„De fapt, problema principală rezidă nu atât în abilitățile criminale ale lui Ilan Șor, cât în starea de fapt a societății moldovenești. Vorba e că Găgăuzia a devenit fieful unui personaj criminal abia după ce această cale a fost parcursă: de raionul Orhei, populat preponderent de etnici moldoveni/români; raionul Taraclia, populat preponderent de etnici bulgari; municipiul Bălți, populat preponderent de etnici ucraineni și ruși, care a fost la un pas de a deveni și fief al lui Șor...”
---
Plaiul de vis va fi guvernat în regim online, de pe meleagurile Pământului Făgăduinței
În autonomia găgăuză s-a profilat foarte clar perspectiva guvernării regiunii în regim online, de peste hotarele Republicii Moldova. De fapt, nu este o surpriză, trebuie să recunoaștem că opinia publică a fost anunțată în avans că votând pentru candidatul Evghenia Guțul la alegerile pentru funcția de guvernator, alegătorii votează pentru Ilan Șor. Respectiv, formal, nimeni n-ar trebui să aibă pretenții față de acțiunile postelectorale ale escrocului fugar, condamnat la 15 ani de pușcărie, care a câștigat alegerile pentru funcția de guvernator de la distanță, în regim online. Mai mult, imediat după alegeri, legitimitatea pretențiilor lui Ilan Șor au fost confirmată de președintele Adunării Populare a Găgăuziei (APG), Dmitri Constantinov, care a mers în ospeție la învingător, în Israel, pentru a stabili planul de acțiuni privind guvernarea online a regiunii.
În mod firesc, acțiunile guvernării online au demarat cu procedura învestirii în funcție a guvernatorului Găgăuziei, care a fost pregătită și finanțată de Ilan Șor. Cel puțin, APG nu a adoptat vreo decizie privind finanțarea procedurii de învestire. A urmat procedura publică de prezentare a componenței Comitetului executiv, subordonat guvernatorului, care a fost, de asemenea, dirijată de Ilan Șor, ignorând procedurile legale de consultare a APG, (vezi articolul 51(6) al Statului Găgăuziei). Pentru ca deputaților APG să nu le treacă prin minte să încerce influențarea componenței Comitetului executiv, a fost organizat un miting popular de susținere a componenței executivului găgăuz, așa cum a fost stabilită de o companie internațională, angajată de Ilan Șor. În astfel de circumstanțe, un grup de deputați al APG au încercat, totuși, relativ timid, să se revolte: „Susținătorii motivați financiar ai partidului Șor au cerut ca Adunarea Populară să aprobe imediat componența Comitetului executiv, a cărui listă fusese anunțată cu o zi înainte de domnul Șor de la un monitor de televiziune. Subliniez, nu de guvernator, ci de domnul Șor, ignorând prevederile Statului Găgăuziei”. Revolta respectivă a produs, de fapt, o senzație.
Șantajul – procedeul preferat al lui Șor în confruntarea cu APG
De o manieră absolut impertinentă, încercarea deputaților APG de a se revolta a fost combătută imediat de unul dintre reprezentanții selectați de Ilan Șor: “Sau APG confirmă componența Comitetului executiv, sau guvernatorul o dizolvă”, cum se zice – tertum non datur. Pentru ca deputaților APG să nu li se pară glumă o eventuală confruntare cu interesele lui Ilan Șor, acesta din urmă i-a avertizat de o manieră specifică mentorului său – Vlad Plahotniuc, că ar putea recurge la șantaj: “Am spus că nu voi permite nepotismul, și că, printre altele, componența Comitetului executiv se va forma pe baza selecției profesioniștilor! Dar când am văzut lista candidaților lui Constantinov, era plină de amante, cumetri și chiar copii ai deputaților. Prin urmare, l-am refuzat decisiv pe Constantinov să aprobe o astfel de compoziție”.
Ironia sorții este că în confruntarea cu președintele APG Ilan Șor are un credit de legitimitate incomparabil mai mare față de cel al lui Constantinov. Vorba e că pentru marioneta lui Șor – Evghenia Guțul, la funcția de guvernator au votat peste 27 mii de alegători, ceea ce e de aproximativ 90 de ori mai mult decât pentru alegerea lui Dmitri Constantinov în funcția de deputat al APG, ultimul acumulând doar vreo 300 de voturi. Astfel, Șor se simte în drept să stabilească regulile de joc și principala intrigă a politicii regionale – dreptul de a ține în secret sau a divulga numele deputaților APG, care au dorit să-și promoveze amantele, cumetrii și rudele în componența Comitetului executiv.
