„Dacă ar fi trăit ar fi fost un mare poet”, George Călinescu

La sfârşit de august 1917, cu aproape 72 de ani înainte ca limba română să devină limba oficială a statului Republica Moldova, la spitalul nr.1 din Chisinau se stingea din viaţă unul dintre cei mai valoroşi poeţi ai acestui pământ, care a lăsat drept moştenire poezia „Limba noastră”. Poezia a devenită Oda incontestabilă a limbii române şi, ulterior, Imnul de Stat al Republicii Moldova, notează Info-Prim Neo. Născut în Basarabia, într-o familie de preot, participant la luptele de la Mărăşeşti, Alexe Mateevici a trăit doar 29 de ani, reuşind să rămână pentru totdeauna autorul celei mai frumoase poezii dedicate limbii materne. Un împătimit al gliei strămoşeşti şi al limbii române, preotul Alexe Mateevici declara la primul congres al învăţătorilor moldoveni din Basarabia din mai 1917: „Trebuie să ştim că suntem români, strănepoţi de-ai romanilor, şi fraţi cu italienii, francezii, spaniolii şi portughezii. Aceasta trebuie să le-o spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu lumină dreaptă. N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut”. În iunie 1917, cu prilejul inaugurării cursurilor pentru învăţători, cu numai două luni înainte de moartea sa prematură, Alexe Mateevici dădea citire poeziei „Limba noastră”. „Dacă ar fi trăit, ar fi fost un mare poet. Numai Eminescu a mai ştiut să scoată atâta mireasmă din ritmurile poporane”, scria George Călinescu, în „Istoria literaturii de la origini până în prezent”. Directorul Institutului de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Vasile Bahnaru, a declarat pentru Info-Prim Neo, că „Alexe Mateevici este una din personalităţile remarcabile ale culturii româneşti din Basarabia de la începutul secolului XX. Pe lângă faptul că a fost un mare poet, a fost şi un mare patriot român, un excelent cunoscător al limbii, literaturii şi istoriei românilor, în literatură înscriindu-se în direcţia literară promovată în scrierile lui Ion Creangă, Ioan Slavici, George Coşbuc, Alexandru Vlahuţă, Constantin Stere şi Paul Bujor”. Vasile Bahnaru susţine că Alexe Mateevici a fost un continuator al tradiţiei ardelene, unde relaţiile intelectualităţii cu masele populare erau extrem de intime. „Alexe Mateevici, supranumit „lebăda Basarabiei”, a fost un tribun al simţirii şi al sufletului românilor basarabeni de la începutul secolului 20”, a mai spus Vasile Bahnaru. Alexe Mateevici a plecat în lumea celor drepţi la 13 august (stil vechi), fiind bolnav de tifos exantematic. A fost înmormântat la Cimitirul central de pe strada Armenească.