Corneliu Gurin: În 2012 mai multe legi au fost adoptate sub presiune externă

{Interviu Info-Prim Neo cu expertul Asociaţiei pentru Democraţie Participativă ADEPT, Corneliu Gurin, din ciclul „Anul 2012 în viaţa Moldovei şi a moldovenilor”, materialul nr. 7 din 12. RELUARE din 21 decembrie} [ – Cum a fost anul 2012 din punctul de vedere al procesului legislativ? Ce semne distinctive are în acest sens comparativ cu perioadele anterioare? Care sunt două legi reuşite adoptate în anul curent? Dar două nereuşite sunt? Au făcut autorităţile greşeli în elaborarea cadrului legislativ?] – Dacă e să împărţim lucrurile doar în bun şi rău, atunci anul 2012 poate fi considerat mai degrabă „bun” din aspectul procesului de legiferare. Deşi cu multiple tergiversări şi neconcordanţe, şi mai degrabă sub presiune externă decât din voinţă internă sinceră, în anul 2012 au fost adoptate mai multe legi noi, au fost elaborate şi adoptate modificări importante pentru anumite sectoare şi domenii de activitate. Printre actele legislative care determină parcursul reformării unor instituţii importante aş evidenţia pachetul legislativ de reforme anticorupţie, în special cele vizând reformarea CCCEC în Centrul Naţional Anticorupţie, şi pachetul legislativ de reforme în domeniul justiţiei, aşa-numita „mică reformă” în justiţie. O importanţă aparte o are adoptarea la 25 mai a Legii cu privire la asigurarea egalităţii, menită să asigure aplicarea directivelor comunitare şi a standardelor europene în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării, asigurării egalităţii persoanelor în diverse sfere ale vieţii. Legea va intra în vigoare la 1 ianuarie 2013 şi efectele aplicării acestui document încă nu pot fi estimate, mai ales că este tărăgănat procesul de constituie a consiliului special abilitat cu monitorizarea aplicării noii legi şi sancţionarea celor culpabili. Dar aplicarea corectă, şi mai ales fără menajamente, complexă, a noilor reglementări va putea avea un impact considerabil pentru persoanele care, în secolul XXI, încă mai suferă tratamente discriminatorii ce le afectează personalitatea şi demnitatea sau chiar viaţa de zi cu zi. [ – Mai multe legi adoptate în anul curent, printre care şi Legea cu privire la asigurarea egalităţii la care v-aţi referit, au trezit reacţii adverse? Cum influenţează aceste reacţii atmosfera din societate?] – Legea cu privire la asigurarea egalităţii, denumită iniţial „Legea Antidiscriminare”, a avut un parcurs destul de dificil şi a fost aprobată mai mult forţat, în preajma unor reuniuni moldo-comunitare, în cadrul cărora se cerea raportare despre îndeplinirea angajamentelor anterioare şi la care trebuia decisă avansarea la o nouă fază a implementării Planului privind liberalizarea regimului de vize. Chiar dacă situaţii de protest împotriva unor reglementări similare au fost întâlnite şi în alte ţări, autorităţile Moldovei trebuiau să înveţe din greşelile şi experienţa altora şi să nu admită tensionarea situaţiei pe motive injuste. În opinia mea, protestele împotriva reglementărilor anti-discriminare au fost generate de câteva probleme: [a)] În primul rând este de remarcat gestionarea nereuşită a procesului de promovare a legii şi lipsa de informare adecvată în domeniu. În ţările care au aderat deja la UE problemele respective au fost discutate mult timp, au avut loc campanii de informare în masă şi dezbateri îndelungate, care au demonstrat şi chiar au determinat un nivel de toleranţă mai sporit în societăţile respective faţă de diverse grupuri minoritare sau probleme cu aspect moral şi religios; [b)] Atitudinea iresponsabilă şi chiar provocatoare a reprezentanţilor unor partide politice, inclusiv din alianţa de guvernare, care, încă înainte de apariţia proiectului, au încercat să discrediteze ideea şi chiar s-au declarat apriori împotriva noilor reglementări, fără a