„Având în vedere cele menționate, se întrevăd pericole reale pentru credibilitatea “Platformei Moldova” – acumularea în lanț a eșecurilor și confuziilor. Nimeni dintre politicienii serioși din opoziție nu vor dori să se asocieze cu o structură care se remarcă prin eșecuri pe bandă rulantă. Deci, e nevoie de ajustări...”
---
Eșec după eșec...
Săptămâna trecută liderul organizației obștești “Platforma Moldova”, Irina Vlah, a recunoscut că eforturile domniei sale din ultimele patru luni nu s-au încununat cu succes. Eforturile au fost îndreptate spre unirea opoziției în vederea identificării unui candidat comun, dintr-o listă de vreo 10 persoane, pentru viitoarele alegeri prezidențiale, recunoscând că au existat bariere, în acest sens. Totuși, Irina Vlah s-a arătat optimistă, fiind încrezătoare că opoziția se va uni, totuși: "Este o etapă foarte grea prin care vom trece. O vom depăși greu în perioada de pregătire pentru alegerile prezidențiale. După alegerile prezidențiale, situația va fi mult mai simplă pentru opoziție, vor fi mult mai multe oportunități pentru unificare, rezolvarea anumitor probleme”.
Un alt eșec răsunător al “Platformei Moldova” a fost că deputații Parlamentului au ignorat, pur și simplu, consultarea proiectului inițiativei legislative, transmis forului legislativ, referitor la desfășurarea unui referendum republican privind neadmiterea aderării țării Republicii Moldova la blocuri militare, alianțe și coaliții. Potrivit Irinei Vlah, chestiunea neutralității țării este cu adevărat importantă pentru societate în contextul războiului din Ucraina. Este curios că tocmai partidele blocului comuno-socialist, pe care Irina Vlah intenționa să le unească, nu au manifestat niciun fel de interes față de proiectul menționat.
Schimbarea accentelor
În astfel de circumstanțe, optimismul și spiritul creativ i-au sugerat ex-guvernatoarei Găgăuziei să schimbe accentele în activitatea “Platformei Moldova”. În acest sens, Irina Vlah a anunțat lansarea de către „Platforma Moldova” a unui campanii noi: „Am decis să lansăm o amplă campanie națională sub sloganul „Vocea poporului Republicii Moldova”. Prin această campanie, vom colecta informații de la oameni despre problemele cu care se confruntă, opiniile, dorințele, sugestiile, așteptările pe care le au și le vom face publice în speranța că guvernul îi va asculta. Împreună cu oamenii, vom bate la toate ușile în spatele cărora se ascund „gălbenii” din PAS”. Necesitatea acestei campanii a fost justificată prin faptul că reprezentanții puterii s-au închis în castelul lor de fildeș și se tem să meargă prin sate pentru a nu auzi indignarea poporului.
La prima vedere, noua campanie a Irinei Vlah ar fi una extrem de utilă și necesară, dacă ar fi adevărat că reprezentanții guvernării refuză să meargă prin sate și să discute cu cetățenii. Problema e că acum câteva luni au avut loc alegerile locale generale, în cadrul cărora nu doar partidul de guvernământ, ci și toate celelalte vreo 60 de partide existente în Republica Moldova, au avut obligația să viziteze toate localitățile din Republica Moldova pentru a discuta cu cetățenii, a afla problemele cu care se confruntă, a le propune soluții și a le cere votul de încredere. În urma alegerilor, s-a dovedit că aproximativ 1/3 din cetățeni au votat PAS. Iar cel mai neplăcut lucru a fost că la alegerea conducătorilor raioanelor, consilierii aleși din partea partidelor pe care Irina Vlah a încercat să-i unească împotriva PAS au votat pentru candidații acestuia, asigurându-i controlul a 56% din raioane.
Mai este un factor pe care liderul “Platformei Moldova” ar trebui să-l ia în considerare. Vorba este despre colegii Irinei Vlah din societatea civilă care au acuzat PAS de utilizarea abuzivă a resurselor administrative anume pentru faptul că șeful statului, premierul sau alți demnitari ai guvernării PAS ar fi mers în localități pentru a se întâlni cu alegătorii, favorizând partidul de guvernământ. Dacă e așa, atunci am putea ajunge la concluzia că Irina Vlah, prin noua sa campanie, împingând demnitarii PAS să meargă în teritoriu, servește interesele guvernării, nicidecum pe cele ale opoziției, pe care a ratat s-o unească.
