 |
|
| Dionis Cenuşa | |
Mai aproape de finele lui 2014, expresia de “stat capturat” a devenit un soi de brand de țară pentru Moldova. Opoziția extra-parlamentară a folosit cu regularitate acest calificativ pentru a descrie calitatea defectuoasă a guvernării și infiltrarea intereselor obscure în actul guvernării. Partenerii externi de dezvoltare, cu foarte mici excepții, au folosit formule mai voalate atunci când au vorbit despre “statul capturat” în Moldova. Pentru a evita o confruntare directă cu autoritățile de la Chișinău, ceea ce ar fi dus la scurtcircuitarea iminentă a dialogului. Prin urmare, aceștia au folosit drept echivalent – „politizarea puternică a instituțiilor”.
Ideea statului capturat a fost asimilată de către opinia publică, cu și mai multă ușurință, pe fundalul crizei din sistemul bancar, debordată la finele lui 2014. Pe această cale, expresia a devenit un jargon extrem de popular în jurnalistica autohtonă. Cu fenomenul “statului capturat” au fost asociate și alte activități infracționale, comise în perioada guvernărilor așa-zis pro-europene (2009-2016), suplimentar la cele din sistemul bancar.
De regulă, capturarea statului în Moldova estre atribuită doar liderului Partidului Democraților, controversatului om de afaceri, Vladimir Plahotniuc. Învinuit de complicitate în capturarea statului, oponenţii i-au atribuit numele de “păpușar”. Anume din acest raționament, protestele organizate de opoziție (RFI, Octombrie 2015), proeuropeană și pro-rusă, și derulate pe parcursul anilor 2015-2016, l-au vizat în primul rând pe Vladimir Plahotniuc. Tot la implicațiile “păpușarului” s-a referit și ex-premierul Vlad Filat în ultimul său discurs din Parlament, rostit înainte ca să fie arestat, în octombrie 2015.
În lupta acerbă între diferite tabere politice, noțiunea de “stat capturat” a fost îngustată la maxim și deseori este aplicată în contexte nepotrivite sau atribuită exclusiv lui Vladimir Plahotniuc. Foarte mulți jurnaliști și politicieni o folosesc în mod eronat, deplasând-o departe de sensul său original.
Ce este de fapt un “stat capturat”?
Fenomenul statului capturat a fost definit într-o formă mai completă și argumentată de către Fondul Monetar Internațional. Potrivit acestei definiții, statul capturat reprezintă o formă avansată de corupție, întâlnită cu precădere în țările cu economii de tranziție. În aceste țări, grupurile oligarhice tind să manipuleze afacerile publice (politicile publice) și chiar să producă noi reguli/legi, prin care să-și multiplice beneficiile economice. Conform evaluărilor realizate de către FMI și BERD la finele anilor ’90, Moldova se afla printre cele mai capturate state, îndată după Azerbaijan (CIDOB, Martie 2016), depășind-o pe Rusia și Ucraina. În aceste evaluări au fost măsurate percepțiile mediului de afaceri din țările ex-sovietice din Europa și Asia Centrală, inclusiv din fosta Iugoslavie și a țărilor din fostul bloc socialist.
Așadar, Moldova nu este nici pe departe unica țară unde există aspecte ale statului capturat. Preponderent, acest fenomen este vizibil în țările care și-au obținut independența relativ recent și unde corupția politică este mai puternică decât instituțiile democratice (alegeri, state de drept etc.) aflate în proces lent de formare.
Totuși, Moldova este diferită de celelalte țări. Aceasta se datorează faptului că cele mai importante decizii politice sunt adoptate de către un singur grup de interese, asociat de regulă cu statul capturat. Astfel, lipsește atât competiția între diverse grupuri de oligarhi, dar și separarea mai vizibilă a acestora de stat.
Când a apărut “statul capturat” în Moldova?
Datele FMI și BERD arată foarte clar că fenomenul “statului capturat” nu a apărut odată cu sau din cauza lui Vladimir Plahotniuc, ci că reprezintă o consecință a tranziției nereușite spre un stat democratic cu adevărat funcțional. În alte cuvinte, această formă de corupție, unde grupurile oligarhice se înrudesc și ulterior controlează politicul, a existat în Moldova până la criza bancară. Statul capturat a caracterizat atât guvernarea comunistă (2001-2009), cât și coalițiile de guvernare sub tandemul Filat-Plahotniuc (iulie 2009-octombrie 2015).(IPN, Octombrie 2016).
Statul capturat în perioada guvernării, practic solitare, a PDM-ului și respectiv a lui Vladimir Plahtoniuc, se deosebește însă de tot ceea ce a precedat anul 2015.
Pe de o parte, spre deosebire de Vladimir Voronin, Plahotniuc nu a derivat din sisteme politice convenționale. El a ajuns în politică după ce a supraviețuit selecția naturală ai anilor ’90, când un număr mare de afaceri din afara sectorului public erau acompaniate de activități criminale sau semi-infracționale.
Pe de altă parte, după ce a dispărut definitiv contraponderea asigurată de Vlad Filat (în 2015), la fel beneficiar al fenomenului statului capturat, mecanismul deciziilor în stat a fost preluat integral de către Vladimir Plahotniuc via PDM și alți “sateliți politici”. Prin concentrarea masivă a puterii politice în stat de către un singur actor, fenomenul “statului capturat” în Moldova a atins cote înalte, periclitând dezvoltarea instituțiilor democratice și favorizând ulterioare dizabilizări politice.
De ce partenerii externi evită expresia “stat capturat”?
Pentru prima dată, despre capturarea statului în Moldova a scris Thorbjorn Jagland, Secretarul general al Consiliului Europei, într-un articol publicat în The New York Times în august 2015. Oficialul european a spus foarte tranșant că statul capturat trebuie să fie returnat cetățenilor, după ce a deplâns efectele extrem de grave ale corupției moldovenești.
Nici până la asta și nici după, un oficial de rang atât de înalt nu a vorbit despre Moldova în asemenea termeni. Ceea ce a urmat a fost abordarea indirectă a fenomenului statului capturat și anume prin cerințele legate de de-politizarea instituțiilor statului. Astfel, Concluziile Consiliului UE din februarie 2016 au inclus politizarea instituțiilor în șirul de probleme de soluționarea cărora depindea reluarea asistenței europene pentru Moldova, asumate de guvernul lui Pavel Filip. Tot în același an, reprezentantul Comisiei Europene a reiterat că politizarea instituțiilor trebuie să fie înlăturată. (IPN, Octombrie 2016).
Cu toate acestea, oficialii occidentali își permit să fie tranșanți vizavi de statul capturat din Moldova doar în discuții informale. În acest mod, sunt evitate ostilitățile deschise între Chișinău și partenerii externi. În schimb, aceștia cer tot mai des și mai insistent de-politizarea instituțiilor, deocamdată fără a impune condiționalități stricte legate de asistența financiară externă.
În loc de concluzie...
Capturarea statului în Moldova nu trebuie tratată strict prin prisma aflării PDM-ului și a lui Vladimir Plahotniuc la guvernare. Aceștia reprezintă simptome și cauze ale sistemului democratic care suferă din cauza unor grave dezechilibre.
Dacă nu sunt înlăturate sursele acestor probleme, atunci există riscul unei istorii repetitive, Vladimir Plahotniuc fiind înlocuit de altcineva, care are intenții similare. Orice mecanism propus pentru demontarea statului capturat trebuie să garanteze demolarea sistemului creat de Vladimir Plahotniuc, dar și să împiedice orice alt oligarh sau grupuri de interese să exploateze defectele democrației moldovenești.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.