După cum ne-am convins, șantajul lui Ilan Șor la adresa deputaților APG este unul complex, având trei componente: a) presiunea străzii prin convocarea rapidă a mitingurilor plătite ale miilor de susținători; b) amenințarea cu dizolvarea APG; c) amenințarea cu divulgarea informațiilor privind viața privată a deputaților APG. În replică, unul dintre vicepreședinții APG, Gheorghi Leiciu, a declarat că amenințarea cu dizolvarea forului legislativ regional este prematură, existând temei pentru compromisului. Potrivit lui Lieciu: “Dreptul dizolvării Adunării Populare este aplicabil numai dacă hotărârile acesteia sunt ilegale. Dacă hotărârile Adunării Populare sunt legale, în baza prevederilor legislației, guvernatorul nu se poate dizolva decât pe el însuși. Pentru că nicio decizie ilegală a bașcanului nu va fi acceptată nici de deputați, nici de instanțele de judecată. Asta pentru ca acei oameni care promovează această idee să înțeleagă clar acest lucru. Ideea de a impune forțat, a încovoia…, nu va funcționa pentru voi, băieți. Există cerințe legale”.
Limba găgăuză – piatra de poticnire pentru șorlatani
Vicepreședintele APG are, oarecum, dreptate. În mod neașteptat elementul salvator pentru APG în confruntarea cu Șor a devenit Legea locală privind extinderea sferei de aplicare a limbii găgăuze, adoptată la 26 octombrie 2018. Potrivit articolului 26 al legii menționate, dedicat cerințelor privind utilizarea limbii găgăuze de către persoanele publice: „Deputații Adunării Populare a Găgăuziei, membrii Comitetului executiv, oficialii autorităților publice, conducerea organelor de drept și ai organelor judiciare, începând cu anul 2021, trebuie să cunoască limba găgăuză și să o folosească la nivelul necesar îndeplinirii atribuțiilor lor oficiale. Șefii Direcțiilor principale care fac parte din Comitetul Executiv al Găgăuziei și avizat de Adunarea Populară a Găgăuziei sunt obligați să cunoască limba găgăuză, iar această cerință este o condiție prealabilă pentru aprobarea unui post”. În astfel de circumstanțe, când din componența Comitetului executiv, stabilită de Ilan Șor, 1/3 nu posedă limba găgăuză, APG poate contesta eventuala dizolvarea a forului legislativ regional la Curtea de Apel etc.
Este de remarcat că șantajul lui Ilan Șor la adresa APG a motivat deputații să se consolideze pentru a rezista presiunilor. În acest sens, în vâltoare confruntării, a fost adoptat în prima lectură proiectul legii privind departamentele sectoriale ale Comitetul executiv al Găgăuziei, care condiționează suplimentar accederea în funcția de șef al departamentelor Comitetului executiv. Respectiv, un șef de departament trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: a) să fie cetățean al Republicii Moldova; b) domiciliul pe teritoriul UAT Găgăuzia; c) în privința acestuia nu trebuie să existe măsuri de protecție judiciară; d) să aibă studii superioare corespunzătoare profilului de management sectorial; e) să aibă cel puțin trei ani de experiență în domeniul de profil al departamentului relevant; f) să cunoască limba găgăuză; să aibă o reputație impecabilă. Noile condiții îngustează și mai mult câmpul de manevră pentru ambițiile lui Ilan Șor de a controla în totalitate Comitetul executiv. Evident, guvernatoarea nou-aleasă a Găgăuziei – substituentul lui Ilan Șor, nu va promulga vreodată o astfel de lege, însă este curios că APG a avut curajul să ridice atât de sus ștacheta pentru calitățile potențialilor membri ai Comitetului executiv. Și mai curios este că clauza referitoare la reputația ireproșabilă este, în general, descalificantă pentru orice persoană promovată de Ilan Șor. Ultimul, potrivit legislației Republicii Moldova, este șeful unei organizații criminale organizate. Dubii în privința integrității lui Ilan Șor nu pot exista de principiu. Acesta a recunoscut pentru organele de anchetă că l-a mituit pe un ex-prim-ministru cu $250 milioane. De asemenea, el a recunoscut public că achită organizarea mitingurilor pentru destabilizarea situației social-politice din țară.
