 |
|
| Dionis Cenușa, Columnist principal | |
Deflagrația războiului rusesc împotriva Ucrainei la finele lunii februarie a sporit, în mod natural, interesul statelor est-europene cu agendă pro-europeană pentru o actualizare calitativă a relației cu Uniunea Europeană (UE). Practic, pe întreaga durată a agresiunii rusești (încă nefinalizată), Ucraina, Moldova și Georgia și-au canalizat eforturile diplomației pe obiectivul de obținere a statutului de stat candidat de accedere la UE. Depunerea aplicației pentru candidatură și completarea chestionarelor, derulate în lunile martie-mai, sunt urmate acum de anunțarea verdictului UE. Comisia Europeană se va expune pe marginea candidaturii de aderare depusă de Ucraina, Moldova și Georgia în următoarele zile (17 iunie). Președintele ucrainean Volodymyr Zelensky a subliniat că decizia privind candidatura Ucrainei va influența „viitorul Europei” (Interfax, Iunie 2022). Evident, nu există nicio relație de cauzalitate explicită dintre durabilitatea proiectului UE și perspectiva de aderare (deocamdată, negarantată) pentru Ucraina. Totuși, situația din această țară devine o responsabilitate inevitabilă a UE, dacă cea din urmă vrea să (re)capete sensul de securitate regională pe flancul său estic. Din acest considerent, oferirea statutului de candidat de aderare la UE pentru Ucraina are o semnificație ce depășește cu desăvârșire simbolismul geopolitic, bazat pe rezistența colectivă occidentală împotriva revizionismului militarist rusesc. Astfel, statutul de candidat are o utilitate practică urgentă, care, pe lângă stabilizarea securității europene, mai include și obiectivul strategic de reconstruire post-război în vecinătatea imediată a UE.
Pozițiile statelor membre vizavi de candidatura ucraineană diferă. În timp ce Polonia, Lituania și alte țări baltice, dar și Irlanda, și Italia, susțin demersul Kievului, Danemarca și Olanda ar avea cele mai mari rezerve. Acestea consideră că parametrii instituționali și legislativi din Ucraina trebuie să fie îmbunătățiți înainte de acordarea statutului de candidat (Bloomberg, Iunie 2022). În mod indirect, obiecțiile danezo-olandeze s-ar răsfrânge automat de asemenea asupra atitudinii față de Moldova și Georgia. Din raționamente politice și strategice, celelalte două țări est-europene implementatoare ale acordurilor de asociere nu pot fi favorizate în detrimentul Ucrainei, care este prioritizată în majoritatea capitalelor europene și la Bruxelles. Totodată, succesul ucrainean va avea efect pozitiv în lanț pentru ceilalți. Concomitent, un eșec în aprobarea candidaturii pentru Ucraina ar putea bloca parcursul pentru Georgia și Moldova.
Cursa pentru candidatură are loc în mod separat în cele trei țări asociate. Ucraina apelează la o combinație de argumente morale și tehnice. Pe de o parte, UE este chemată să susțină cauza ucraineană, unde prevalează ideea că statul ucrainean se apără împotriva Rusiei atât pe motiv de apărare națională, cât și pentru idealuri europene. Pe de altă parte, partea ucraineană reamintește că au fost atinse unele progrese în domeniul reformelor, în particular, pe anti-corupție și justiție, inclusiv pe timp de război. Moldova este următoarea la rând care face o promovare activă a demersului pro-candidatură. Argumentele dominante țin de proximitatea istorico-lingvistică, prin filiera identității românești, și intențiile reformatoare ale guvernării. Spre deosebire de reformele din Ucraina, cele moldovenești au o putere probatorie inferioară, deoarece noua generație de reforme structurale legate de combaterea corupției, modernizarea capacităților instituționale sau justiție au început foarte recent. În cazul Georgiei, autoritățile sunt prinse într-o capcană a imaginii negative externe, rezultate din neîncrederea față de partidul de la guvernare și gestionarea deficientă a scandalurilor legate de relația dintre putere și opoziție, influența oligarhilor (Bidzina Ivanishvili), persecutarea surselor media de opoziție, nerespectarea repetitivă a drepturilor omului. Deși percepția privind corupția endemică din Georgia este minoră, comparativ cu cea vizavi de statele din Balcanii de Vest, dar și din Ucraina și Moldova, UE privește sceptic la autoritățile georgiene, imputându-le declinul din domeniul instituțiilor democratice. În loc să demonstreze o schimbare radicală de atitudine pe intern, factorii decizionali din Georgia atacă însă vocile critice din Parlamentul European, acuzate de un soi de „colaboraționism” politic cu principalele forțe ale opoziției georgiene.
În acest context local și regional divers, există trei scenarii majore de evoluție a situației în jurul deciziilor legate de candidatura de aderare la UE în rândul „trio-ului asociat”.
Scenariul 1: Ucraina - “prima în rând” (1+2)
Ucraina are cele mai mari șanse să obțină statutul de candidat, înainte de Moldova și Georgia. Țara este prima din „trio-ul asociat” care a depus aplicația și a completat chestionarul UE. Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Irlanda și Italia s-au exprimat în favoarea candidaturii pentru Ucraina. Comisia Europeană susține de asemenea această opțiune, mai ales că instituțiile UE realizează că statutul de candidat va impulsiona moralul în spatele apărării ucrainene împotriva agresiunii rusești.
