Liderul Partidului Liberal (PL), Mihai Ghimpu, a comentat în cadrul unei ediții „Adevărul LIVE” impactul protestelor asupra evoluțiilor politice curente. Liderul liberal se referă în mod explicit la numărul mare de polițiști implicați în asigurarea securității cartierului în care domiciliază președintele Partidului Democrat din Moldova (PDM), Vlad Plahotniuc, unde e amplasat și sediul formațiunii pe care o conduce acesta. Cele câteva mii de polițiști implicați, raportate la miile de protestatari, îl fac pe Mihai Ghimpu să concluzioneze că Vlad Plahotniuc nu se teme de proteste. Pentru a-și fundamenta concluzia, liderul liberal îl asociază pe Vlad Plahotniuc cu secretarul general al RSS Moldovenești, adică îi atribuie controlul absolut asupra instituțiilor statului și puteri dictatoriale, suficiente pentru dezamorsarea oricărui pericol.
Remarcile liderului PL sunt interesante, dar incomplete și, oarecum, derutante. În primul rând, nu există temei pentru ca liderul PDM, Vlad Plahotniuc, să se teamă de proteste. Doar organizatorii insistă pe caracterul pașnic al acestora. Mai mult, experiența zecilor de proteste din perioada 2015-2016 a demonstrat că ele chiar au fost și sunt pașnice. Sigur, liderul PL poate invoca propriul exemplu din 20 ianuarie 2016, care l-a marcat profund, probabil. Spre deosebire de liderul liberal, cel democrat nu permite contactul personal al cetățenilor cu domnia sa, decât dacă aceștia reușesc să treacă cordoanelor pazei sale personale de corp și, în general, a cordoanelor de securitate eșalonată a edificiilor în care trăiește și activează. În al doilea rând, jonglarea cu cifrele referitoare la numărul de protestatari versus numărul de polițiști care asigură securitatea, nu este de natură să inducă frica sau, dimpotrivă, s-o anihileze. Numărul protestatarilor este important pentru ca organizatori să-și estimeze potențialul de susținere.
Totuși, dacă s-ar insista pe importanța numărului participanților la manifestațiile organizate de către politicienii din opoziția extraparlamentară, atunci acest număr ar trebui să fie raportat la numărul participanților la manifestațiile organizate de cele mai mari și influente partide. Este vorba despre PDM – cel mai influent partid de guvernământ, cu resurse nelimitate, de tot genul; și de Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) – formațiunea cu cel mai vast masiv electoral, de aproximativ 40%. În acest sens, imaginile cu cele trei-patru mii de protestatari din Piața Marii Adunări Naționale, care se revoltă împotriva anulării scrutinului din 3 iunie 2018, trebuie comparate, fie și vizual, cu cele 70 de mii, raportate de Publika TV, care au venit la 13 ianuarie 2016 în scuarul Teatrului de Operă și Balet pentru a-i susține candidatura lui Vlad Plahotniuc la funcția de prim-ministru. Sau trebuie comparate cu cele 20 de mii de protestatari, raportați de ziarul Аргументы и Факты, ca participanți la protestul din 24 septembrie 2017, organizat PSRM împotriva anulării referendumurilor inițiate de către șeful statului, Igor Dodon. Acum, dacă cineva se întreabă – cum de în scuarul Teatrului de Operă și Balet au încăput 70 de mii de susținători ai PDM, iar la recentele proteste din Piața Marii Adunări Naționale abia de au fost numărate vreo trei-patru, maximum șapte mii de protestatari, aceștia trebuie să admită existența efectelor optice, care induc percepții eronate și nicidecum efectele propagandistice, manipulatoare a partidelor mari, deservite de media-holding-uri.
În privința comparării puterii lui Vlad Plahotniuc cu cea a secretarilor generali, trebuie să menționăm că observațiile și constatările liderului liberal, Mihai Ghimpu, sunt absolut insuficiente. Vorba e că secretarii generali dețineau pârghiile puterii în mod legal, în baza faimosului Articol 6 din constituția URSS, care afirma în mod expres forța conducătoare și directoare a partidului, și care îi plasa pe secretarii generali undeva între Dumnezeu și societate. Dar în bază căror virtuți personale și documente legale fundamentale deține puterea totală liderul PDM, Vlad Plahotniuc? La această întrebarea liderul liberal, Mihai Ghimpu, nu răspunde. Păcat, fiindcă o țară întreagă știe că anume domnia sa a fost unul dintre promotorii fervenți ai politizării instituțiilor de drept și de reglementare, fiind și semnatar al unui Protocol secret, în acest sens! Apoi, o țară întreagă își amintește că dintre liderii politici anume Mihai Ghimpu a susținut inițial protestele de mare amploare împotriva miliardului furat. Dacă PL rămânea de partea protestatarilor nu mai era nevoie de constituirea partidelor Platforma „DA” și PAS. Numai că la foarte scut timp, același lider liberal, Mihai Ghimpu, a refuzat să susțină protestele, trecând de partea liderul PDM, Vlad Plahotniuc, evident, de dragul salvării vectorului european al Republicii Moldova.
Întrebarea sacramentală este – de ce pledoaria lui Mihai Ghimpu și a Partidului Liberal în favoarea vectorului european s-a soldat cu acumularea de către Vlad Plahotniuc a unei puteri echivalente cu cea a secretarilor generali? Dacă ar răspunde onest la această întrebare, atunci ar ajunge la concluzia că nu de proteste trebuie să se teamă cineva, ci de protocoale secrete, semnate în numele binelui fără margini și opreliști.
Experții IPN