Cum va rămâne în memoria chişinăuienilor Consiliul municipal al capitalei de modelul 2003 – 2007. Analiză Info-Prim Neo, EPISODUL I

În R. Moldova este din nou vervă electorală. La 3 iunie vor avea loc alegeri generale locale. Despre conjunctura politică pentru actuala campanie, ofertele concurenţilor electorali şi pronosticuri se va putea vorbi doar după 4 mai, când expiră termenul de depunere a documentelor de către pretendenţii la mandatul 2007 -2011. Până atunci, ar fi potrivită o privire retrospectivă asupra prestaţiei administraţiilor care pleacă în 4 ani de guvernare locală. De altfel, legislaţia nu prevede un anumit gen de raport al aleşilor locali în faţa electoratului şi nici o formaţiune politică nu a iniţiat, benevol, o astfel de dare de seamă. De aici o primă concluzie: pentru concurenţii electorali contează doar actul alegerilor, cel al guvernării locale fiind total lipsit de importanţă. Situaţia se va perpetua atâta timp cît va fi tolerată de alegători. Mai mult, câştigătorii alegerilor au grijă să stingă interesul omului simplu pentru gradul de realizare a promisiunilor electorale pe parcursul mandatului. Observaţia se referă poate mai mult la administraţia în exerciţiu a capitalei, inclusiv Consiliul Municipal Chişinău (CMC). [CMC de mandatul 2003-2007 ca instrument de reglare a conturilor] [Sub aspect politic,] activitatea CMC a fost marcată de lupte intestine permanente. Caracterul confruntărilor a fost unul intransigent, „pe viaţă şi pe moarte”, în sens politic, dar nu numai. Au existat oameni arestaţi şi întemniţaţi perioade îndelungate, cu acordul, cu implicarea sau din cauza neimplicării CMC. Au existat înalţi funcţionari municipali demişi, de multe ori fără examinare şi motivare prealabilă, uneori cu aceleaşi încălcări ale legii şi cu încălcarea în câteva rânduri a acesteia pe acelaşi caz. Au existat fugari, dar şi transfugi prin presiune sau corupere. Nici unul din procesele penale intentate nu a avut finalitate în această perioadă de mandat. Miza a fost nu doar puterea şi fotoliile din capitală. Cine stăpâneşte capitala, stăpâneşte ţara. Multe chestiuni pe parcursul perioadei respective au fost abordate şi decise în cadrul CMC prin prisma respectivă. CMC i s-a atribuit rol de instrument în aceste reglări de conturi, dar şi rol de creator de aparenţe democratice în cazul răfuielilor politice. În CMC nu au existat alte reguli de joc decât regula votului majoritar. Dacă anumite lucruri se arătau ilegale, votul majoritar le transforma în legale. Cel puţin de formă, exponenţii votului majoritar nu au formulat în mod public îndoieli, regrete morale pentru asemenea decizii. Se pare că nu au existat prea multe tentative de căutare a compromisurilor între grupările politice concurente, la sigur că nu au existat compromisuri realizate. Regula consensului a fost străină pentru actuala componenţă a CMC. Nu a existat nici un caz, în 4 ani, ca votanţii deciziilor greşite sau ilegale să răspundă pentru ele: în faţa legii, în faţa comunităţii, sub aspect material sau moral. Pentru totul a plătit bugetul municipal, cu banii chişinăuianului simplu. Pentru prima dată în istoria Moldovei independente, CMC de mandatul 2003 – 2007, şi-a subordonat, sub aspect politic, institutul Primarului general ca autoritate locală executivă. CMC, dar şi comisiile permanente ale acestuia, cărora legislaţia în vigoare le stabileşte doar statut cu drept de recomandare, au preluat, prin uzurpare şi cu aroganţă, multe din funcţiile aparatului executiv şi ale serviciilor municipale. La încheierea mandatului CMC, majoritatea şefilor serviciilor municipale îşi deţin funcţiile cu statut de interimar şi acesta reflectă fidel starea de spirit şi de lucruri în municipiul Chişinău. Dar şi CMC, şi comisiile permanente au fost dominate de alt mecanism – fracţiunea. De multe ori membrii comisiilor permanente, au votat în plenul CMC contrar propriului vot argumentat în şedinţa comisiei. Au existat cazuri reale când consilierii au votat împotriva propriilor propuneri, expuse cu minute înainte de la tribuna centrală a CMC, pentru că aşa a fost decizia fracţiunii. Dar acestea au fost excepţii. De regulă, membrii anumitor fracţiuni veneau la şedinţă cu bifele puse în dreptul fiecărei chestiuni din ordinea de zi: „pro” sau „împotrivă”. Ca nu cumva să se uite. Dar şi mecanismul CMC, şi cel al fracţiunii a fost dominat din afară. Forţele decizionale ale CMC nu s-au aflat în CMC. În momentele de tensiune înaltă se lua pauză pentru convorbiri cu cineva din afară, în care momente sala CMC se transforma în teatrul absurdului lui Eugen Ionesco, când toată lumea face trimitere la „Ăl-de-sus”. Toate cele expuse mai sus nu au purtat încărcătură politică negativă atâta timp cît CMC a ţinut cont de alegerea chişinăuienilor făcută în 2003. Atunci, ei nu au oferit nimănui privilegiul votului majoritar, alegând în componenţa CMC, în mod judicios şi în spirit foarte european, reprezentanţi ai diferitor formaţiuni, cu viziuni şi metode diferite de guvernare şi administrare. I-au ales şi le-au spus că sunt sortiţi să se împace 4 ani, pentru că reflectă viziunile şi opţiunile diferite existente în comunitate. Lucrurile s-au agravat din momentul când au coalizat două forţe politice împotriva altor forţe politice. Au coalizat adversarii politici înrăiţi: stânga cu dreapta, fracţiunea care dispune de cele mai multe voturi, cu fracţiunea cu cele mai puţine voturi, fracţiunea cu mesaj mai mult internaţionalist şi fracţiunea cu un pronunţat mesaj naţional. Partidul Comuniştilor şi Partidul Popular Creştin Democrat s-au regăsit şi în CMC. Lucrurile s-au agravat când mesajul expediat celor două fracţiuni din afară a devenit identic, când au concis bifele din ordinea de zi a şedinţelor CMC. Analiştii politici apreciază fenomenul drept „unirea extremelor”. În politică, şi în alte domenii, fenomenele nefireşti” au şi efecte nefireşti. Unele dintre ele pot purta numele „uzurpare, „distrugere” etc. Lichidarea presei municipale cu mesaj pluralist de către aceşti doi actori politici ar fi un exemplu de „distrugere” în scop de „uzurpare”. Ca cetăţeanul – alegător să nu aibă acces la informaţie pentru a judeca despre gradul de realizare a promisiunilor electorale. Una din sursele de influenţă din afara CMC a explicat tranşant această „filozofie” majoritară, care este cunoscută în istorie şi sub alt nume. Fiind întrebată public dacă asupra destinului posturilor municipale de radio şi TV va avea posibilitate să se pronunţe şi populaţia capitalei, aceasta a „împuşcat” fraza: „Noi nu întrebăm pe nimeni. Noi decidem. Vom răspunde la întrebări în viitoarea campanie electorală”. [Sub aspect social – economic] CMC s-a prezentat tot atât de neputincios pe cît de grozav a vrut să pară sub aspect politic. [Această faţetă a activităţii Consiliului municipal Chişinău va fi examinată în episodul II al analizei „Info-Prim Neo”]