Lipsa unei prevederi legislative care să reglementeze durata maximă de aplicare a măsurii preventive „obligația de a nu părăsi țara” este o omisiune contrară Constituției. Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate în cauză, ridicată de un avocat, transmite IPN.
În sesizarea către instanța constituțională, avocatul a menționat că, din cauza acestei imprecizii în legislație, unui client de-al său i-a fost prelungită de zece ori interdicția de părăsire a țării, astfel fiindu-i limitat dreptul la libera circulație.
Deși articolul 178, alineat 3, din Codul de Procedură Penală spune că durata măsurilor preventive nu poate depăși 30 de zile şi, după caz, poate fi prelungită motivat, nu este reglementat faptul de câte ori poate fi aplicată măsura. Magistrații constituționali admit că această omisiune generează încălcarea dreptului constituțional al persoanei de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle.
Potrivit deciziei adoptate, se impune reglementarea în articolul 178 al Codului de Procedură Penală a termenului maxim pentru care poate fi dispusă măsura preventivă „a obligației de a nu părăsi țara”. Până la înlăturarea viciului de neconstituționalitate se vor aplica termenele totale stabilite de articolul 191 din Codul de Procedură Penală – pe un termen de cel mult 60 de zile.
