„Dacă Moldova vrea să fie cunoscută, ea trebuie să fie mediatizată”, un moldovean francez

[Interviu Info-Prim Neo cu Nichita Macovei, administratorul societăţii „Casa Moldova”, din oraşul Nantes, Franţa] [ - Încercaţi de câţiva ani să comercializaţi vinuri moldoveneşti pe piaţa franceză. În ce măsură sunt cunoscute ele, ştie oare francezul de rând că Moldova este o ţară vinicolă, cu tradiţii?] - A afirma că francezii cunosc vinurile moldoveneşti ar fi un neadevăr, atâta timp cât, o buna parte dinte ei, au dificultăţi de a determina poziţia geografica a Moldovei, situând-o în Balcani, Africa de Nord sau Caucaz. Nici chiar mărcile de referinţă nu sunt cunoscute. Bineînţeles că sunt persoane, diverşi oficiali sau turişti rătăciţi prin beciurile de la Cricova sau Mileştii Mici, care au văzut sau au auzit câte ceva, intre doua păhărele, dar asta e o excepţie care confirma regula generala: despre Moldova se ştie mai nimic... [ - Si cum reuşiţi să comercializaţi vinurile noastre?] - Reuşim dificil. Noi comercializam vinuri de 4 ani şi încercam să ne adaptăm la condiţiile pieţei franceze. Sunt mai multe mecanisme care pot contribui la promovarea unui produs, unul ar fi un buget de marketing substanţial. Aceasta investiţie ne-ar asigura volume de vânzări în reţele comerciale naţionale deja existente. Din păcate, nu-i cazul nostru. Nu avem posibilitate sa facem investiţii, nu avem de unde. Şi atunci folosim un alt mecanism, adică încercam să creăm reţeaua proprie de distribuţie, concentrându-ne pe o clientelă specifică de meserie: mici magazine specializate (cave), restaurante, mici hoteluri, braserii, clienţi particulari. Volumul de vânzări e mult mai mic, dar sigur. [ - Ce înseamnă (cave)?] - Cave (în română cramă sau beci) e un magazin specializat de vinuri, unde vânzatorul (cavistul) este, de regula, o persoană competenta care cunoaşte vinurile, vinificaţia si care a făcut studii sau cursuri despre vin. Până şi ei, nu cunosc vinurile moldovenesti, dar asta nu-i grav. Faptul că o ţara este necunoscută, lasă posibilitatea de a fi percepută ca o ţară exotică, nu sunt repere negative, ca să-şi facă o imagine proasta. Cu alte cuvinte, potenţialul cumpărător de vinuri rămâne neutru şi poate chiar curios - „ce-i cu această Moldovă şi cu vinurile ei?”. O poziţie neutră constituie un factor, care facilitează dialogul iniţial, la fel şi dorinţa de a afla ceva nou. Francezii sunt curioşi si open mind. Şi sunt mari amatori de vin, asta-i sigur. Unui francez îi place şi poate să vorbească ore în şir despre vin şi să-şi aducă aminte ce a băut ieri, săptămâna trecută şi acum două săptămâni, şi la Crăciun, astfel că, dacă i se propune un vin rar, el e dispus să-l cumpere. Iar dacă mai ai şi o istorie pentru fiecare vin, dar una adevărată, atunci ai câştigat partida, poate să devină un amator fidel de vin moldovenesc. Mai este o condiţie pe care nu vreau s-o uit, aveam s-o uit: vinul trebuie sa fie bun! [ - În afară de aceste cave, unde mai găsiţi clienţi potenţiali? Care dintre ei pot fi fidelizaţi? Ce vinuri le propuneţi?] - Acum 4 ani, „Casa Moldova” a fost importator, apoi a apărut pe piaţă o alta societate, „Tzar Wines”, cu un potenţial financiar mult mai important, aşa că am devenit parteneri şi în mod automat distribuitor pe regiunile Pays de la Loire şi Bretagne. Nu este lipsă de clienţi, important este să reuşim să creăm o reţea operaţională de distribuţie. De aceea organizăm diverse prezentări cu degustarea vinurilor, participăm şi la unele saloane-expoziţii, care au loc în oraşul Nantes sau în regiune. Propunem o gama de vinuri de circa 50 de referinţe, in special Chateau Vartely, Purcari, Imperial-vin, Acorex, Dionisus şi alti producatori. Spuneam că francezii sunt curioşi si receptivi, deci, trebuie să ne gândim cum să-i surprindem în continuare, să le oferim vinuri noi şi, totodată, să încercam să intram în reţelele de supermarkete, unde potenţialul este enorm. [ - Are Moldova alte produse cu care ar putea să-i impresioneze pe francezi?] - Nu mi-am pus serios