Având în vedere cele menționate mai sus, ajungem la concluzia că după trei luni de la alegerea noului guvernator al Găgăuziei avem, de fapt, o criză regională, despre care nu putem ști cum va fi soluționată. Pe de o parte, formal, șantajul lui Ilan Șor poate fi combătut aplicând cerințele legale invocate de deputații APG. Pe de altă parte, deocamdată, nu putem ști cât de eficient poate fi șantajul privind viața privată a deputaților APG, la care face referință Ilan Șor. De asemenea, nu putem ști care va fi comportamentul instanțelor de judecată în eventualitatea perpetuării litigiului dintre guvernator și APG. Recentul caz de reținere a unui mesager șorlatan pentru încercarea de a mitui primarul de Ocnița ne sugerează că resursele financiare de care dispune Ilan Șor sunt, deocamdată, nesecate. Dacă poate arunca $30 mii pentru a motiva schimbarea apartenenței politice a unui primar, atunci ar putea avea resurse nu doar pentru motivarea neofiților renașterii naționale. Experiența ne demonstrează că, din păcate, etalarea potențialului financiar al sorlatanilor ar putea, în principiu, influența și voința politică a unor deputați din ASG, dar și balanța dreptății justiției moldovenești.
Consecințele pescuitului în ape tulburi...
Lucrurile care se întâmplă generează întrebări – cum s-a ajuns în situația când resursele financiare obscure ale lui Ilan Șor pot influența viața politică din Găgăuzia în măsură s-o pericliteze? Probabil, succesul lui Ilan Șor este, în mare măsură, cauzat de strategia elitelor regionale privind pescuitul în ape tulburi. Exemple în acest sens sunt multe. Astfel, practic, toți contracandidații substituentului lui Ilan Șor – Evghenia Guțul, la funcția de guvernator s-au plâns public despre încălcarea flagrantă a legislației electorale – finanțarea ilegală, coruperea masivă a alegătorilor, implicarea persoanele de peste hotare etc. Dar niciunul dintre ei nu a dorit să conteste încălcările la Comisia Electorală Centrală a Găgăuziei (CECG) sau în organele justiției. De exemplu, contracandidatul Serghei Cimpoieș s-a destăinuit public că alegerile au fost o înșelăciune completă. Fostul guvernator Mihail Formuzal, contracandidat și el, s-a exprimat mai plastic: „Licitația a avut loc! Lotul numărul unu – Găgăuzia. Vândută!".
Și principalul contracandidat, reprezentantul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), Grigori Uzun, a preferat să ia apă în gură. În locul acestuia a vorbit unul dintre liderii formațiunii, Vlad Batrîncea: „Din punctul nostru de vedere, Evghenia Guțul a fost susținută de Moscova ... Iar dacă Uzun ar fi luptat în aceasta campanie cu Guțul, rezultatul ar fi fost cu totul altul... În condiții foarte grele, când toate elitele Găgăuziei au lucrat pentru candidatul de la Șor, Uzun a obținut un rezultat demn”. Recent, punctul de vedere al lui Vlad Batrîncea a fost confirmat de liderul PSRM, Igor Dodon, care a declarat public (vezi min 47.30 -48.50) că alegerile guvernatorului Găgăuziei s-au desfășurat cu multe încălcări: „dar noi nu am mers să contestăm pentru că am respectat opinia locuitorilor găgăuzi, dar așa campanie eu nu am văzut, am avut experiența din 2009, cred că am avut vreo 20 de campanii naționale și locale, de tot felul, eu așa ceva nu am mai văzut... să dea așa bani eu nu am mai văzut, eu am văzut multe, credeți-mă. Eu am opinia mea despre ce s-a întâmplat în Găgăuzia... și aceste promisiuni și aceste concerte și aceste live-uri... s-a încălcat totul ce s-a putut încălca. Dar noi nu am contestat și consider că noi am luat o decizie corectă, pentru că până la urmă găgăuzii au ales. Cum au ales, cum s-au lăsat influențați..., ei au ales”. Interesantă atitudine față de procesul electoral! De ce n-ar putea fi extinsă și asupra alegerilor prezidențiale, parlamentare etc.? Pe viitor, de ce ar trebui să protesteze și să conteste eventuala falsificare a alegerilor de nivel național? De fapt, nu este de mirare, Igor Dodon și PSRM au această atitudine doar față de alegerile regionale. Ei au susținut consolidarea elitelor regionale din Găgăuzia împotriva puterii centrale și în timpul referendumului ilegal din 2 februarie 2014, lucru pentru care Dodon a fost decorat. Respectiv, și de această dată Igor Dodon s-a revoltat doar împotriva încercărilor autorităților centrale de a interveni pentru a pune capăt fărdelegilor nemaivăzute, nicidecum împotriva celor care au admis încălcarea legii.
