„Decizia de a deschide conturi în bănci aparţine în exclusivitate managerilor întreprinderilor, indiferent de forma de proprietate” - interviu Info-Prim Neo cu Mihai Manoli, analist economic, ex-ministru al finanţelor

[ Info-Prim Neo:] Domule Manoli, în ultimul timp se vorbeşte tot mai insistent despre salariile pe care le ridică conducătorii unor întreprinderi de stat sau în care statul deţine cotă. În şedinţa guvernului au fost date dispoziţii ca ministerul Economiei să efectueze şi să prezinte o analiză în acest sens. Cum, în ce mod trebuie să interpretam aceste discuţii, foarte sensibile pe fundalul salariilor şi pensiilor mici, pe care le au majoritatea cetăţenilor şi care ar putea fi, în opinia d-voastră, finalitatea lor? [Mihai Manoli:] Eu aş recomanda ca aceste discuţii să fie separate de elementele politice şi să fie purtate nu din perspectiva câştigurilor efemere de imagine pentru unele partide şi liderii acestora. Astfel, trebuie să menţionez din capul locului că discuţiile respective se desfăşoară fără a lua în considerare prevederile Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. Legea respectivă stabileşte că statul poate la nivel central şi la nivel de autoritate publică locală crea întreprinderi, dar transmiţându-i managerului-şef împuternicirile şi patrimoniul în dirijare nu are dreptul să se implice în activitatea operaţională curentă a întreprinderilor. Şi când vorbim că o companie cu capital de stat, de exemplu, şi-a deschis conturile în altă bancă, decât în acea în care statul, în persoana guvernului sau a unui minister ar prefera, trebuie să ştim că decizia în acest sens aparţine în exclusivitate managerului întreprinderii în cauză, doar lui staul i-a dat împuternicirile să dirijeze cu întreprinderea dată şi patrimoniul ei. Tot aşa şi când statul este acţionar majoritar într-o societate pe acţiuni. Chiar dacă e stat, conform legislaţiei, el nu poate avea altfel de drepturi decât ceilalţi acţionari. Deci aici trebuie să fim atenţi când facem unele declaraţii… În ce priveşte salariile. Informaţia acesta despre salariile conducătorilor întreprinderilor de stat sau ale societăţilor pe acţiuni unde staul deţine cotă, ea este o informaţie confidenţială, care aparţine întreprinderii respective şi nu ar trebui să devină subiectul unor discuţii publice. [Info-Prim Neo:] În cazul acesta cum să apreciem activitatea întreprinderilor de stat sau în care statul deţine cotă. Doar nu putem afirma că aceste companii înregistrează în activitatea lor eficienţă maximă. Comparativ cu întreprinderile de profil, nu din Europa, dar măcar din regiune, chiar din spaţiul post-sovietic. De ce să aibă cutare manager al unei întreprinderi de stat sau SA în care statul deţine cotă majoritară un salariu de 10-15 ori mai mare decât cel mediu pe economie? [Mihai Manoli:] Legislaţia prevede semnarea de către stat în calitate de proprietar sau acţionar majoritar a unui contract cu managerul, căruia îi deleagă împuternicirile de a gestiona întreprinderea. Dacă acest manager nu îndeplineşte clauzele contractului sau nu respectă prevederile legislaţiei, comite diverse încălcări sau abuzuri, statul poate să întrerupă contractul cu el. În afară de acesta, activitatea managerului este sau trebuie să fie monitorizată de Consiliul întreprinderii sau al societăţii pe acţiuni, altor structuri de conducere ale acestor companii. Ele apreciată prestaţia managerului, poate să-l sancţioneze, inclusiv să-i reducă şi salariul pentru unele nereuşite. În aceste condiţii, staul tot are reprezentanţii săi, prin ei acţionează. În cazul când managerul nu este de acord, are şi el dreptul să se adreseze în instanţa de judecată ca acesta să-şi spună cuvântul. [ Info-Prim Neo:] Şi totuşi, într-o ţară săracă ca a noastră, când publicul larg, omul simplu, aude că un conductor al unei întreprinderi de stat sau cu cotă de stat primeşte într-o lună cât el într-un an-doi sau primeşte mai mult decât un ministru, nedumerirea, fiţi de acord, este mare… [Mihai Manoli:] Dar de ce să credem că salariul ministrului trebuie să fie neapărat mare. În ţările civilizate miniştrii îşi fac datoria faţă de stat trei-patru ani şi apoi