Analiză IPN: Liberalizarea regimului de vize în spaţiul european pentru cetăţenii moldoveni şi criza din Crimeea sunt verigi ale aceluiaşi lanţ – oricât ar părea de neaşteptată această idee, la prima vedere. Şi nu atât pentru că s-au produs în aceeaşi perioadă de timp, că influenţează mult şi direct viaţa de astăzi a cetăţenilor Republicii Moldova, cât pentru că influenţează, direct şi puternic, mentalitatea lor, opţiunile lor legate de propria viaţă şi cursul de dezvoltare al propriei ţări, pentru viitor.
---
Pe moment, aceste două verigi-elemente, abolirea vizelor pentru călătoria în Europa şi criza din Crimeea, au cel mai mare potenţial de constituire şi consolidare a lanţului de viziuni şi acţiuni, legate de integrarea europeană ca idee naţională.
În Europa în călătorie, dar şi la muncă
Pe de o parte, decizia, definitivă şi irevocabilă, a Uniunii Europene de a acorda moldovenilor dreptul de liberă circulaţie, în cel mai scurt timp, aduce beneficii, reale şi imediate, directe şi sesizabile, întregii societăţi şi fiecărui om în parte. Despre noile şi importantele oportunităţi, pe care le deschide libera circulaţie pentru tineri, în special studenţi, oameni de afaceri, membri ai multelor familii stabiliţi permanent sau temporar şi în Occident, şi în Moldova, turişti, persoane bolnave care au nevoie de tratament şi consulturi în centre medicale calificate etc., s-a vorbit suficient şi nimeni nu le mai poate pune la îndoială. Din inerţie, necunoscătorii, scepticii sinceri sau interesaţi să diminueze importanţa liberei circulaţii, continuă să afirme că aceasta nu oferă dreptul la muncă, şi de aceea nu ar reprezenta o mare „achiziţie” pentru cetăţenii moldoveni. Afirmaţiile respective conţin o doză mare de neadevăr şi chiar de rea-credinţă, pentru că, în realitate, libera circulaţie în ţările europene creează toate condiţiile legale pentru căutarea unui loc de muncă şi semnarea unui contract oficial de muncă. Toată lumea care şi-a căutat până acum o ocupaţie în Occident poate confirma că lucrul cel mai greu şi mai periculos se întâmplă până la şi nu după obţinerea unui serviciu. Abolirea vizelor va facilita obţinerea unui loc de muncă, fără intermediari, fără frică, fără pericole, inclusiv financiare, pentru sănătate şi chiar pentru viaţă, fără exploatări de tot felul, inclusiv sexuale ş.a. Un contract de muncă legal permite şederea oricărui cetăţean moldovean în ţările UE mai mult decât cele 60 de zile prevăzute după abolirea vizelor. Dar nici aceasta nu contează cel mai mult.
Circulaţie formatoare de mentalitate
Cel mai mult contează că circulaţia nestingherită, firească, a noastră, a tuturor, în partea dezvoltată a lumii, va contribui substanţial la deschiderea ochilor, sufletului şi minţii spre un mod mai adecvat de viaţă pentru specia umană, decât am fost obişnuiţi până acum, inclusiv în perioada sovietică, spre standarde şi reguli de joc, formulate şi respectate de toată lumea. Este tocmai cazul similar celor foarte puţini cetăţeni sovietici care au avut norocul să poată pleca peste hotare şi să simtă şocul diferenţei dintre propaganda oficială a partidului de guvernământ de atunci şi realităţile vieţii occidentale. Nu-i vorbă, are şi lumea occidentală păcatele sale, însă păcatele noastre, generate din necunoaşterea, neaplicarea şi nerespectarea acestor standarde şi reguli, pe care occidentalii le-au adoptat decenii şi chiar secole în urmă, sunt mult mai mari şi ne complică viaţa, în mod nejustificat, mult mai mult decât o merităm, ca oameni. De aici şi până la schimbări de mentalitate şi priorităţi geografice şi geopolitice nu este prea mult. De aici şi până la sprijinul acordat de tot mai mulţi сetăţeni moldoveni ideii naţionale de integrare europeană este, de asemenea, foarte puţin.
Vizele ca model pentru eurointegrare
În sensul acesta, procesul de obţinere a regimului liberalizat de vize constituie în sine un model de configurare a mentalităţii proeuropene, cu toate elementele inerente unui proces foarte complex şi foarte complicat, dar, de aceea şi foarte firesc. Din 2010 şi până acum, acest proces a cunoscut de toate: de la susţinere deplină până la sabotare directă şi indirectă. A cunoscut euforia unei idei noi cu aşteptări şi promisiuni de realizare rapidă şi uşoară. O astfel de abordare a putut să-l coste funcţia şi chiar cariera politică nu doar pe fostul ministru de externe, actualul prim-ministru, Iurie Leancă, ci şi formaţiunea, fruntaş al căreia este – PLDM. A cunoscut etapa de scepticism declarat, uneori în forme triumfătoare, afişate de PDM şi liderul acestuia, Marian Lupu. A cunoscut, de asemenea, perioada de „târg politic”, promovat de foştii parteneri de AIE 1 şi 2 în persoana PL şi a liderului acestuia Mihai Ghimpu, care vroiau cu tot dinadinsul să voteze legile solicitate de UE în schimbul vizelor, inclusiv, legea egalităţii de şanse, însă doar cu condiţia unor cedări din partea colegilor de la guvernare. Comportamentul opoziţiei parlamentare şi neparlamentare de anumită culoare a avut şi el impactul său asupra stărilor de spirit din societate, legate de confruntarea orientărilor pro-estice şi pro-vestice, uneori a tras chiar foarte greu la cântar.
