 |
|
| Anatol Țăranu | |
La 23 decembrie 1994 Parlamentul de la Chișinău adoptă statutul juridic special al raioanelor populate preponderent de găgăuzi, care a venit să reglementeze constituirea și funcționarea autonomiei găgăuze (Gagauz-Yeri) în componența Republicii Moldova. Atunci se prezuma că prin această lege organică va fi pus punct conflictului între liderii politici găgăuzi și mișcarea de emancipare națională moldovenească, ultima și-a început avântul în anii restructurării gorbacioviste prin lupta pentru limbă și alfabet, culminând pe parcurs cu declararea Independenței Republicii Moldova. În acei ani marea parte din liderii comunității găgăuze din Moldova, în majoritate foști activiști sovietici, s-au aliat cu adepții păstrării URSS din republică, pentru a se împotrivi mișcării naționale a românilor-moldoveni la est de Prut.
Cea mai gravă anomalie
În realitate, statutul juridic special al teritoriului Găgăuz Yeri din componența căreia fac parte doar 3 raioane (Comrat, Ceadâr-Lunga și Vulcănești) și care constituie puțin peste 5% din totalul teritoriului Republicii Moldova, incluzând un municipiu, două orașe, douăzeci de sate și trei comune, cu un potențial economic mai mult decât precar, nu numai că nu a rezolvat problema găgăuză, ci doar a congelat-o cu perspectiva recidivării pe viitor. Cea mai gravă anomalie a statutului Găgăuz Yeri s-a dovedit a fi prevederea cu privire la dreptul populației găgăuze la autodeterminare, prin această stipulare prefăcându-i pe găgăuzi într-o masă ușor de manipulat din exterior pentru destabilizarea Republicii Moldova. În modul cel mai malefic s-a adeverit profeția academicianului și deputatului socialist Artiom Lazarev, care s-a pronunțat atunci cu vehemență împotriva dreptului nejustificabil la autodeterminare oferit găgăuzilor, în semn de protest depunându-și mandatul de deputat în Parlament.
Cu timpul, societatea găgăuză, cu o populație majoritar vorbitoare de limba rusă și cu simpatii puternice pentru Rusia, a devenit un factor puternic al influenței ruse în Moldova. Deși regiunea nu a evoluat într-o zonă separatistă după modelul Transnistriei, însă sub influența Moscovei a rămas un punct nevralgic în sistemul statal moldovenesc, în permanență agitând reflexele antimoldovenești ale liderilor politici găgăuzi, care nu odată au recidivat în istoria recentă. Pe tot parcursul existenții Găgăuz Yeri, liderii politici de la Comrat în permanență au sfidat caracterul unitar al statului Republica Moldova, contestând autoritatea lui finală asupra politicii externe și interne.
Limba și cultura națională găgăuză au degradat
Mult timp Chișinăul oficial a ignorat problema găgăuză, mulțumindu-se cu o aparentă acalmie politică în regiune. Mai mult, partidele de stânga de la guvernare chiar au încurajat anumite încercări ale liderilor de la Comrat de a-și extinde autonomia politică, ignorând necesitatea explorării plenare a componentei etno-culturale a statului special al Găgăuz Yeri. Drept rezultat, în condițiile funcționării statului special al regiunii, limba și cultura națională găgăuză au degradat constant până la dispariție în mai multe zone ale vieții publice din autonomie. Pe când rusificarea vieții societății găgăuze a luat amploarea unui proces generalizat pe fundalul marginalizării de-facto a limbii române. S-a ajuns până la situația lamentabilă când în autonomia găgăuză limba română este total exclusă din circuitul oficial, iar utilizarea ei în publicul cotidian este întâlnită cu repulsie și chiar agresivitate.
Nu a dat rezultate palpabile nici politica președintei Maia Sandu și a Guvernului PAS în abordarea problemei autonomiei găgăuze printr-un efort de incluziune și de emancipare națională a populației regiunii, încercând să se asigure că dezvoltarea identității găgăuze se realizează într-un mod care respectă suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova. Eforturile Chișinăului actual se concentrează pe promovarea limbii și culturii găgăuze, într-un cadru care evită rusificarea și susține o integrare pe cât posibilă armonioasă în statul moldovenesc. Însă găgăuzii refuză în majoritatea lor sa să se integreze în societatea moldovenească, în primul rând, prin studierea limbii române. Ei rămân străini aspirațiilor de civilizație a majorității cetățenilor moldoveni, șițuindu-se în opoziție militantă ideii de integrare europeană în favoarea Rusiei revanșei imperiale. Aceste aspirații politice dominante în societatea găgăuză sunt abil orchestrate de actorii locali pro-ruși, care îndeplinind comanda Moscovei adâncesc diviziunile interne în societatea moldovenească și complică mult perspectivele de integrare europeană a Moldovei.
