Cristofor Aldea Teodorovici: Promovez pe orice cale muzica părinţilor mei

{Interviu Info-Prim Neo cu interpretul Cristofor Aldea Teodorovici, fiul regretaţilor Ion şi Doina Aldea Teodorovici, din ciclul „Anul 2012 în viaţa Moldovei şi a moldovenilor”. Interviul nr. 9 din 12} [ – Anul 2012 a fost dedicat marilor artişti Ion şi Doina Aldea Teodorovici. Cum a decurs anul, pe cât de plin în evenimente, amintiri şi sentimente a fost?] – Anul acesta a adus multe bucurii. A început foarte inspirat cu un turneu realizat cu trupa mea, Adriana Rusu şi actorul Nicolae Jelescu de la Teatrul Alexei Mateevici. Într-adevăr a fost multă muncă, dar a fost un an fructuos, pentru că de la început mi-am dat seama că trebuie să cânt multe piese şi la chitară. Și la Paris, şi la New York, şi la Washington am fost primiţi cu braţele deschise şi de Ambasada Moldovei şi de Ambasada României, de toţi românii şi moldovenii care erau peste tot. Pe de altă parte, pe parcursul anului am fost în multe şcoli şi licee din ţară. Liceul de la Buiucani, situat pe strada pe care am locuit eu cu părinţii, a fost numit în memoria lor – Liceul cu profil artistic „Ion şi Doina Aldea Teodorovici”, ceea ce mă bucură foarte mult. La Paris am avut vreo trei concerte pe parcursul verii şi în toamnă, unde am cântat muzica părinţilor mei, piese de ale noastre cu o tentă de jazz contemporan. În toate aceste evenimente am încercat să introducem acea notă muzicală, mai jazz, care ne inspiră pe noi, şi în acelaşi timp am dat o nouă suflare muzicii părinţilor mei. Dacă e să mai vorbim de concertele care au avut loc în Republica Moldova, a fost cel de pe 20 aprilie, desfăşurat cu Dorel Burlacu Band, care are peste 20 de oameni în echipă. În astfel de componenţă a avut lor şi Festivalul „Două Inimi Gemene”, ediţia a X-a, jubiliară. În 2012 s-au împlinit 20 de ani de la trecerea în nefiinţă a părinţilor, eu am împlinit 30 de ani, adică am avut tot felul de evenimente rotunde. Din evenimente au mai fost şi câteva concerte în România. [ – Prin ce a fost deosebită ediţia jubiliară a Festivalului „Două Inimi Gemene”?] – În fiecare an avem ceva deosebit la festival şi în acest an am avut ceva deosebit, am adus ţări care nu au mai fost: Irlanda, China, Serbia şi altele. Şi a fost pentru prima oară când am cântat cu orchestra cu care am evoluat şi pe data de 20 aprilie – eu, alături de Adriana Rusu, Valentin Boghean, Nicu Ţărnă, Tatiana Cerga, Karizma. Cred că a fost foarte inspirat pentru mine. Mi-ar fi plăcut ca şi participanţii să fie acompaniaţi de orchestră, dar aceasta ar include costuri mult mai mari de întreţinere şi de locuit, pentru că participanţii ar trebuie să vină cu 4-5 zile înainte de festival ca să facă repetiţii cu orchestra. Am în plan aşa un proiect, dar vom vedea cât de real va fi de realizat. [ – Ce învăţăminte putem trage din evenimentele Anului Ion şi Doina Aldea Teodorovici noi, cei care am rămas să le purtăm amintirea şi să le ducem dorul?] – Acest an a fost o redescoperire a acestui cuplu de către noua generaţie, generaţia de după anii 2000, care nu i-a prins decât din cântece, din clipuri şi din interviurile pe care le-au dat ei. Astfel a fost o cale foarte bună de a le promova arta, de a redescoperi muzica care a fost creată şi nu prea ascultată. În cadrul festivalului şi în toate spectacolele încercăm să promovăm acele piese care nu prea au fost publicate la radio sau televiziune, gen „Cu numele tău”, pe care a cântat-o Nina Crulicovschi, sau „Gelozie”, cântată de Zinaida Julea. Şi sunt multe alte piese care, din păcate, au fost pierdute în mrejele timpului şi trebuie redescoperite pentru că au melodii frumoase, iar noi, cred eu, avem lipsă de melodii simple şi frumoase. Am impresia că suntem într-o decadă orientată mai spre bani şi nu spre inspiraţie, spre dorul de oameni. Probabil din această cauză anii '80-'90 aveau o doză de inspiraţie mult mai mare, pentru că le era dor unii de alţii. Probabil, dorul creează melodiile