plecă în business, acolo fac bani, nu când erau în serviciul statului. Pe de altă parte, salariile managerilor nu au fost stabilite de ei, ci la adunările generale ale acţionarilor, la adunările consiliilor întreprinderilor, pornind de la politica de cheltuieli aprobate de acestea. În general, în societatea noastră moldovenească se încearcă a încetăţeni o părere stranie într-o problemă de principiu - mă refer aici şi la discuţiile despre pensii şi la cele despre anularea unor facilităţi pe care le aveau angajaţii ministerelor de forţă. Noi dorim să-i facem pe toţi săraci, nu muncim ca să-i facem pe toţi mai înstăriţi. [ Info-Prim Neo:] Domnule Manoli, în perioada în care aţi activat în calitate de ministru, dar şi mai apoi, aţi cunoscut vreun caz când statul a întrerupt contractul cu vreun manager al companiilor, avute în proprietate sau unde este acţionar majoritar, pe motivul că prestaţia acestuia nu a fost la nivel, că managementul este depăşit şi rezultatele obţinute de companie neperformante? [Mihai Manoli:] Contracte care au fost întrerupte s-au înregistrat. Chiar şi la Banca de Economi a Moldovei (BEM). Dar nu-mi amintesc niciun caz, în care la mijloc să fi fost motivul la care vă referiţi d-voastră… [ Info-Prim Neo:] Deşi aici trebuie să subliniem că despre managementul nesatisfăcător al întreprinderilor al cărui proprietar sau acţionar majoritar e statul se vorbeşte în permanenţă. Şi chiar s-a spus că acesta ar fi motivul scoaterii la vânzare sau identificarea altor modalităţi de trecere a acestora în gestiunea sectorului privat. Dar să referim la conturile bancare ale întreprinderilor de stat sau cu cotă majoritară de stat, care au fost retrase din Banca de Economii... [Mihai Manoli:] Eu am menţionat deja că nu statul, dar managerii întreprinderilor decid unde să-şi deschidă conturile, în care bancă. Fie aceasta de stat, fie privată. În calitate de acţionar statul, conform legislaţiei în vigoare, mai repet încă odată, nu poate avea alte drepturi decât ceilalţi acţionari. Deservirea conturilor în bănci, indiferent de structura proprietăţii instituţiilor bancare, costă bani şi alegerea managerului este bazată pe analiza costurilor. Deci, el dă prioritate acelei bănci unde costurile serviciilor sunt mai mici. Adică dacă pentru aceleaşi servicii la BEM, de exemplu, el trebuie să plătească 100 mii lei, iar la alte bănci doar 70 mii lei, el va alege băncile private, pornind de la interesul economic. [ Info-Prim Neo:] Totuşi, este foarte straniu că mai mutre întreprinderi de stat sau în care statul are cotă, care erau clienţi permanenţi ai BEM, dintr-o dată, în acelaşi timp, au luat şi-au transferat conturile în Victoriabank. [Mihai Manoli:] Eu nu ştiu ce partide preferă conducerea întreprinderilor, care şi-au retras conturile de la BEM. Şi nici nu am văzut publicată lista acestor întreprinderi. S-a spus că, chipurile, decizia Moldtelecom-ului ar fi fost influenţată de Partidul Democrat, dar în Consiliul de administraţie al companiei sunt persoane şi din alte partide. Despre alte întreprinderi nici nu ştiu ce să spun, de ce a plecat, de exemplu, SA Termocom de la BEM? Revin la cele ce am afirmat mai înainte: dacă statul are argumente, că un manager nu-şi îndeplineşte obligaţiile profesionale, le ignoră, se antrenează în activităţi dubioase, de ordin politic, nu respectă clauzele contractului semnat, acesta e în drept să întrerupă relaţia cu el, să angajeze alt manager. [ Info-Prim Neo:] Dar BEM e o bancă bună, precum s-a afirmat, de ce să prefere ei alte bănci? [Mihai Manoli:] Da, BEM chiar a fost inclusă şi în topul celor mai bune bănci din Moldova, în mai multe clasamente în ultimii ani, rezultatele băncii şi pe anul trecut, precum denotă şi aprecierile guvernatorului Băncii Naţionale, sunt bune. Dar să nu uităm că BEM a fost obligată acum doi ani să întoarcă 600 mln lei peroanelor fizice, care aveau depozite în Investprivatbank insolvabilă. Nu cred să această decizie a trecut sau va trece fără repercusiuni pentru bancă. Inclusiv în ce priveşte serviciile oferite agenţilor economici şi persoanelor fizice, diversificarea produselor bancare propuse, precum şi costul serviciilor.