Miza Moscovei pe factorul găgăuz
Ultimele evoluții politice de la Comrat nu lasă dubii privind miza Moscovei pe factorul găgăuz cu scopul compromiterii aspirațiilor de integrare europeană a Republicii Moldova. Moscova indubitabil pariază pe asmuțirea separatismului economic și politic găgăuz în speranța că el va servi drept pretext pentru întârzierea sau chiar blocarea proceselor de aderare, având în vedere criteriile stricte ale UE privind stabilitatea politică și integritatea teritorială a statelor candidate.
Recentul congres de la Moscova organizat de gruparea Șor, controlată totalmente de serviciile speciale ruse, a fost încă o acțiune care vine să arate „nesupunerea” autonomiei găgăuze față de puterea centrală de la Chișinău. Deocamdată, autoritățile de la Chișinău se ciocnesc de probleme serioase în gestionarea situației problematice din regiunea găgăuză, cu greu făcând față provocărilor Kremlinului, care folosește această autonomie în războiul său hibrid împotriva Republicii Moldova.
Găgăuzii din Ucraina au înțeles
Moscova abil difuzează dezinformarea și propaganda pentru a-i manipula pe găgăuzii din Republica Moldova, profitând și de filiera partidelor pro-ruse, care folosesc războiul informațional drept o armă politică și electorală. Această propagandă imperială mult timp a contaminat și mințile găgăuzilor stabiliți în Ucraina, în mediul cărora simpatiile pro-ruse au fost puternice. Însă după 2014, după ocuparea Crimeii și a regiunilor estice de către agresorii ruși, găgăuzii din Ucraina au început radical să-și schimbe optica prin care priveau Rusia. Ei au înțeles că Rusia nu este un prieten, ci un dușman, un ocupant. De aceea, mentalitatea și viziunile găgăuzilor din Ucraina au suferit schimbări cardinale. După februarie 2022, găgăuzii pro-ruși în Ucraina au devenit pro-ucraineni și anti-ruși, găsindu-se într-o antiteză izbitoare cu consângenii lor din Republica Moldova rămași și azi rusofili de o malignitate pronunțată.
Schimbarea considerabilă și rapidă a mentalității, viziunilor și preferințelor geopolitice ale etnicilor găgăuzi din Ucraina s-a produs pe fundalul agresiunii militare ruse, care a contribuit radical la consolidarea identității ucrainene ca factor decisiv al amplificării patriotismului ucrainean civic, găgăuzii ucraineni regăsindu-se plenar în marja acestui patriotism. În Republica Moldova procesul de incluziune a etnicilor găgăuzi în societatea moldovenească comportă valențe opuse cazului ucrainean. Spre deosebire de identitatea ucraineană în proces de consolidare rapidă și consistentă, identitatea națională a etniei majoritare în societatea moldovenească rămâne difuză, comportând toate betegiile moldovenismului vulgar antiromânesc de confecțiune sovietică.
Până își rezolvă moldovenii problema identitară
În aceste condiții, găgăuzii din Republica Moldova nu simt niciun stimulent de a se integra în societatea moldovenească lipsită de identitate națională distinctă și, în speță, de a studia limba majorității etnice care nici nu este în stare să se pună de comun acord asupra denumirii propriei limbi. Minoritatea găgăuză, cum de altfel și toate alte minorități naționale din Republica Moldova, vor ezita și în continuare să se integreze în societatea moldovenească atât timp, cât majoritatea etnică nu va fi purtătoarea unei valori culturale distinse cu care merită să te asociezi.
Erzațul cultural și lingvistic moldovenesc, deosebit de cel firesc românesc, nu poate să fie atrăgător pentru minorități și să prezinte o valoare pe care merită să ți-o asumi. De aici și concluzia despre perpetuarea stării de dezbinare a societății moldovenești până la momentul omogenizării identitare a majorității etnice prin asumarea plenară a conștiinței naționale românești, unica capabilă să elibereze mentalul colectiv în Republica Moldova de moștenirea sufocantă a trecutului colonial și să garanteze respectul cuvenit din partea minorităților pentru majoritatea etnică a românilor moldoveni în propria țară.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.