Intervenția autorităților centrale nu a fost convingătoare, deși s-a făcut la îndemnul opiniei publice. Chiar în ajunul zilei alegerilor unul dintre cei mau cunoscuți lideri de opinie din regiune s-a revoltat de inacțiunile CECG: “Este de remarcat faptul că, cu cât ne apropiem de ziua alegerilor guvernatorului Găgăuziei, cu atât observăm mai multe încălcări flagrante, ignorarea directă de către unii candidați a normelor articolului 111 din Constituția Republica Moldova, Legea „Cu privire la statutul juridic special al Găgăuziei, Statutul Găgăuziei și Codul Electoral al Găgăuziei… CECG nu acordă nicio atenție și nu reacționează la încălcările grave ale legislației electorale, de parcă nu avem campanie electorală, ci tranzacționăm la bursă, cine va plăti mai mult pentru votul alegător”. Dar, încercarea autorităților centrale de specialitate să intervină pentru a curma încălcarea legislației electorale a fost întâmpinată cu proteste vehemente din partea întregii elite politice regionale, deputații APG făcând corp comun în favoarea câștigătorului alegerilor prin metode ilegale.
Astfel, s-a confirmat odată în plus că, în orice caz, pentru elitele regionale e mai importantă consolidarea împotriva puterii centrale, decât respectarea normelor de drept, chiar și cu prețul supunerii intereselor Găgăuziei interesului unui escroc cu acte în regulă, precum este Ilan Șor. Respectiv, consecințele urmează încă să se manifeste în toată profunzimea și amploarea lor.
Concluzii
Deocamdată, după trei luni de zile după alegerile guvernatorului Găgăuziei, plaiul de vis promis de Ilan Șor riscă să se transforme într-o banală zonă conflictuală. Sigur, nu este exclus ca banii lui Șor să servească în calitate de remediu atenuant al conflictului. Deși este dificil de crezut că suportul internațional pentru dezvoltarea Găgăuziei va reveni la nivelul anterior, cel puțin atâta timp cât regiunea devine un fief al unui criminal.
De fapt, problema principală rezidă nu atât în abilitățile criminale ale lui Ilan Șor, cât în starea de fapt a societății moldovenești. Vorba e că Găgăuzia a devenit fieful unui personaj criminal abia după ce această cale a fost parcursă: de raionul Orhei, populat preponderent de etnici moldoveni/români; raionul Taraclia, populat preponderent de etnici bulgari; municipiul Bălți, populat preponderent de etnici ucraineni și ruși, care a fost la un pas de a deveni și fief al lui Șor. În general, potrivit rezultatelor alegerilor precedente și a sondajelor de opinie, Ilan Șor și gruparea sa criminală are sute de mii de susținători. Recentele alegeri din Găgăuzia, urmate de criza politică regională, sunt doar un revelator al gradului decăderii morale a societății moldovenești, oricare at fi cauzele acestei decăderi – sărăcia cronică; criza recentă a securității regionale; proasta guvernarea la nivel central etc. Orice s-ar spune, este absolut cert că un mare segment al societății moldovenești consideră că a fura în proporții deosebit de mari, așa cum a făcut-o Ilan Șor, este o virtute, în niciun caz nu viciu sau mare păcat. Este adevărat că dragostea pentru hoți este condiționată, ea se extinde doar asupra acelor hoți care binevoiesc să se împartă cu potențialii susținători cu ceea ce li se strecoară printre degete. Bogdaproste – fură, dar ne dă și nouă!
Este uimitor că autoritățile unei societății cu un segment semnificativ de cetățeni care admit că hoția este o virtute se încăpăținează să promoveze integrarea țării în Uniunea Europeană (UE). Și mai uimitor este că UE se arată dispusă să susțină o astfel de țară. Așa se întâmpla lucruri minunate și asta face viața interesantă și în cea mai săracă țară a Europei.