Acest scenariu corespunde cu solicitarea Kievului de a fi avantajat în raport cu Georgia și Moldova, care s-au alăturat la inițiativa Ucrainei pentru a valorifica contextul regional și deschiderea decizională de la Bruxelles. Dacă UE și statele membre se vor decide să traducă în viață acest scenariu, atunci “trio-ul asociat” ar putea fi decuplat. În consecință, Ucraina va fi separată de Georgia și Moldova, care fie ar putea primi statutul de candidat potențial sau doar o perspectivă europeană concretă. Ulterior, guvernele de la Tbilisi și Chișinău și-ar putea facilita demersul pro-candidatură invocând precedentul ucrainean.
Scenariul 2: Ucraina și Moldova – doar doi candidați potențiali (2+1)
O altă turnură de situație în jurul candidaturii de aderare are în centrul atenției Ucraina și Moldova. Ambele au sprijinul Comisiei Europene și sunt privite mai apropiate atât din punctul de vedere al stabilității instituțiilor democratice, cât și al raportului cu factorul rusesc. În acest context, este omis faptul că Georgia a fost victima agresiunii rusești încă în 2008, adică șase ani înainte de anexarea Crimeii și instaurarea separatismului militarizat în regiunea Donbas din estul Ucrainei.
Pentru acest scenariu se prefigurează o tendință de abordare “la pachet” a Ucrainei și Moldovei, exemplificată recent prin sincronizarea acestor țări cu sistemul european a operatorilor de transmisie din domeniul electricității (ENTSO-E), începând cu mijlocul lunii martie 2022. Cu toate acestea, maximul pe care l-ar putea obține două state din „trio-ul asociat” este statutul de candidat potențial. O asemenea opțiune ar fi venit din partea Germaniei pentru Ucraina și poate deveni o soluție de compromis acceptată de Franța, inclusiv Danemarca și Olanda, unde există unele obiecții fundamentale. Același format este posibil pentru Moldova, care nu poate primi un statut mai avansat decât Ucraina. În asemenea caz, UE va accepta să spargă “trio-ul”, Georgiei fiindu-i recunoscută perspectiva europeană, iar Ucraina urmată de Moldova vor beneficia de statutul de candidat potențial, similar cu cel care îl dețin Bosnia și Herțegovina și respectiv Kosovo în „sala de așteptare” a UE.
Scenariul 3: “Trio-ul intact” – toți cu perspectivă europeană (1+1+1)
Cel de-al treilea scenariu cu grad ridicat de verosimilitidune constă în recunoașterea egală a perspectivei europene pentru Ucraina, Moldova și Georgia, cu excluderea candidaturii sau a statutului de candidat potențial. Diferențierea majoră dintre țări ar putea cuprinde cerințele formulate de către Comisia Europeană sub formă de condiționalitate, asupra îndeplinirii cărora se va reveni ulterior, în urma unei evaluări individuale repetate a aplicațiilor pentru candidatură.
Un asemenea scenariu va permite păstrarea intactă a “trio-ului”, dar cu costuri de imagine pentru guvernele naționale, pe de o parte, și a UE, pe de altă parte. Or, la nivel local, autoritățile centrale de la Kiev, Chișinău și Tbilisi vor trebui să explice (iar pe alocuri să justifice) reticența UE, sub presiunea criticii adunate de la segmentele pro-UE (Ucraina, Georgia) sau cele pro-ruse din societate (Moldova). Iar la nivel european, ar putea apărea unele neînțelegeri politice între statele sceptice față de politica “ușilor deschise” și, respectiv, instituțiile UE și restul statelor membre, care admit posibilitatea lărgirii europene spre Est, împreună sau după Balcanii de Vest.
În loc de concluzii...
Reieșind din semnalele transmise din interiorul UE, este cert faptul că instituțiile UE, la nivel de Comisie Europeană și Parlament European, sunt în favoarea acordării candidaturii pentru Ucraina și Moldova (cu unele rezerve în cazul Georgiei). Acest lucru se va reflecta în “opiniile” Comisiei Europene, care, chiar dacă pot fi pozitive, nu vor impune statele membre să dea răspuns afirmativ. Filtrul final la stabilirea verdictului pe marginea candidaturii celor trei țări asociate – Ucraina, Moldova și Georgia – constă din negocieri complexe pentru atingerea unui vot unanim în interiorul Consiliului UE (care reprezintă guvernele naționale), unde decid toate statele membre.
Unitatea națională pe marginea statutului de candidat de aderare la UE, care este alimentată de războiul de apărare națională (anterior de revoluția democratică din 2014), scoate în evidență Ucraina. Moldova se confruntă cu o polarizare geopolitică, unde guvernarea pro-UE ignoră Euroscepticismul opoziției parlamentare (pro-ruse). În Georgia, toate forțele politice majore cheamă UE să ofere candidatura, dar în contextul unei guvernări discreditate și a unei opoziții în majoritatea sa pro-UE, unde vocile principale sugerează că statutul de candidat trebuie condiționat cu reforme democratice.
În contextul agresiunii rusești, factorul determinant în avansarea perspectivei de aderare la UE în interiorul Parteneriatului Estic rămâne a fi dosarul ucrainean. Este practic inevitabil că respingerea Ucrainei va crea un precedent negativ pentru Moldova și Georgia, ale căror parcurs european depinde, în prezent, atât de calitatea reformelor interne, cât și de performanța diplomației ucrainene și deschiderea capitalelor europene pentru lărgirea spre Est.
Această analiză este realizată pentru Fundația germană Hanns Seidel și Agenția de presă IPN.
Domenii de cercetare: Politica Europeană de Vecinătate, relațiile UE-Moldova, politica externă a UE și Rusia, migrația și securitatea energetică.
Urmărește-l pe Dionis Cenușa în Twitter.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.