strategice locale în mod insuficient. La fel, în obiecţiile sale Curtea s-a referit la lipsa unei reacţii rapide a Comisiei la riscurile ce ţin de asistenţa oferită», susține autorul.
Un aspect aparte evidenţiat de către Curte ţine de valorificarea nesatisfăcătoare a principiului condiţionalităţii, multe dintre cerinţe fiind prea simple (publicarea de rapoarte – finanţe publice, adoptarea legislaţiei – justiţie). În opinia acesteia, atitudinea Comisiei nu ar fi fost îndeajuns de strictă atunci când a evaluat îndeplinirea anumitor condiţii de către autorităţile moldoveneşti, înainte ca să admită debursarea tranşelor de asistenţă.
Totodată, Curtea a criticat modul de aplicare a principiului „mai mult pentru mai mult”. Astfel, aceasta consideră că acordarea unor fonduri ca stimulent pentru presupusele progrese atinse nu a fost justificată. Ca exemplu este adusă asistenţa adiţională de circa 90 mln euro alocată pentru sprijin bugetar în perioada 2012-2014. Curtea a reiterat că stimulentele financiare au fost oferite deşi Moldova a trecut printr-un „colaps instituţional” în anul 2013. În acel an, guvernul condus de Vlad Filat a fost demis, în mare parte cu voturile democraţilor şi PCRM (5 martie 2013), iar ţara a intrat într-un ciclon de crize politice succesive.
În fine, Curtea sugerează că unele proiecte finanţate ca sprijin bugetar nu ar fi în totalitate sustenabile. Aceasta are în vedere proiectul privind capacitarea Cancelariei de Stat, dar şi Misiunea UE de Consiliere în Politici Publice pentru Republica Moldova (2010, 2012, 2013-prezent).
Potrivit lui Dionis Cenuşa, concluziile Curţii nu se referă nicidecum la toată asistenţa UE, însă unele probleme identificate pot fi considerate structurale – voinţă politică insuficientă sau reacţionarea lentă a UE la riscurile ce implică asistenţa europeană.
