Cunoaşterea limbii m-a ajutat să cunosc mai bine Republica Moldova, András Brett din Ungaria

[Interviu Info-Prim Neo din ciclul „Moldova-20! Încotro?”] [ – Care este motivul care v-a determinat să învăţaţi limba română?] – Am sosit în Moldova în 2008 pe un termen de 4 ani şi foarte repede mi-am dat seama că voi fi nevoit să vorbesc limba de stat ca să-mi fac treaba eficient, dar şi ca să-mi trăiesc viaţa de zi cu zi pe deplin. [ – V-a ajutat limba română să descoperiţi „o altă Republică Moldova” decât o cunoşteaţi anterior?] – Ţara se deschide dacă eşti în stare să vorbeşti cu locuitorii ei. Cunoaşterea limbii m-a ajutat mult să stau de vorbă cu oamenii şi astfel să cunosc mai profund obiceiurile locale. Am şi călătorit prin toată ţara, de la Soroca şi până la Giurgiuleşti, şi am văzut locuri şi oameni splendizi. [ – Cât de mult comunicaţi în română?] – Cel mai mult o folosesc în lucrul cu colegii mei autohtoni, apoi şi la cumpărături şi în restaurante, dar aş vrea s-o aplic şi mai mult, pentru că fără a vorbi se uită foarte uşor. [ –Cât de mult vă ajută cunoaşterea limbii române în dialogurile pe care le purtaţi cu oficialii din Republica Moldova?] – Majoritatea oficialilor vorbesc şi limbi străine, dar, desigur, se bucură atunci când află că pot vorbi cu mine şi în română, şi mă întreabă cum e posibil aşa ceva. [ – De ce credeţi că nu toţi cetăţenii Republicii Moldova cunosc şi vorbesc limba oficială a ţării în care trăiesc? Cum credeţi că se reflectă această situaţie asupra situaţii de ansamblu în societatea moldovenească?] – Răspunsul la prima întrebare e foarte simplu: cunoscând limba rusă, te descurci de minune oriunde şi oricând în ţară, dat fiind faptul că toţi o vorbesc. De aceea „alolingvii” (de altfel, acest termen – care nici nu este înregistrat de DEX – nu prea e pe placul meu) nu simt nevoie s-o înveţe (limba română – n.r.). Nu cred că ar avea ceva de câştigat din asta. Dimpotrivă, au de pierdut în mai multe situaţii, cum ar fi, de exemplu, în domeniul afacerilor, în contactele cu firme din România. Mi-ar plăcea ca această situaţie să nu aibă niciun impact negativ asupra societăţii, dar la momentan desigur nu-i aşa pentru că unii din ambele tabere (din fericire, puţinii) cred că limba lor natală e mai presus decât cealaltă limba. Eu consider că cunoaşterea a două limbi la nivel de limbă maternă e un lucru de invidiat. Nici promovarea limbii române n-ar trebui să se desfăşoare în detrimentul limbii ruse. Scopul ar trebui să fie ca toţii să vorbească ambele limbi la acelaşi nivel înalt sau, cel puţin, doi oameni să poată conversa şi să se înţeleagă, unul vorbind româna, iar altul rusa. [ – Unde şi cum învăţaţi limba română?] – În timpul studiilor universitare (cu mulţi ani în urma) am învăţat-o timp de un an, dar nu prea am reţinut nimic, fiindcă nu am vorbit niciodată. Apoi, în 2008, din întâmplare am descoperit Casa Limbii Române pe strada Kogălniceanu, am intrat şi am dat pe domnul Alexei Axan, care cu mare drag ne-a explicat modalităţile studierii şi am început să o însuşesc. Bazându-mă pe temeliile gramaticale învăţate acolo, m-am apucat să mă uit la televizor, să citesc ziarele şi, încet-încet, am început să vorbesc. Cum se zice azi: învăţarea unei limbii e un proces pentru întreaga viaţă! [Elena Nistor, Info-Prim Neo]