Într-un fel, o atitudine mai constantă a demonstrat în problema vizelor iniţiatorul ideii, PLDM şi liderul acestuia, Vlad Filat. Acum, când ideea este ca şi realizată, contează mai puţin, dacă acest comportament a avut la bază convingerea politică în justeţea cauzei sau, în perioade mai grele, deznădejdea politică, generată de situaţia foarte complicată pe alte segmente ale vieţii politice. Contează că s-a muncit mult, că, până la urmă, s-au căutat şi s-au găsit în comun soluţiile, cu compromisurile reciproce inevitabile, pentru gravele crize politice din interiorul coaliţiei de guvernământ, care ar fi putut arunca în aer orice idee nobilă, inclusiv cea privind liberalizarea regimului de vize. Dar, cel mai important, ideea vizelor a reuşit, pentru că a fost una din foarte puţinele idei, lansate vreodată de clasa politică autohtonă, care au o valoare cu adevărat naţională şi se referă la interesul cu adevărat al fiecărui cetăţean al ţării. Componentele unei asemenea valori şi beneficiile generale au fost expuse mai sus. Cetăţeanul înţelege şi acceptă costurile şi riscurile unei idei, dacă politicienii sunt în stare să-i arate mai întâi beneficiile acesteia. Chiar şi cetăţeanul care a fost indiferent sau chiar ostil ideii. Este un model verificat, după care ar trebui promovate şi alte elemente ale ideii generale care se vrea naţională, cea de integrare europeană a Moldovei şi a cetăţenilor ei.
Cade din nou „cortina de fier”?
Prin contrast, în aceeaşi perioadă, criza din Crimeea a adus majorităţii cetăţenilor din Republica Moldova o avalanşă de nesiguranţe, nelinişti şi frici, din care fiecare îşi caută soluţiile pentru sine, dar şi pentru ţara sa, în măsura în care o consideră ţara sa. Ceea ce s-a întâmplat cu peninsula Crimea, din cadrul ţării vecine, Ucraina, şi, în special, ceea ce se va întâmpla după aceasta, arată asupra posibilităţii reale de revenire la principiile „războiului rece” ca modalitate a ordinii mondiale, dacă se va reuşi evitarea stării de război „fierbinte”. Spre deosebire de perioada trecută a „războiului rece”, liberalizarea regimului de vize în spaţiul european, a oferit cetăţenilor Moldovei şansa alegerii, şansa alternativei.
Dacă data trecută ne-am pomenit cu toţii, neîntrebaţi, de partea „sumbră”, a „cortinei de fier”, liberalizarea regimului de vize, în particular, şi integrarea europeană, în general, lasă, practic, fiecăruia dintre noi şansa alegerii, de care parte să fie el personal. Fiecare dintre noi a obţinut şansa, cel puţin, a refugiului într-o parte a lumii care demult nu mai generează gulaguri, deportări în masă, colectivizări forţate şi foamete în masă. Aceasta pentru că, cel mai degrabă, perioada destinderii internaţionale a luat sfârşit şi va reîncepe delimitarea spaţiilor de pe glob după criteriile siguranţei vieţii şi securităţii persoanei, a respectării drepturilor omului, a bunăstării…
A venit timpul alegerii
Dar siguranţa personală este mai greu de obţinut în mod individual, chiar în condiţiile şanselor şi alternativelor. De aceea şi ţara urmează să se pună la un adăpost mai sigur. La această etapă istorică, unul mai real şi mai sigur decât integrarea europeană ca mentalitate, proces şi structură nu există. Şi, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Aşa cum a fost posibilă urgentarea liberalizării regimului de vize pentru moldoveni pe fundalului evenimentelor din Ucraina, în general, tot atât de posibilă poate fi aderarea la UE, în termeni pe care nu ni i-am putut imagina până la criza din Crimeea. Zilele acestea şi oficialii europeni au tras anumite semnale în acest sens. Un termen real, de exemplu, ar putea fi unul de 2-3 ani, maximum 4, pentru că mai târziu ar putea fi prea târziu şi pentru Moldova, şi pentru Europa.
Aceste calcule pornesc şi de la oportunităţile politice interne ale Republicii Moldova, dar şi de la posibilele evoluţii internaţionale. De exemplu, practica arată că Federaţia Rusă post-sovietică manifestă comportament războinic odată la 5-7 ani. Această periodicitate este caracteristică războaielor interne din Cauzcaz, apoi manifestării de „dragoste fraternă” în războiul împotriva Georgiei, acum împotriva Ucrainei, iar, după calcule elementare, zona de influenţă, la care pretinde deschis Rusia, încă nu a fost acoperită în totalitate. Este de aşteptat că ea va avea nevoie de câţiva ani ca să diminueze prejudiciile care le va înregistra inevitabil pe arena internaţională şi în plan intern după anexarea Crimeei, dar cu prima ocazie va pune în aplicare prevederile invenţiei proprii în legislaţia internaţională, potrivit cărei poate accepta alipirea oricărui teritoriu care desfăşoară un referendum în acest sens, inclusiv sau în special sub ţeavă de Kalashnikov. Nu trebuie să fii profet ca să înţelegi că prima pe listă stă regiunea transnistreană a Republicii Moldova. De la Tiraspol până la Chişinău se poate ajunge în puţine minute. A venit timpul alegerii, timpul coacerii şi punerii în aplicare a ideii naţionale, nu credeţi?
Valeriu Vasilică, IPN