Cu ce măsură măsori, cu aceea ți se va măsura...
Ceea ce bucură cu adevărat în activitatea Irinei Vlah este incisivitatea cu care lansează proiecte și inițiative noi, dar mai ales atacurile frontale la adresa guvernanților. În acest sens, este remarcabilă recenta cerință, lansată în adresa președintelui Maia Sandu: „... nu vă voi evalua munca Dvs. pentru întreaga națiune… Astăzi, înainte de alegeri, promiteți din nou poporului un viitor luminos, dar nu poți să promiți nimic nou până nu raportezi. Înainte de a face noi promisiuni, să ne preocupăm de cele vechi. Spuneți-ne ce ați realizat! Așteptăm raportul!” Totul e corect și absolut legitim, numai că până la alegeri mai e o jumate de an. În rest, cu certitudine va trebui să insistăm cu toții, alături de “Platforma Moldova” să ne fie prezentată o dare de seamă, așa cum a făcut-o predecesorul, Igor Dodon, în raportul său de activitate.
Totuși, există o nuanță delicată în adresarea Irinei Vlah. Ar dori dumneaei ca raportul Maiei Sandu să fie prezentat la fel, precum a fost prezentat propriul raport de guvernare a Găgăuziei? Fiindcă au existat întrebări din partea deputaților Adunării Populare, precum și din partea colegilor din societatea civilă din Găgăuzia, care au formulat mari nedumeriri. De exemplu, deputați socialiști din Adunarea Populară s-au arătat indignați de neonorarea de către Irina Vlah a promisiunii de a fi alături de Rusia: „Ea [Irina Vlah] a candidat la funcția de bașcan cu sloganul: „suntem cu Rusia”, „suntem cu Găgăuzia”, astăzi suntem deja cu Uniunea Europeană, cu limba română. Găgăuzii așteaptă alegeri, pentru că acesta nu este guvernatorul nostru. Are un proiect de a trece mai departe în politica moldovenească, de a lua steagul în mâinile ei și de a înainta spre Cimișlia...”. A propos, asta tocmai e vocea poporului, exprimată prin reprezentantul său.
Dar să vedem cum au apreciat activitatea guvernatorului Găgăuziei deputații Adunării Populare, neafiliați politic, care au studiat raportul de activitate al Irinei Vlah, tipărit într-o broșură de 72 de pagini, cu un tiraj de 45 de mii de exemplare și distribuit pe larg, fără a indica date despre tipografie, tiraj și suma cheltuită în acest sens:
- Irina Vlah nu a fost deschisă locuitorilor din Găgăuzia. A înlocuit comunicarea cu oamenii prin sărbători nesfârșite, festivaluri, întâlniri cu ambasadorii și primirea oaspeților. Ea ne-a împărțit în prieteni și dușmani; nu a reușit să devină un garant al unificării găgăuzilor. Nicio singură strategie de reformă a autorităților publice nu a fost inițiată sau implementată. Avem mai multe departamente în Găgăuzia decât ministere în țară;
- în cei opt ani de guvernare a doamnei Vlah, numărul agenților economici din Găgăuzia a scăzut de la 7185 la 6433;
- a cheltuit peste 10 milioane de lei din bugetul autonomiei pe forumuri economice anuale cu recepții, dar fără niciun randament;
- a promis să creeze condiții favorabile creșterii anuale a salariului mediu lunar în regiune, aducându-l la nivelul de 10 mii de lei până în 2023. De fapt, salariul mediu în Găgăuzia este de 7.500 de lei – cu 3 mii mai puțin decât media pe republică;
- a promis că nu va admite să fie închisă o singura instituție de învățământ din autonomie. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, un gimnaziu din satul Cișmichioi, o școală primară din satul Baurci și o școală profesională din Comrat au fost închise. În opt ani cât a guvernat, natalitatea în Găgăuzia a scăzut cu 35%;
- o serie de proiecte au fost realizate cu suportul donatorilor internaționali, care au fost atrași în autonomie nu de Vlah, ci de persoane publice și autorități locale etc.
