De la Limba Română spre Independenţă şi înapoi ca element distinctiv al R. Moldova de astăzi

[La 31 august, R. Moldova marchează cea de-a 18-a aniversare de la proclamarea fostei limbi moldoveneşti a fostei Republici Sovietice Socialiste Moldoveneşti din cadrul fostei Uniuni Sovietice, în calitate de limbă de stat, precum şi trecerea acelei limbi de la grafia chirilică la cea latină. A fost un act proclamat, în sensul direct al cuvântului, de către masele largi ale unui popor, în condiţiile de atunci ale acelui stat cu mai multe popoare şi cu mai puţine tradiţii de manifestări populare. Se pare că statistica anilor nu a mai fixat o sărbătoare a limbii unui popor. Se pare că nu a fixat nici frământări similare privind denumirea, precum şi rolul limbii în viaţa unui popor. Se mai pare că actul de la 31 august 1989 a anunţat nu atât valoarea pe care o pune un popor pe propria limbă, cît frământările acestuia în căutarea de libertate şi identitate. Peste doi ani, la 27 august 1991, acel popor şi-a adunat curajul pentru proclamarea Independenţei. Dar căutările de libertate şi identitate continuă. Continuă şi drama limbii acestui popor care, de la guvernare la guvernare şi de la conjunctură la conjunctură, dar şi de la om la om, se numeşte ba română, ba moldovenească, ba maternă, ba de stat, de la caz la caz. Frământarea este cu atât mai amplă cu cît, şi la această a 18-a aniversare, nu toată populaţia R. Moldova are înţelegerea rolului, denumirii şi vorbirii corecte a limbii. De ici - şi ideea sondajului realizat de către Agenţia de presă Info-Prim Neo cu ocazia sărbătorii care a ajuns să se numească scut şi ambiguu „Limba Noastră”. Întrebarea comună pentru diferiţi reprezentanţi ai diferitelor categorii de populaţie a fost următoarea:] - PENTRU CĂ SUNT PLASATE ÎN IMEDIATA VECINĂTATE ŞI, SE PARE, CONTINUĂ SĂ FIE TRATATE NEUNIVOC, ÎN CE RAPORTURI CREDEŢI CĂ SE AFLĂ ZIUA INDEPENDENŢEI ŞI ZIUA LIMBII?] [Anatol Bâzgu, preşedintele Mişcării Refugiaţilor Transnistreni, participant la conflictul armat de pe Nistru din 1992:] - Noi am luptat inclusiv pentru limba neamului nostru. Iată de ce aceste două sărbători sunt egale ca importanţă. Actuala guvernare nu are de gând să sărbătorească nici de cum Ziua Limbii, ceea ce nu este corect. [Dumitru Diacov, liderul Partidului Democrat din Moldova:] - Sunt sărbătorile noastre naţionale, elemente definitorii ale procesului de edificare a statalităţii R. Moldova, dar şi a renaşterii noastre naţionale. Ţine de demnitatea noastră civică să acordăm acestor sărbători atenţia cuvenită. [Gheorghe Amihalachioae, preşedintele Baroului avocaţilor din R. Moldova:] - Raportul este cel mai firesc, aceste două evenimente nu pot fi tratate aparte, ele au fost un tot întreg care s-au provocat reciproc. [Serafim Urecheanu, liderul formaţiunii şi al fracţiunii parlamentare Alianţa Moldova Noastră:] - Limba este unul din atributele poporului, unul din criterii că există un popor şi are dreptul la autodeterminare. De acea nu e deloc întâmplător faptul că sărbătorile sunt apropiate şi din punct de vedere calendaristic. Sunt câteva zile de sărbători de la „Independenţă” la „Ziua Limbii”. Iarăşi se fac nişte jonglări cu terminologia ce ţine de denumirea limbii. Ca şi în cazul „Zilei Independenţei” se încearcă substituirea valorilor. „Ziua Limbii” este, de fapt, şi o precondiţie pentru apariţia Independenţei în RM, dar şi o continuare a sărbătorii de „ Ziua Independenţei”, o continuare spirituală, care se exprimă prin manifestări mai puţin politice şi mai mult culturale ceea ce este foarte important pentru unitatea şi spiritualitatea unui neam, unei ţări, a unui popor. [Valeriu Gorenov, constructor, şef de echipă la Societatea pe Acţiuni „Monolit” din capitală:] - Sigur că „Ziua Independenţei” parcă ar fi mai presus, dar şi una şi alta este sărbătoare pentru poporul moldovenesc. Ambele sărbători definesc neamul nostru şi, desigur, a fost necesar de lucrat pentru că, într-adevăr, se vorbea atât de stâlcit... [Valeriu Munteanu, primar al satului Floreni, raionul Anenii Noi:] Pentru mine aceste două mari sărbători ale românilor din Basarabia sunt egale ca şi importanţă. La 31 august 1989, declararea limbii române limbă de stat a RSSM a fost un prim pas în lupta de emancipare naţională. Iar 27 august 1991 a fost ziua când ne-am declarat independenţa faţă de URSS, când am avut şansa să devenim cu adevărat independenţi, zic asta pentru că există o deosebire mare între independenţa declarată la 1991 şi cea efectivă de astăzi. [Vasile Tarlev, Prim-ministru al Republicii Moldova:] - Aceste două sărbători sunt strâns legate una de alta. Limba este un instrument care uneşte poporul, cetăţenii statului, ajută la comunicarea între etniile conlocuitoare din Moldova. În ce priveşte independenţa, eu cred că pentru toţi cetăţenii Moldovei acest lucru este sfânt. [Vitalia Pavlicenco, deputat, preşedinte al Partidului Naţional Liberal:] - Cred că ar exista aici o raţiune de a medita. Fără a reduce importanţa acestor sărbători sfinte pentru noi, avem totuşi - la sărăcia noastră - prea multe în calendar. În acelaşi timp, sărbătoarea limbii, proclamarea limbii române - aşa cum e numită în Declaraţia de Independenţă – ca limbă de stat şi trecerea limbii „moldoveneşti” la grafia latină a şi însemnat, pentru românii din Basarabia, descătuşarea, declanşarea deschisă şi în forţă a Mişcării de Eliberare şi de Renaştere Naţională, care a condus, de asemenea, la proclamarea Independenţei. De aceea, cred, cele două sărbători ar putea fi îmbinate, dar trebuie consultate mai multe opinii, e nevoie să avem discuţii libere în societate pe această temă, ca să luăm o decizie optimă.