intra în esenţa problemei şi fără a o discuta serios. Situaţia în cauză mi-o explic în mare parte prin faptul că la acea etapă a iniţierii legii, nu era exclusă în totalitate perspectiva alegerilor parlamentare anticipate şi anumite partide politice nu doreau să sufere prejudicii de imagine în eventuala campanie. Dar abordând tactica ignoranţei ori a provocării, partidele respective au demonstrat că nu au comportament european şi responsabil, nu au viziuni moderne asupra unor probleme vizând drepturile fundamentale ale omului; [c)] Implicarea unor organizaţii religioase şi a unor persoane publice care, în loc de comportament tolerant şi uman, au abordat tactica provocării şi a ignoranţei, substituind scopurile reale promovate de lege prin isterizare, insinuări şi aducând în prim plan obiective inventate; [d)]Lipsa de comunicare suficientă la nivelul partidelor componente ale Alianţei pentru Integrare Europeană şi lipsa discuţiilor la aceste subiecte cu opoziţia parlamentară şi extraparlamentară. Exemplele statelor străine demonstrează că legislaţia anti-discriminare sau în alte domenii sensibile a fost promovată doar la momentul când exista consens politic clar stabilit. Cauzele respective au determinat o anumită tensionare a situaţiei în societate, dar observăm că spiritele s-au calmat, ceea ce denotă că problemele au fost în mare parte inventate. Însă pe viitor va trebui să se ţină cont de erorile admise şi abordarea unor probleme importante va trebui precedată de pregătire serioasă. Sperăm că autorităţile şi partidele politice au înţeles acest lucru şi vor avea abordări corespunzătoare. [ – Pe cât de euroconforme sunt actele legislative adoptate în 2012? Care este meritul şi responsabilitatea autorităţilor moldoveneşti şi cea a partenerilor de dezvoltare în acest sens?] – Sub aspect tehnic, mai multe din legile adoptate în 2012 au trecut expertiza concordanţei cu legislaţia comunitară, unele dintre ele chiar au menirea de a asigura implementarea în legislaţia naţională a aquis-ului comunitar. Meritul oficial aparţine autorităţilor care au elaborat şi adoptat legile în cauză, dar meritul promovării lor nu poate aparţine doar autorităţilor. O influenţă aparte au avut-o instituţiile comunitare, partenerii de dezvoltare, alte foruri internaţionale. Dar un merit considerabil în promovarea noilor reglementări revine societăţii civile, organizaţiilor neguvernamentale, mass-media şi partidelor politice de opoziţie care au orientare democratică, europeană. Chiar dacă nu a fost un „front comun”, totuşi presiunea internă a mişcat lucrurile, iar aceasta denotă că ne mişcăm în direcţia construirii unei societăţi cu democraţie participativă, autentică. [ – Cum au fost implementate normele adoptate de legislativ în 2012, în special cele ce ţin de integrarea europeană, câtă voinţă politică şi capacitate profesională denotă guvernarea în ansamblu şi Parlamentul în particular?] – Adoptarea unor legi reprezintă un lucru teoretic, formalizat, o activitate creativă şi de aceasta există abordare romantică în această privinţă – „vom adopta legi şi vom trăi mai bine”. Pe de altă parte, în sondajele de opinie majoritatea cetăţenilor spun că trebuie îmbunătăţit mecanismul de funcţionare a legilor, deci oamenii simt foarte bine că nu există finalitatea necesară din adoptarea cadrului legislativ. Problema implementării noilor reglementări este, poate, cea mai importantă, deoarece demonstrează nu doar voinţă politice în promovarea unor reforme, dar şi existenţa capacităţilor administrative pentru implementarea lor, precum şi existenţa premiselor social-economice pentru acceptarea quasi generală a noilor abordări. Din păcate, în privinţa implementării legilor, autorităţile Republicii Moldova nu au fost eficiente şi au comis abateri serioase de la standardele comunitare şi chiar de la standardele