Și colegii din societatea civilă, din care face parte Platforma Moldova, s-au arătat dezamăgiți de modalitatea de guvernare a Irinei Vlah în Găgăuzia:
- atragerea investițiilor în Găgăuzia. În raport nu se suflă o vorbă despre investitor, cum ar fi, de exemplu, proiectului TEKWILL în „una dintre zonele strategice importante ale economiei pentru regiune în dezvoltarea sectorului IT”. În raport nu se spune nimic despre cine finanțează acest proiect, care este susținut de Guvernul SUA prin Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID);
- construcția și repararea drumurilor. Din nou, sursele de finanțare nu sunt indicate. De exemplu, raportul vorbește despre construcția unei șosele ocolitoare la Comrat, care a intrat într-un proiect de amploare de reparare a autostrăzii internaționale M3 care duce la portul Giurgiulești. Dar nu se spune că construcția șoselei ocolitoare Comrat a fost realizată cu sprijinul financiar al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) etc.;
Vedem că atât deputații Adunării Populare, cât și colegii din societatea civilă din Găgăuzia, au atras atenția că ex-guvernatorul Irina Vlah a raportat doar succese, fără a indica finanțatorii proiectelor realizate, evitând categoric să se refere la promisiunile nerealizate, care au fost multe. De exemplu, printre promisiuni a figurat construirea unor obiecte strategice, precum aeroportul internațional din Ceadîr-Lunga și stația electrică din Vulcănești. Fiind întrebată de jurnaliști de ce nu și-a realizat aceste promisiuni, doamna Vlah a menționat că a împiedicat-o pandemia și guvernarea de la Chișinău, chiar și în perioada când aceasta era controlată de partenerii socialiști.
Așadar, rămânând în așteptarea raportului de activitate a președintelui Maia Sandu, solicitat de doamna Irina Vlah, am dori totuși să fim respectați și să ni se raporteze, onest, pe marginea tuturor promisiunilor făcute în cadrul alegerilor prezidențiale din 2020.
Singurul succes al Irinei Vlah...
Ținând la obiectivitate, trebuie să evidențiem și succesele de care s-a învrednicit doamna Irina Vlah în perioada de după lansarea “Platformei Moldova” și a numeroaselor proiecte ale acesteia. Este vorba despre decorarea domniei sale cu ordinul “Meritul Bisericesc” de către Mitropolitul Moldovei. Primind distincția din mâinile Mitropolitului, doamna Vlah a dat asigurări: „Voi continua să-mi dedic activitatea asiduă pentru binele și mărirea Bisericii Ortodoxe din Moldova”. Ea a remarcat că pledează în favoarea păstrării și consolidării „Mitropoliei noastre unite... Credința ne unește, ne face mai puternici în fața încercărilor și umple inimile noastre cu speranță”.
Evident, ar trebui să ne bucurăm cu toții de virtuțile duhovnicești ale Irinei Vlah. Totuși, de dragul adevărului și cu multă mâhnire în suflete, ar trebui să recunoaștem că există loc pentru dubii, în acest sens. Vorba e că în timpul războiului de 44 de zile armeano-azer, din toamna anului 2020, guvernatorul de atunci al Găgăuziei a făcut o confesiune publică: „Nu suntem cu armenii, cu care împărtășim aceeași credință, ci cu azeri, frații noștri de sânge”. Sigur, simțirile și sentimentele doamnei Irina Vlah țin de viața ei privată, atâta timp cât nu le afișează, dar ar fi putut să manifeste corectitudine în raport cu Mitropolitul Vladimir, atrăgându-i atenția asupra ierarhiei priorităților sângelui asupra credinței.
Concluzii
Având în vedere cele menționate, se întrevăd pericole reale pentru credibilitatea “Platformei Moldova” – acumularea în lanț a eșecurilor și confuziilor. Nimeni dintre politicienii serioși din opoziție nu vor dori să se asocieze cu o structură care se remarcă prin eșecuri pe bandă rulantă. Deci, e nevoie de ajustări.