Crăciunul este nu doar evenimentul Naşterii Domnului, dar şi al vieţii lui Hristos

Naşterea Domnului este una din cele mai mari sărbători din întreg anul, numită şi Sărbătoare Împărătească, care stă la baza celorlalte sărbători. Este sărbătoarea de origine, care se compune din strat păgân şi creştin. De-a lungul timpului reminiscenţele păgâne s-au păstrat destul de pronunţat şi sunt perpetuate de tradiţiile şi obiceiurile populare. Solicitat de Info-Prim Neo, doctorul în etnologie Tudor Colac, cercetător ştiinţific coordonator în cadrul Institutului de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a declarat că sărbătoarea de Crăciun este nu doar evenimentul Naşterii Domnului, dar şi al vieţii lui Iisus Hristos. De Crăciun se perindă în diferite aspecte tematice, etnofolclorice toate faptele, chinurile, procesul de încreştinare a Mântuitorului. [În noaptea de Crăciun se deschid Porţile Cerului] Ca orice sărbătoare mare Crăciunul are ajun, care se prăznuieşte egal. Ajunul Crăciunului este ziua care precede sărbătoarea, e zi de post. În ajunul Crăciunului este şi obiceiul umblatului cetelor de copii şi adolescenţi, şi chiar de maturi. O altă tradiţie interzice să se dea ceva cu împrumut în ajunul Crăciunului, iar o vorbă spune: „Dacă dai, n-ai”. Tradiţiile mai spun că în noaptea de Crăciun se deschid Porţile Cerului, iar cel care este credincios cu adevărat poate auzi îngerii, dar şi glasul vietăţilor, care comunică cu glas uman. Mai există credinţa că în ajunul şi în ziua de Crăciun păsările şi animalele trebuie hrănite pe săturate ca pe parcursul întregului an să fie sănătoase şi ca să dea mai multe ouă, lapte, lână etc. Din cele mai vechi timpuri gospodinele în ajunul Crăciunului din primul aluat coceau Crăciunei. Aceste copturi au formă de cifra 8 neîncheiată în partea de jos, cu braţele lăsate în jos (în forma cifrei 8 se coc sfinţii). Crăciunelul se ţine la icoană până la ieşirea plugurilor. Din el mănâncă plugarul şi numaidecât sunt hrănite şi animalele pentru a avea putere să efectueze muncile agricole. [12 feluri de bucate pe masa de Crăciun] Conform unor credinţe, pe masa de Crăciun şi de Anul Nou trebuie să fie 12 feluri de bucate, ceea ce simbolizează, pe de o parte, cele 12 luni ale anului, dar şi apostolii care l-au urmat pe Iisus Hristos, 12 la număr. La Crăciun nu există casă de gospodar fără bucate din carne. Ignatul ca atare, de pe 2 ianuarie pe stil vechi, semnifică pomana porcului. Când se transmit bucăţi de carne la rude, la naşi, iar în ajunul Crăciunului se duce obligator la naşi cu o pereche de colaci din partea finilor. Tudor Colac spune că pe teritoriul Moldovei există şi credinţa în primul vizitator al casei. Se spune că primul vizitator trebuie să fie bărbat, care să ureze succes în viaţa de familie, să fie roadă în noul an pe unde umblă şi pe unde nu umblă plugul, ceea ce reprezintă vădit caracterul agrar al poporului moldovenesc. „Tradiţia pomului de Crăciun este una mai nouă, care a venit pe teritoriul nostru prin filieră germană, austriacă, dar care în locurile de origine s-a pierdut, iar la noi se înrădăcinează. Cultul bradului veşnic verde semnifică viaţa veşnică, care la sărbătorile Crăciunului moare şi învie. Este un ciclu calendaristic al naturii tradiţionale. Cu această ocazie apare şi cultul lui Moş Crăciun, care aduce daruri pentru copii şi care în panteonul spiritual românesc are multe elemente împrumutate şi de la Moş Nicolae, de la Sfântul Andrei, Sfântul Ignat”, a mai spus folcloristul. Potrivit lui Tudor Colac, există nu mai puţin de 30 de ipoteze de unde ar proveni Moş Crăciun. Potrivit unor legende, Crăciun este gospodarul care nu a dorit să o primească pe Maica Domnului să nască în casa lui şi i-a tăiat mâinile soţiei sale pentru că i-a permis Mariei să nască în grajdul vitelor. Mâinile femeii au crescut înapoi în mod miraculos, ceea ce l-a determinat pe Crăciun să accepte creştinismul. [Redactarea agresivă a colinzilor le-a adus mari daune] Tudor Colac a mai specificat că în perioada sovietică se interzicea copiilor să umble cu colinda, care este creaţia principală a Naşterii Domnului. Se încerca o ruşinare a copiilor care vroiau să colinde prin faptul că li se spunea că umblă cu cerşitul ca şi cum nu ar avea ce mânca. Lucru care s-a păstrat şi până astăzi în mentalitatea unor generaţii. „Este un lucru dureros şi o tragedie spirituală a noastră c-am trecut prin aşa perioade. Chiar şi publicaţiile timpului au exclus din tematica colindelor toate elementele religioase. Atunci cine s-a născut de Crăciun, dacă-l scoţi pe Hristos din colinde? Această pretinsă redactare agresivă a colinzilor le-a adus mari daune, iar azi am ajuns la aceea că întregi corpuri de tradiţii trebuie să fie readuse la normal pentru a le salva de la dispariţie”, a mai menţionat folcloristul. Tudor Colac spune că acum câţiva ani nu reuşea să închid uşile din cauza numărului mare de colindători. Acum numărul copiilor care colindă în ajunul Crăciunului s-a redus simţitor. O parte de vină o are şi şcoala, care nu cultivă dragostea pentru tradiţiile naţionale. „Şi este un mare neajuns că scenele naţionale nu pun spectacole cu tradiţii populare comentate, care să spună cum au apărut tradiţiile. Acum pe copii nu-i mai interesează colacul şi bomboanele. Deschideam uşa în urma cetelor şi priveam cu groază cum colindătorii aruncau punga cu dulciuri şi colac punând banul în buzunar şi se duceau mai departe. Şi cred eu că este un gol în instituţiile noastre de învăţământ. În mediul rural situaţia este alta, deoarece se păstrează cultul pâinii şi al muncii”, a mai spus folcloristul. [Ferice de acel popor care ştie să-şi păstreze cultura] Tudor Colac consideră că tradiţiile şi obiceiurile se învaţă în primul rând în familie, unde se pune baza, apoi în instituţiile şcolare şi la biserică. „Azi nu mai poţi să porţi nădragi din cânepă, pentru că este interzisă cultivarea cânepii prin legislaţie. Dacă o gospodină de la ţară vrea să coacă turte cu mac, trebuie cu un an înainte să depună cerere la Primărie să i se dea voie să cumpere un număr limitat de plante de acest tip. Altfel nimereşte sub incidenţa legislaţiei. Lucrurile se schimbă de-a lungul timpului, însă esenţa înţelepciunii populare este veşnică. Ferice de acel popor care ştie să-şi păstreze aceşti germeni în creativitate şi, pe lângă cultura academică, laică, există acest tezaur de cultură populară”, a subliniat Tudor Colac. Potrivit cercetătorilor din domeniu, pe teritoriul Moldovei sunt peste 300 de subiecte de colinzi. Pentru zona de sud este specific bolindeţil, pentru zona de centru – colindul, iar la nord – malanca. [Alina Marin, Info-Prim Neo]