această întrebare, dar cred că o bună parte din produsele agroalimentare moldoveneşti ar fi procurate cu plăcere de francezi - mă refer în special la fructe şi legume. Actualmente, suntem în perioada unde lumea se converteşte la bio şi la produsele ecologice, vrea să ducă un mod sănătos de viaţă şi încearcă sa rămână tânăra şi mobilă până la adânci bătrâneţe. Aceasta opţiune bio, la început timidă, a devenit treptat o religie modernă nu doar pentru populaţia avută, dar şi pentru cea cu venituri medii. Există o cerere importantă pe piaţă de produse naturale. De ce sa nu propunem şi noi ceva? Că doar nu ducem lipsă de cireşe, struguri, mere, pere şi cartofi? Locuiesc de mai mulţi ani la Nantes şi-mi fac cumpărăturile ca un francez de rând, cred ca n-am să surprind, dacă spun că aici fructele şi legumele, în majoritate, nu au gust. Cu siguranţă că francezii ar aprecia bunătăţile moldoveneşti cu calităţi gustative deosebite. Va fi dificil la început, există o groază de impedimente, începând cu birocraţia moldoveneasca şi terminând cu cea europeana, dar când vrei sa obţii o piaţa de desfacere, e nevoie de un efort substanţial. [ - Chiar şi oficiali din Moldova spun că pentru a promova imaginea bună a produselor moldoveneşti pe pieţele europene şi nu doar, este necesar mai întâi să fie promovată o imagine bună a ţării. Chiar recent, în cadrul unei întâlniri cu presa, lucrul acesta îl afirma ministrul agriculturii şi industriei alimentare.] - Este important nu doar să fie spus, dar şi să se facă. Pentru că totul începe cu imaginea tarii, categoric. Dacă aş fi ministru sau funcţionar la o reprezentanţă a Moldovei sau la o ambasadă, aş încerca să obţin organizarea unui An al Moldovei în Franţa sau a unei luni, sau măcar a unei săptămâni moldoveneşti. Ştiu, costă mulţi bani, multe eforturi. Dar dacă e atât de greu, să facem o acţiune pe plan local, în regiunea unde locuiesc eu. Cu expoziţii, cu materiale promoţionale, cu concerte, cu folclor, cu artizanat, cu bucătărie moldovenească. Aş face pe dracu”n patru ca să dau o imagine pozitivă şi de lungă durata. Mi-amintesc că în februarie 2011 a fost luna Poloniei în Nantes - oraşul mişuna de polonezi, în vreo 30 de baruri cântau artişti polonezi, se servea mâncare poloneză, aveau loc spectacole, expoziţii, workshop-uri, cenacluri literare şi Zubrovka lor peste tot. Recent, a fost luna Rusiei, când va fi luna Moldovei? Unde sunt oamenii care ştiu să organizeze asemenea acţiuni de promovare? Dacă Moldova vrea să fie cunoscută, ea trebuie să fie mediatizată. Să vă dau un exemplu concret: de câte ori sunam la Ambasadă Republicii Moldova la Paris, dădeam de un personal care se plângea tot timpul: nu avem resurse, nu avem buget... Am făcut, în mai 2011, la un hotel, o prezentare de vinuri şi am cerut de la ambasadă nişte material publicitar despre Moldova - turism, folclor, bucătărie naţională. Nu avem în franceză, sunt în engleză, mi s-a răspuns. Vi se pare normal? E posibil ca o ambasadă în Franţa sa nu aibă materiale în limba franceza? Unde s-a văzut aşa ceva? Numai la moldoveni! Am auzit că lucrurile s-au schimbat, se vorbeşte că în prezent avem în Franţa un alt ambasador, unul bun. Şi chiar am aflat din presă că a făcut o acţiune de promovare a vinurilor moldoveneşti, la care au fost invitaţi oameni de afaceri francezi, reţele de magazine. Însă oficialii moldoveni ar trebui sa înţeleagă ca o singură acţiune nu este suficienta, nici două, nici trei, e nevoie de un plan de acţiune de lunga durata, e nevoie de voluntate politica şi oameni competenţi, care au vocaţie, suflet, care vor şi pot munci… şi de un pic de noroc. Avem vinuri excelente, multe comparabile cu cele franceze şi cu vinurile bune de alte origini. Nu calitatea vinurilor e problema. Uneori, chiar şi cu bugete mai mici se pot obţine rezultate bune, dacă oamenii antrenaţi în acest proces de promovare a imaginei ţării şi a imaginei produselor ştiu cum să o facă, dacă sunt competenţi şi devotaţi muncii lor. [Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo]