Victor Osipov, ambasadorul Republicii Moldova în Austria şi Slovacia, consideră neproductiv faptul ca Republica Moldova să aștepte soluții magice de la OSCE sau de la oricare altă organizaţie internaţională pentru soluționarea conflictului transnistrean. „În acelaşi timp, ele ne oferă o şansă unică – să facem astfel încât „echilibrul intereselor” să ţină cont şi de Republica Moldova şi să împiedice orice încercare de a submina interesele noastre naţionale. Sunt sigur că, din moment ce noi înşine vom găsi modalităţi mai eficiente de a realiza dezideratul reintegrării, OSCE şi alţi parteneri internaţionali vor face şi ei mai mult pentru a ne susţine”, a declarat Victor Osipov, care este și reprezentant permanent pe lângă OSCE, Oficiul ONU şi Organizaţiile Internaţionale de la Viena, transmite IPN.
„Întotdeauna şi pentru toţi actorii e loc de mai bine, există „rezerve” de creştere a eficienţei, idei alternative etc. În ce priveşte OSCE, eu consider că trebuie să se plieze mai mult pe interesele naţionale ale Republicii Moldova, care este stat participant şi se confruntă pe teritoriul său cu probleme şi fenomene ce încalcă flagrant integritatea sa şi dreptul internaţional. Cunosc bine însă că organizaţia, prin definiţie, are anumite limite în promovarea unei abordări, care ar ţine de interesul exclusiv al unui stat participant şi se poate baza în acţiunile sale doar pe „echilibrul intereselor””, a menționat Victor Osipov într-un interviu pentru www.lact.ro, Laboratorul pentru Analiza Conflictului Transnistrean – program de cercetare din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.
Ambasadorul a menționat că, din anul 2009 până în prezent, a conlucrat sau a monitorizat activ, în funcţie de ipostazele sale, cu toate preşedinţiile OSCE. Este vorba despre președințiile Greciei, Kazahstanului, Lituaniei, Irlandei, Ucrainei, Elveţiei, Serbiei, Germaniei, Austriei, Italiei, Slovaciei şi, cea curentă, a Albaniei. Profilul acestor state este foarte diferit, implicit, politica lor externă, distanţa dintre ele şi Republica Moldova, interdependenţele şi interesele în politica lor externă. Şi aceasta trebuie să arate un lucru invizibil pentru majoritatea oamenilor, dificultăți suplimentare pe care le au diplomaţii în promovarea intereselor naţionale în funcţie de cine sunt partenerii de discuţii aflaţi în poziţie de forţă la o anumită etapă.
„Preşedinţia în cadrul OSCE, fie ea şi rotativă, are un impact hotărâtor în conducerea organizaţiei pe parcursul mandatului anual. Trebuie de spus, că diplomaţia noastră a reuşit în perioada despre care vorbesc să menţină conflictul prelungit în estul Republicii Moldova pe agenda OSCE şi al altor organizaţii internaţionale. În anumite momente chiar a excelat, având în vedere ponderea mult prea redusă şi resursele limitate. Secretul, după mine, constă în perseverenţa conducerii de stat, care trebuie să excludă rabaturile la interesul naţional şi să fie consecventă în politica internă şi externă, iar în acest context, diplomaţii au un suport solid pentru a promova interesele naţionale, chiar şi cu resurse mici. Fără a exagera calitatea de ansamblu a acestor documente, voi aminti că deja de mulţi ani Consiliul Ministerial al OSCE reuşeşte să adopte o declaraţie privind evoluţia negocierilor doar referitor la reglementarea transnistreană şi nici despre un alt conflict activ sau prelungit. Astfel, la cel mai înalt nivel posibil în OSCE toate statele participante reconfirmă aderenţa la principiul de bază al potenţialei reglementări: respectarea independenţei, suveranităţii şi a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova în cadrul frontierelor sale internaţional recunoscute. Şi nu e puţin lucru”, a notat reprezentant permanent pe lângă OSCE.
Întrebat despre evoluția dialogului dintre Chișinău și Tiraspol, fostul vicepremier pentru reintegrare a menționat că este un proces sporadic. Este un proces incert în ceea ce ţine de potenţialul său rezultat politic, în cadrul căruia Guvernul Republicii Moldova se axează prioritar pe soluţionarea diverselor probleme, generate de conflict, cu care se confruntă populaţia pe ambele maluri ale Nistrului. „Această abordare este corectă, în primul rând, din punct de vedere umanitar, dar şi în ceea ce priveşte creşterea încrederii populaţiei din stânga Nistrului faţă de malul drept şi faţă de conducerea politică de la Chişinău. În acelaşi timp, se vede că este o metodă puţin productivă în ce priveşte rezolvarea definitivă a conflictului, ba chiar şi a unor probleme curente, cum ar fi cea a drepturilor omului şi altele”, a declarat Victor Osipov.
Potrivit lui, o caracteristică evidentă a unui asemenea proces constă în faptul că autorităţile separatiste creează cu regularitate noi situaţii de criză, după care toată negocierea şi eforturile partenerilor internaţionali se consumă pentru a le soluţiona. Iar odată rezolvate problemele, de acest fapt beneficiază autorii lor, cei care le-au creat sunt scoşi de sub presiunea societăţii, căreia i se oferă o soluţie existenţială sau alta, fie şi pe o perioadă de timp. În asemenea condiţii, când toţi lucrează implicit la asigurarea confortului ei, nu văd cum administraţia neconstituţională de la Tiraspol ar avea vreo motivaţie să negocieze soluţionarea politică definitivă a conflictului.