Cum l-a refuzat Filat pe Şelin şi despre „darul suptului” după Ghimpu şi Voronin. Analiză Info-Prim Neo

Cultura politică şi, în particular, cea electorală, nenăscută încă, a mai primit două lovituri în „pântecele” societăţii moldoveneşti, unde se află. Liderul PLDM, Vlad Filat a respins săptămâna trecută propunerea liderului PSD, Victor Şelin, de a se întâlni întro dezbatere publică, după ce el personal a fost tratat cu refuz de către liderul PCRM, Vladimir Voronin, şi nu i-a plăcut. Vladimir Voronin s-a remarcat, la rândul său, prin limbaj marginal într-o replică dată liderului PL, Mihai Ghimpu, care a atacat PCRM la limita decenţei în paralela cu animalul ce suge sângele la păsări. Sunt verigi din acelaşi lanţ al inculturii politice promovate în actuala campanie electorală care comportă dublu efect nociv: 1. Nu permite electoratului să se limpezească în tumultul de mesaje electorale şi în alegerea pe care urmează să o facă; 2. Coboară standardele de comunicare în societate mai jos de nivelul inteligenţei obligatorii, oferind un model periculos în acest sens întregii societăţi, dar în special tineretului şi chiar copiilor. Aceste pericole făceau şi obiectul analizei publicate lunea trecută de Info-Prim Neo {„De ce Voronin l-a refuzat pe Filat?”} Desigur, cele două cazuri se situează la poli diferiţi ai inculturii electorale, însă, oricum, fac parte din aceasta. Gestul lui Vlad Filat în raport cu Victor Şelin este cu atât mai regretabil, cu cât seamănă, ca formă, destul de mult cu cel al lui Vladimir Voronin: dur şi batjocoritor. El a spus că vrea să discute cu Voronin, „{nu cu sateliţii lui sau a lui Mark Tkaciuk})”. Preluând de la Voronin modalitatea de refuz, Filat a justificat în mare parte însuşi refuzul lui Voronin. De fapt, Filat a făcut destul de corect, ca esenţă, când nu a acceptat invitaţia liderului PSD, dar în cultura politică veritabilă, nu mimată, nu selectivă, contează şi esenţa, şi forma. Uneori, forma chiar mai mult. [Şelin a trişat şi Filat l-a ajutat] Personal Filat nu putea accepta invitaţia lui Şelin, aşa cum a fost ea formulată. El nu putea participa la dezbaterea cu Şelin la aceeaşi oră şi în acelaşi loc, după cum a cerut liderul PSD, „promise” de Filat lui Voronin. Filat nu putea accepta nici temele propuse pentru dezbatere de către Şelin. Acesta propune să se discute despre „prezent şi viitor”, nu despre „trecut şi prezent”, cum erau anunţate temele în dezbaterea Filat-Voronin. Mai întâi, în campaniile electorale, bătăliile se dau, în primul rând, pentru „trecut şi prezent”, în sensul „cine, ce a făcut şi ce face” pentru acest popor de la care se aşteaptă voturile. Şi doar în al doilea rând contează în ochii electoratului palatele de nisip pe care i le construiesc cu multă fantezie pentru viitor numeroşii concurenţi electorali. Şelin şi-a construit un atu din faptul că el şi partidul său nu au existat „în trecut” şi nu există „în prezent”, în sensul în care nu au intrat niciodată în parlament, respectiv, nu au avut responsabilităţi politice pentru actul de guvernare. În cadrul dezbaterii, Şelin oricând i-ar fi putut imputa lui Filat greşeli din trecut şi prezent, Filat fiind lipsit de această posibilitate. În ultimă instanţă, dezbaterea s-ar fi transformat în una formală, despre „ale cui castele sunt mai frumoase”, fiind, în cel mai bun caz, inutilă electoratului moldovenesc. Această situaţie scoate încă o dată în vileag faptul că varianta oportună pentru o dezbatere electorală de nivel naţional, cu efect maximal pentru electorat, ar fi fost cea în formatul Filat - Voronin. Personal Filat nu putea accepta nici invitaţia lui Şelin pentru altă oră şi alt loc. Dacă rămâne fidel invitaţiei făcute lui Voronin, Filat trebuie să ia în calcul posibilitatea că acesta se va prezenta la dezbaterea din ultima zi a campaniei electorale. În acest sens, el nu-şi poate permite să divulge secretele tehnologice pe care ar trebui să le pregăteasă pentru Voronin. Ori, nu doar în sport, ci şi în politică, înainte de „meci”, adversarii sunt studiaţi de către echipe întregi de experţi şi tenologi. La începutul campaniei electorale, într-adevăr, PSD a propus PCRM să facă o coaliţie, care nu s-a realizat doar pentru că nu a fost acceptată de comunişti. Respectiv, Filat are, parţial, dreptul să catalogheze PSD drept „satelit” al PCRM. Însă această circumstanţă nu poate servi drept motiv pentru respingerea invitaţiei la discuţie. El nu s-a obosit să caute şi să formuleze argumente barem din cele formulate mai sus. De fapt, varianta cea mai reuşită ar fi fost să-i ofere lui Victor Şelin în calitate de adversar la dezbatere pe oricare din membrii staffului său electoral sau chiar din cadrul partidului său. O discuţie privind „palatele de nisip” ar fi putut susţine oricine. Un refuz prin acceptare ar fi fost o mişcare mult mai fină şi conformă principiilor culturii politice şi ale culturii în general. Liderul PSD a expediat invitaţia pentru Vlad Filat prin intermediul presei şi nu direct, nu pe cale oficială. Mai degrabă a contat pe efect electoral decât pe acceptarea invitaţiei. Se poate spune că Şelin a trişat, electoral, iar Filat l-a ajutat să-şi atingă scopul. Prin forma prin care şi-a formulat refuzul, liderul PLDM a omorât în faşă sau, cel puţin, a compromis propria idee privind necesitatea şi oportunitatea dezbaterilor publice electorale de nivel naţional. Şi dacă fiul lui Ioan cel Groaznic şi cel al lui Taras Bulba puteau avea ceva vină în faţa părinţilor lor, ideea dezbaterilor nu are, categoric, niciuna. [Despre darul suptului la moldoveni...] Despre schimbul de replici Ghimpu-PCRM, Voronin-Ghimpu privind „suptul sângelui” sunt mai puţine lucruri de spus şi mai multe lucruri de făcut. Calculatorul se împortiveşte să scrie semnificaţiile atribuite acestei sintagme de către unii lideri care pretind să reprezinte şi să conducă naţiunea. În cazuri de acest fel, este loc pentru o autosesizare obligatorie, urgentă, dacă nu şi a autorităţilor electorale, atunci a societăţii civile cu toate componentele ei. Organizaţiile societăţii civile, presa, care se consideră cu normele morale acasă, sunt în drept şi sunt obligate să taxeze astfel de comportament marginal. Diversele proiecte de monitorizare a campaniei electorale, foarte utile, de altfel, ar trebui modificate urgent în aşa fel ca să includă şi anumiţi indici de pe segmentul culturii politice. Pentru că nu este vorba despre un caz accidental, de o întâmplare regretabilă. O sumedenie de astfel de cazuri indică asupra faptului că avem de a face cu tehnologii electorale bine reglate, utilizate conştient, care afectează codul moral al naţiunii, inclusiv al copiilor şi tineretului. În context: moldovenii spun despre beţivanii satului că aceştia au „darul suptului”. Se pare că şi unii politicieni moldoveni au sindromul „îmbătării de putere”, de cred că li se permite totul. Poate îi înţărcăm? [Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo]