Declaraţia Centrului de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO) privind evenimentele din 7 aprilie 2009

7 ani s-au scurs din acelea zile generic denumite evenimentele din ”7 aprilie 2009”. Memoria societăţii poate fi uneori scurtă privind cele întîmplate, care sunt acestea? 1. Monopolul practic deplin asupra media, politizarea şi lipsa accesului la audiovizualul public, 2. Controlul deplin şi politic asupra instituţiilor publice inclusiv electorale, 3. Condiţiile de alegeri nelibere şi în special inegale pentru toţi competitorii electorali.

Scrutinul parlamentar din 5 aprilie 2009 şi în special rezultatul acestuia a produs nemulţumirea şi respingerea din partea unui segment important al societăţii – în special al tinerilor – care au protestat paşnic în 6 şi 7 aprilie 2009, ulterior protestul susţinut de unele forţe politice de opoziţie de atunci avînd şi un caracter de consolidare manifestaţiilor. Caracterul paşnic al demonstraţiilor şi a protestului a fost parţial destabilizat şi în anumite secvente deturnat în violenţă de efortul de coroborare din partea politicului de la guvernare de atunci prin acţiunile premeditate ale organelor de forţă şi de ordine publică prin inserarea provocătorilor, implicarea unor agenţi din afară ţării cu acelaşi scop consimţit de autorităţile de atunci. Scopul fiind deligitimizarea protestului paşnic care avea cerinţele democratice, paşnice şi de democratizare şi nicidecum nu de realizare a proiectelor politice sau populiste.

Factorul decizional de atunci – preşedintele, premierul – au direcţionat forţele de ordine şi de securitate spre agresiune asupra protestatarii paşnici folosindu-se de pretextul incidentelor violente organizate de provocatori şi de incidente radicalizate ale demonstranţilor. Factorul decizional a recurs la intervenţia brutală, cu forţă, detenţiile la scara de peste o mie de persoane, pierderea vieţii omeneşti inclusiv în custodia poliţiei. Pînă la alegerile parlamentare din 29 iulie 2009, s-a instaurat controlul nedemocratic asupra societăţii şi controlul asupra libertăţilor prin persecutare pe motiv politic, urmărirea cetăţenilor, presiuni asupra mass-mediei şi a grupurilor civice. Rezultatele alegerilor din 29 iulie 2009 au adus la putere opoziţia de pînă atunci şi în societate s-a creat o expectanţă a schimbării.

Împreună cu alte organizaţii ale societăţii civile, CReDO, a contribuit substanţial la documentarea comprehensivă a protestelor paşnice şi a răspunsului factorului decizional şi a forţelor de ordine, inclusiv prin stabilirea adevărului inclusiv prin participarea deplină la activitatea comisiei parlamentare 7 aprilie[1]. Concluzia pentru noi fiind clară – influenţa necorespunzătoare a politicului asupra instituţiilor de ordine, acţiuni premeditate de provocare dar şi neglijenţă din partea factorilor decizionali din agenţiile de ordine – sunt condamnabile şi imputabile politicului şi decizionalului de atunci. Regretabil, efortul procuraturii a fost insuficient şi inadecvat să responsabilizeze factorii culbabili, iar politicul instaurat după iulie 2009 a sabotat eforturile de urmărire penală. Instanţele de judecată au prestat o justiţie inferioară aşteptărilor societăţii privind implicarea politicului.

Împreună cu alte organizaţii ale societii civile cu concursul instituţiilor internaţionale specializate, CReDO, a monitorizat condiţiile de detenţie şi uzarea practicilor de tortură, tratament inuman şi a violenţei asupra tinerilor reţinuţi şi deţinuţi  - deseori în confruntare directă cu exponenţii maliţioşi ai conducerii instituţiei Ombudsmanului de atunci, cu conducatorii instituţiei poliţieneşti ai securităţii, politicienii şi factorii decizionali.[2] Concluzia noastră fiind clară – politicul decizional de atunci a ordonat relele tratamente asupra tinerilor protestatari paşnici pentru a instaura frica şi obidienţa în societate, mai mulţi agenţi ai forţelor de ordine specializate au recurs la tortură. Regretabil, efortul procuraturii nu a fost suficient de convingător pentru a responsabiliza în special factorul decizional care a tolerat şi a îndemnat la relele tratamente, deşi cîteva zeci de cazuri individuale de tragere la răspundere a unor torţionari s-au soldat cu succes în instanţele de judecată cu pedepse reale.

Politizarea instituţiilor de drept, dependenţa instituţiilor şi a funcţionarilor a fost pericolul cel mai important pentru dezvoltarea instituţiilor independente în aplicarea legii[3] - CReDO a promovat şi a pledat pentru soluţii directe pentru independenţa şi depolitizarea acestora, efortul totuşi, insuficient. Insuficienţa efortului necesar şi profesionist, dar în special lipsa susţinerii politicului şi factorului decizional a zădărnicit acest efort –rezultatele fiind actualmente percepute direct de întreagă societate.  

Observăm, actualmente, două procese privind ”evenimentele din 7 aprilie”, pe de o parte slăbirea atenţiei asupra responsabilizării decizionalilor şi torţionarilor şi a lecţiilor de învăţat, pe de altă parte reinventarea uzanţei politice a evenimentelor din 7 aprilie de către unii actori cu aspiraţii politice în folosul îngust politic şi pentru proiectele politice de viitor – ambele tendinţe, cum s-a demonstrat deja, sunt manipulative şi lipsite de integritate. Considerăm ambele încercări lipsite de moralitate, onestitate publică şi de responsabilitate pentru consecinţele evenimentelor din 7 aprilie 2009.

Factorul decizional şi politicul datorează societăţii determinarea în consolidarea independenţei, depolitizării şi performanţei instituţiilor publice. Evenimentele din 7 aprilie 2009 impun actorilor publici actuali responsabilitatea şi onestitatea publică pentru nepolitizarea şi nemanipularea în folosul politic său îngust memoria şi lecţiile de atunci.

Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO), www.CReDO.md.