de dragoste cele mai frumoase. În acest an s-au făcut multe evenimente în licee, şcoli şi noi încercăm acum să lansăm şi un nou CD şi un nou film despre Ion şi Doina. Cred că, oarecum, s-a atins scopul. Şi vom lansa şi un nou site la care se lucrează din vară, care va avea multe materiale despre Ion şi Doina. Cred că anul a avut un impact destul de mare asupra oamenilor. Mulţi şi-au reamintit de ei şi au început să cânte din nou piesele lor, să-şi găsească inspiraţia în arta făcută de Ion şi Doina. Filmul va fi unul documentar şi va avea ceva elemente din interviurile date de către Ion şi Doina, din concerte, din ce s-a mai vorbit despre ei în anii '90. Iar eu ţin una şi bună că aş vrea să văd un desen animat despre ei. Mi-ar fi plăcut să fie un desen animat poate în creion, în care să arate cum ei plecau prin sate, cântau pentru o bucată de pâine şi tot acel val de emoţii care era în anii '80, când oamenii nu erau în cea mai bună situaţie financiară, dar cântecul îi ajuta să poată să meargă mai departe. Şi, probabil, unii dintre promotorii cei mai importanţi ai ţării noastre şi ai neamului nostru erau părinţii mei. Pentru că nu avem aşa de multe materiale video, mi-ar fi plăcut să facem un desen animat despre ei. Dar deocamdată este la nivel de proiect şi ducem tratative cu mai multe case de producţie de la noi. [ – Credeţi că artiştilor Ion şi Doina Aldea Teodorovici le-ar place ceea ce se întâmplă în Moldova anului 2012 – în cultură, în politică, în felul de a fi al cetăţenilor acestei ţări. Pe cât de mult ar corespunde ziua de astăzi cu ceea pentru ce au pledat ei?] – Eu i-am prins într-o perioadă destul de copilăroasă, până la 10 ani. În cazul dat, pot să spun doar părerea mea, nu cred că pot vorbi cu ceea ce au simţit ei pentru că nu sunt ei acum aici. E o situaţie complicată şi în acelaşi timp te gândeşti că totuşi vom avea o soartă de izbândă. Pentru mine este foarte important să intrăm în comunitatea europeană şi probabil în felul acesta o să reuşim ca popor şi ca naţiune să ne menţinem valorile şi în acelaşi timp să avem acces la o lume mai modernă şi mai dezvoltată decât noi. Dacă e să vorbim despre ceea la ce au visat ei, la unirea cu România, să reîntregim din nou neamul românesc – aceasta este o chestiune destul de complicată şi, probabil, singura soluţie ar fi intrarea în comunitatea europeană şi cât mai multe paşapoarte româneşti, care ar duce la o unificare juridică. [ – Anul 2012 a mai spulberat din bănuielile care mai bântuie şi astăzi societatea, potrivit cărora nu toate ar fi foarte clare în legătură cu acel tragic accident rutier care le-a curmat viaţa?] – Nu mai vreau să comentez. Nu ştiu ce se va găsi şi ce nu se va găsi. Dacă se va afla ceva pe parcursul anilor sau cineva va dori să spună ceva – aşa să fie. Oricum ei nu mai sunt lângă mine şi nu mai sunt lângă noi şi, chiar dacă o să aflăm cine i-a ucis, nu cred că se va schimba ceva. [ –Aţi pomenit de un album in memoriam Ion şi Doina Aldea Teodorovici. Când urmează să fie lansat? Ce alte planuri de viitor apropiat aveţi sau cunoaşteţi că au alţii întru cinstirea memoriei şi promovarea pieselor cuplului Ion şi Doina Aldea Teodorovici?] – La sfârşitul lunii ianuarie - începutul lunii februarie ne dorim să scoatem albumul în memoria lor, toate acele melodii cu angajamente simfo-jazz cu orchestra simfonică. În continuare eu îmi voi căuta de cariera mea muzicală, dar în acelaşi timp vom avea şi multe concerte în memoria lui Ion şi Doina. O să mai facem şi piese care nu au fost cântate. În afară de aceasta, în primăvară încerc să adun bani pentru un concert cu muzica de film şi muzica de teatru scrisă de tatăl meu cu orchestra simfonică. Cred că va fi un concert de succes pentru că nu a fost de 20 de ani cântată acea muzică pe viu. Şi vom începe popularizarea pieselor clasice, adică rapsodie simfonică scrisă de tatăl meu. Deci, promovarea pe orice cale a acestui cuplu – Ion şi Doina. [Irina Ţurcanu, Info-Prim Neo]