Chişinău, 2011,
07.02.11.
DECLARAŢIA
Consiliului Republican al Uniunii Voluntarilor din Republica Moldova în legătură cu decizia Congresului al IX-lea al organizaţiei
În legătură cu situaţia catastrofală şi disperată, care pune în pericol de moarte viaţa voluntarilori, participanţi la acţiunile de luptă de pe Nistru, facem următoarea declaraţie: În perioada anilor 1991-1992, în urma retragerii trădătoare a organelor de drept şi autorităţilor publice constituţionale din raioanele din stînga Nistrului, lăsînd populaţia paşnică fără apărare în faţa bandiţilor, înarmaţi pînă în dinţi, şi a unităţilor armatei a XIV-cea a Federaţiei Ruse, a apărut mişcarea voluntarilor. Bandiţii şi aliaţii lor, terorizau, violau, jefuiau şi omorau fără cruţare oamenii paşnici. Vestea despre crimele comise de bandiţi împotriva populaţiei paşnice s-a răspîndit în toată ţara şi bărbaţi tineri, patrioţi adevăraţi ai Republicii Moldova, în mod voluntar, s-au ridicat să apere casele şi familiile lor de teroarea şi dezmăţul veneticilor.
Timp de 20 de ani, am adresat tuturor guvernelor statului Republica Moldova peste 200 de scrisori în care am explicat, de unde provin voluntarii de război, am atras atenţia asupra problemelor cu care se confruntă aceştea şi familiile lor, am propus şi soluţii, dar din păcate am fost ignoraţi.
Însă din cauza nerecunoaşterii de către stat a statutului nostru şi refuzul de a adopta Legea privind statutul juridic al voluntarilor de război, problemele noastre s-au agravat şi mai tare. Majoritatea absolută dintre voluntari sînt fără locuri de muncă, lipsiţi de îngrijiri medicale, avînd nevoie de operaţii chirurgicale complicate, fiind bolnavi şi legaţi la pat, invalizi, cu familii destrămate, boschetari şi fără vre-o speranţă de a supraveţui. Din această cauză din 2009, deşi erau în vîrstă de pînă la 45 de ani, foarte mulţi voluntari au decedat, iar unii din deznădejde şi-au pus capăt zilelor.
Noi, voluntarii, am tras multe speranţe în noua putere de stat, pe care am susţinut-o în alegeri, începînd cu anul 2009. Dar abordarea problemelor noastre a devenit şi mai tragică, conducerea statului ne-a ignorat totalmente, nu ne-a răspuns la nici o scrisoare, nu ne-a oferit nici o audienţă pentru a discuta problemele voluntarilor. Cu alte cuvinte, drepturile noastre fundamentale sînt încălcate şi în continuare, în cel mai criminal mod. Lipsa Legii cu privire la statutul juridic al voluntarilor de război oferă posibilităţi birocraţilor şi unor, aşa numiţi politicieni, să ne insulte deschis, drept bandiţi şi chiar terorişti. Voluntarii nu sînt apăraţi de lege, deoarece pentru statul nostru aceştea nu există. Drept urmare în Republica Moldova nu mai avem cu cine discuta.
În situaţia cînd statul ne-a ignorat total şi refuză respectarea drepturilor noastre fundamentale, iar din cauza lipsei statutului juridic pe care îl merităm, condiţiile de viaţă a voluntarilor au devenit periculoase pentru supraveţuirea lor, sîntem convinşi că unica soluţie poate fi realizată doar numai prin judecată, deoarece în Republica Moldova pe altă cale nu este posibilă. Deaceea Congresul al IX-lea (extraordinar) a decis să ne adresăm în instanţele judiciare naţionale şi CEDO, chemînd statul Republica Moldova în judecată pentru a apăra drepturile noastre fundamentale.
Consiliul Republican al Uniunii Voluntarilor din Republica Moldova