democratice. Interesul politic şi de grup a prevalat întotdeauna, eficienţa şi impetuozitatea reformelor au fost jertfite de dragul promovării acestor interese, iar mai multe din erorile comise anterior nu au fost îndreptate. Mai grav ca orice, observăm că nici nu se doreşte a recunoaşte existenţa problemelor şi a greşelilor, se încearcă a argumenta orice decizie şi atitudine, inclusiv erorile grave care prejudiciază imaginea instituţiilor publice şi chiar imaginea ţării, pe plan intern şi extern. [ – Cum şi-au îndeplinit funcţiile şi menirea guvernarea şi opoziţia politică în procesul legislativ, fiecare separat şi ambele împreună?] – Guvernarea şi opoziţia au stat ferm pe poziţii, fiecare pe partea lor şi practic nu a existat cooperare politică în interes naţional. AIE a ignorat opoziţia, indiferent ce spectru ar reprezenta aceasta: stânga, centru, dreapta, parlamentară sau extraparlamentară, pro-europeană sau pro-estică. În acelaşi timp, opoziţia extremă de stânga a început promovarea unor vectori total diferiţi de cei ai integrării europene. Societatea rămâne dezbinată, inclusiv din cauza antagonismelor politice, iar ideea integrării europene este afectată de această situaţie, pierzând din susţinători. Sunt de vină pentru această situaţie şi guvernarea, şi opoziţia, dar responsabilitatea majoră revine guvernării, căci ea are sarcina să consolideze societatea şi să manifeste comportament democratic. [ – Cum poate fi caracterizat cadrul legislativ al Republicii Moldova în acest moment?] – Legislaţia Republicii Moldova este în proces de perfecţionare, dar necesită consolidare serioasă prin mecanisme instituţionale şi o multitudine de resurse care să asigure eficienţa reglementărilor şi aplicarea lor adecvată. Decât o lege inaplicabilă, mai bine o lege inexistentă, deoarece neaplicarea legii stimulează nihilismul juridic şi favorizează discreditarea instituţiilor democratice, precum şi diminuarea încrederii cetăţenilor în instituţiile statului. [ – Ce perspective deschide anul 2013 cu privire la europenizarea procesului legislativ şi implementarea legilor europene?] – Autorităţile Republicii Moldova trebuie să rezolve mai multe restanţe legislative şi normative legate de implementarea Strategiei de reformă a sectorului justiţiei, Strategiei Naţionale Anticorupţie, Strategiei Securităţii Naţionale, Planului de Acţiuni în domeniul liberalizării regimului de vize cu UE şi Planului de Acţiuni privind implementarea Recomandărilor UE pentru instituirea Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător, Planului de Acţiuni privind onorarea angajamentelor Republicii Moldova faţă de Consiliul Europei, Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului, Strategiei dezvoltării societăţii civile etc. Pentru a atinge obiectivul semnării Acordului de Asociere cu UE va trebui demonstrată fermitate în aplicarea legislaţiei anterior adoptate şi, sub acest aspect, audierile parlamentare ar trebui să capete amploare şi eficienţă, să contribuie la sporirea responsabilităţii instituţiilor abilitate cu aplicarea legii. Deficienţele aplicării legislaţiei vor trebui şi ele abordate rapid, cu maximă seriozitate şi la un nivel foarte înalt. Sunt foarte multe obiective care trebuie realizate, inclusiv sub aspect legislativ. Şi ar fi recomandabil ca Parlamentul Republicii Moldova să revină la activitate normală, în condiţii adecvate pentru funcţionarea instituţiei reprezentative supreme şi concomitent cu rezolvarea problemei sediului Parlamentului să fie rezolvate mai multe aspecte legate de eficienţa şi transparenţa activităţii legislativului şi a organelor sale de lucru. Din păcate, sub aspectul ordinii, previzibilităţii şi transparenţei activităţii Parlamentului în anul 2012 autorităţile au întreprins prea puţin şi anul viitor trebuie să repare deficienţele în domeniu. [Mariana Galben, Info-Prim Neo]